Cum să-i ajutăm pe copii să-şi dezvolte simţul umorului

Simţul umorului este un motor al relaxării şi al bunei-dispoziţii în familie. Fie că îţi gâdili bebeluşul, că îţi pui o pălărie haioasă şi îl fugăreşti prin casă pe copilaşul tău de trei ani sau te prefaci că te arunci şi cazi într-o grămadă de frunze uscate pentru a-l distra pe puştiul tău proaspăt intrat în clasa întâi, toate sunt motive de amuzament atât pentru tine, cât şi pentru cel mic. Pe măsură ce copiii cresc, umorul tău trebuie să se diversifice şi glumele tale să capete altă consistenţă pentru ca cei mici să le guste.

Să râdeţi împreună este o modalitate de a relaţiona. Ai fi surprinsă să afli că un simţ al umorului dezvoltat îi face pe copii mai sănătoşi, mai inteligenţi şi mai apţi să facă faţă provocărilor.

Ca adulţi, tindem să ne gândim la simţul umorului ca la o caracteristică genetică, cum ar fi culoarea părului, moştenită de la părinţi sau de la bunici. Simţul umorului, însă, este o calitate care se dobândeşte cu timpul. Este o deprindere care vine odată cu vârsta, care poate fi cultivată şi despre care în niciun caz nu putem spune că ori o ai, ori nu. Aşa că nu, simţul umorului nu face parte dintre caracteristicile cu care ne naştem.

 

Aşadar, ce este atât de haios?

Umorul este acel ceva care face o situaţie sau o întâmplare să fie haioasă, iar simţul umorului este acea capacitate de a recunoaşte situaţia sau întâmplarea în cauză.

O persoană cu un simţ al umorului dezvoltat are capacitatea de a recunoaşte ce este amuzant la alţii şi îi poate amuza pe cei din jur.

Simţul umorului este o unealtă pe care copiii se pot baza în viaţa pentru a-i ajuta să:

  • vadă lucrurile din mai multe puncte de vedere decât cele evidente;
  • fie spontani;
  • îmbrăţişeze ideile neconvenţionale şi să îşi diversifice gândirea, imaginaţia şi creativitatea;
  • vadă dincolo de suprafaţa lucrurilor sau situaţiilor;
  • se bucure de acele aspecte jucăuşe din viaţă;
  • nu se ia prea mult lucrurile în serios.

 

Copiii cu un simţ al umorului bine dezvoltat sunt mai fericiţi, mai optimişti, au o stimă de sine ridicată şi pot face faţă diverselor situaţii dificile din viaţă.

Copiii care pot aprecia şi împărtăşi umorul cu cei din jur sunt mult mai plăcuţi de prieteni şi de colegi şi sunt mult mai predispuşi să facă faţă diverselor situaţii dificile din copilărie, ca de exemplu mutatul într-un oraş nou sau certurile cu alţi copii.

 

Dar să nu crezi că simţul umorului îi ajută pe cei mici doar din punct de vedere emoţional şi social! Cu cât râd mai mult, oamenii sunt mai sănătoşi, mai puţin predispuşi la depresii, sunt mai rezistenţi la boli şi alte probleme fizice, nivelul de stres este mai mic, au o tensiune arterială normală, un puls echilibrat şi o digestie sănătoasă. Expresia „haz de necaz” nu s-a născut din neant. Din punct de vedere ştiinţific, se pare că râsul îi poate ajuta pe oameni să îndure mai uşor durerea şi îmbunătăţeşte funcţiile imunitare.

Dar cel mai important lucru este că simţul umorul face viaţa mai frumoasă şi mai distractivă. Micile bucurii fac orice să pară fezabil, mai ales atunci când ai impresia că cei mici îţi dezordonează şi acaparează cu totul viaţa.

 

Vârste diferite, tipuri de umor diferite

Copiilor li se dezvoltă simţul umorului încă de la vârste foarte fragede. Părinţii sunt uneori depăşiţi de evoluţia rapidă a copiilor şi uită că ce este amuzant pentru un copil de 2-3 ani cu siguranţă nu va fi la fel de haios pentru un copil de 5-6 ani. Pentru a-ţi ajuta copiii, în funcţie de stadiul lor de dezvoltare, este important să ştii şi cum să îi faci să râdă.

 

Bebeluşii
Bebeluşii ştiu când le zâmbeşti şi eşti fericită. Când faci feţe amuzante iar apoi râzi, nou-născutul tău îţi va simţi, cel mai probabil, bucuria şi te va imita.

Nu uita că, în acest stadiu incipient al vieţii lor, cei mici sunt foarte atenţi şi sensibili la stimuli fizici, cum ar fi, spre exemplu, gâdilatul.

Undeva între 9 şi 15 luni, copiii ştiu suficient de multe despre lume încât să înţeleagă că atunci când mama îşi pune un scutec pe cap şi începe să măcăie ca o răţuşcă face ceva complet neaşteptat… Pentru ei acest lucru este foarte amuzant.

 

Copiii de 2-3 ani
Aceştia apreciază umorul fizic de genul unui element surpriză, al unei jucării care să îi surprindă sau jocului de-a „cucu-bau”. În acest punct al vieţii, copiii se amuză foarte mult de ceea ce văd. Pe măsură ce îşi dezvoltă abilităţile de a vorbi, vor fi amuzaţi de diverse rime sau cuvinte.

Undeva în această perioadă, mulţi copii încearcă tot posibilul să îşi facă părinţii să râdă. Ar putea în mod intenţionat să indice altă parte anatomică atunci când îl întrebi unde îi este năsucul, tocmai pentru a-ţi vedea reacţia amuzată, sau să îţi încalţe pantofii şi să tropăie de-a lungul şi latul casei.

 

Preşcolarii
Aceştia vor găsi mai multe motive să râdă din imagini care prezintă lucruri care nu există în realitate, cum ar fi o maşină cu roţi pătrate, un porc ce poartă ochelari de soare etc. Acestea au, se pare, mai mult efect la ei decât o glumă. Incongurenţa dintre imagini şi sunete (spre exemplu, un cal care guiţa) este, de asemenea, amuzantă pentru copiii de această vârstă.

Totodată, cu cât devin mai conştienţi de funcţiile corpului lor, aceştia vor chicoti cu fiecare sunet pe care îl vor auzi în baie sau informaţie despre cum le funcţionează corpul.

 

Şcolarii
Pe măsură ce copiii cresc şi trec de la grădiniţă la şcoală, jocurile de cuvinte (exagerate în limita bunului simţ), precum şi variaţiunile pe temă, devin din ce în ce mai amuzante.

Copiii descoperă la această vârstă plăcerea de a spune glume simple şi nu se vor sătura din a spune aceleaşi glume o dată, şi încă o dată, şi încă o dată…

Elevii de gimnaziu au o mai bună înţelegere a ceea ce înseamnă puterea cuvintelor şi sunt capabili să se joace cu ele. Le plac jocurile de cuvinte, ghicitorile, bancurile etc. Aceasta este şi vârsta când vor începe să facă haz de orice abatere de la ceea ce ei percep ca fiind „normal”. Fie că vorbim de anumite reacţii, situaţii, cărţi sau chiar şi haine, cei mici adoră să facă acum glume pe seama celor din jur, mai ales dacă implică în jocul lor de cuvinte şi funcţiile corpului.

Totodată, copiii de această vârstă încep să îşi dezvolte şi un simţ mai subtil a umorului. Acum apar primele forme de ironie şi sarcasm, precum şi rezolvarea anumitor conjuncturi folosindu-se de simţul umorului.

 

Umorul – noţiuni de bază

Nu este niciodată prea devreme să începi să dezvolţi simţul umorului la copilul tău. Zâmbetele şi râsetele bebeluşilor sunt atât de încântătoare încât părinţii fac primii paşi în dezvoltarea umorului lor în mod instinctiv, zâmbindu-le, folosind diverse voci, schimonsindu-se, gâdilându-i etc.

Este important să păstrezi această încurajare pe măsură ce copiii cresc. Când eşti jucăuşă şi haioasă cu copilul tău, când îmbrăţişezi şi sprijini râsul, zâmbetele şi hazul, îl ajuţi să îşi dezvolte o atitudine plină de umor despre viaţă.

Una dintre cele mai bune metode de a face acest lucru este să îţi petreci fiecare zi încercând să îţi faci copilul să zâmbească sau să râdă. Fii spontană, jucăuşă şi atentă la ceea ce copilul găseşte amuzant, în funcţie de vârsta pe care o are.

De asemenea, diversifică-ţi modul de a-l amuza pe cel mic astfel încât să nu îl plictiseşti la un moment dat.

 

Ce altceva poţi face pentru a încuraja simţul umorului la copil?

  • Fii un model de umor pentru el. Unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poţi face pentru a dezvolta simţul umorului la copilul tău este să îţi foloseşti propriul tău umor. Fă glume, spune-i poveşti amuzante, râzi cu voce tare, glumeşte pe seama ta atunci când faci greşeli, cum ar fi să verşi lapte pe masă.

 

  • Ia umorul copilului în serios. Încurajează încercările copilului de a fi haios. Fie că este sau nu hilar pentru tine, zâmbeşte la glumele lui sau la desenele pe care le face. Laudă-ţi copilul pentru încercările sale de a fi amuzant. Fii deschisă şi arată-te surprinsă de glumele lui. Prima dată când copilul te face să râzi este una din marile plăceri ale vieţii, pe acelaşi piedestal cu momentul când îţi spune „mama” pentru prima oară.

 

  • Învaţă-l că şi adulţii sunt amuzanţi şi că, în mod similar, poate fi şi el. Transformă umorul şi bună dispoziţie într-o rutină zilnică. Incurajează-ţi copilul să împărtăşească observaţiile sau reacţiile amuzante, chiar şi atunci când sunteţi în preajma altor adulţi.

 

  • Creează un mediu familial bogat în umor. Înconjoară-ţi copilul cu cărţi amuzante – pentru copii mici şi preşcolari acestea sunt cărţile ilustrate, cu rime simple, în timp ce copiii mai mari se vor bucura de benzi desenate. De asemenea, pune-te la curent cu emisiunile de divertisment, comediile la cinema sau teatru şi site-urile pentru toate grupele de vârstă. Ajută-ţi copilul să facă alegerile bune şi apoi bucuraţi-vă împreună de ele.

 

Când trebuie să tragi linia

Nu vrei să fii cea care strică distracţia celor mici, însă copiii au nevoie de limite atunci când vine vorba de umor, la fel cum e necesar şi în alte situaţii. Nu vrei să încurajezi glumele proaste sau insultătoare, mai ales cele care pot jigni pe cineva.

Adu-ţi aminte că eşti un model pentru copilul tău, aşa că foloseşte-te de experienţa proprie pentru a-i suprima nevoia de a se folosi în acest mod de umor. Dacă cineva spune o glumă dureroasă sau nepotrivită, caută să nu râzi. Explică-i copilului de ce gluma respectivă nu este chiar atât de amuzantă.

Poţi, de asemenea, să descurajezi umorul în ceea ce priveşte anumite lucruri care trebuie făcute în mod serios, cum ar fi timpul de culcare sau de baie, mersul la şcoală sau statul în scaunul de maşină. Nu este tocmai genul de umor care răneşte sentimentele cuiva, dar copiii pot avea dificultăţi în a face diferenţa între ce trebuie făcut serios în mod consecvent şi ce nu.

 

Familia râde împreună

Mai presus de toate, umorul este o abilitate socială. Acesta este motivul pentru care o comedie te face să râzi mai cu aplomb atunci când eşti în compania familiei decât dacă ai urmări-o singură.

Un aspect-cheie pentru dezvoltarea simţului umorului al copilului este timpul petrecut distrându-vă împreună cu toţi membrii familiei. Jucaţi jocuri, spuneţi-vă unul altuia glume, urmăriţi filme şi emisiuni amuzante împreună.

Aţi putea adopta chiar propriile tradiţii de familie, cum ar fi, spre exemplu, să purtaţi cu toţii pijamale asortate sau cu motive haioase. Ar putea fi o activitate distractivă acum, iar cu timpul, pe măsură ce copilul creşte, să zâmbească amintindu-şi cum vă simţeaţi bine împreună.

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație