Știm din teorie că un copil trebuie ghidat uneori prin impunerea anumitor limite, însă ceea ce face diferența este modul în care-l restricționezi. În jurul vârstei de doi ani, copiii sunt capricioși și din ce în ce mai greu de abordat. Cum punem limite unui copil de doi-trei ani? Iată câteva idei de la specialiști, citați de mibebeyyo.com.
Cum se manifestă un copil mic când vine vorba de reguli? Nu se supune, întotdeauna trebuie să fie doar ca el, țipă și plânge când i se refuză ceva. Astfel de situații se rezolvă cu multă răbdare, dar inevitabil, toți părinții își pun întrebarea cât de mult să-i permită și cum să gestioneze cât mai blând situațiile critice?
Patru probleme de comportament care, deși mici, nu ar trebui ignorate
În încercarea lor de a fi autonomi și de a se impune, copiii devin capricioși și încrâncenați. În această etapă, părinții au nevoie de o mare doză de răbdare, bun simț, sensibilitate și atenție. Este foarte important pentru ei să-și găsească echilibrul corect între două nevoi, care au o importanță egală: nevoia de a pune limite rezonabile și, în același timp, de a nu renunța la cererea în sine.
Spuneți ”nu” doar atunci când este nevoie
Prin urmare, încercați să spuneți „nu” doar atunci când limita este neapărat necesară. Odată rostită, fiți neclintiți în fața deciziei. Când vine vorba de pericole, ora de culcare sau plecarea la grădiniță, cel mai bine este să fiți fermi. Astfel, le creați copiilor rutină și îi asigurați că, respectând limita, va fi bine pentru toată lumea. Dacă micul răzvrătit se împotrivește în continuare, comunicarea este cheia. Ajutați-l să verbalizeze emoțiile și repetați-i că știți că își dorește să facă acel lucru, însă este periculos și este bine pentru el să-l evite. În ceea ce privește cât mănânca și ce alimente consumă copiii, părinții pot fi mai concilianți. Forțarea unui copil la masă este întotdeauna contraproductiv.
Când și cum îi spunem copilului NU SE POATE/ NU E VOIE
În general, capriciile nu ar trebui abordate cu atitudini agresive, care sunt cel mai rău exemplu, ci folosind un ton și o atitudine conciliantă. Copilul trebuie să fie întotdeauna respectat, mai ales dacă ceea ce doriți să învețe într-adevăr este să respecte regulile și oamenii.
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
