Copiii şi ştirile de la televizor

 

Chiar dacă evităm să îi lăsăm pe copii să se uite singuri la ştiri, există momente când ei surprind imagini sau informaţii despre toate acele aspecte şocante sau tragice ale societăţii în care trăim. Prima consecinţă posibilă este că cei mici se pot îngrijora că ceva similar li se va întâmpla şi lor. După ce văd o ştire despre un accident grav de maşină s-ar putea teme că un lucru banal din viaţa lor, cum ar fi mersul la şcoală cu maşina, se poate transforma într-un dezastru.

În mod curent ne sunt prezentate la ştiri dezastre naturale, calamităţi, răpiri, agresiuni, diverse incidente violente etc. Toate acestea oferă o perspectivă confuză, ameninţătoare şi deloc prietenoasă despre lumea înconjurătoare.

Cum să faci faţă imaginilor şi noutăţilor tulburătoare? Discută cu copiii tăi despre ce au văzut sau auzit, astfel permiţându-le să pună informaţia într-un context cât de cât raţional.

 

Cum percep copiii ştirile

Spre deosebire de filme şi programele de divertisment, ştirile reflectă realitatea curentă. În funcţie de vârstă şi maturitatea lor, copiii s-ar putea să nu înţeleagă diferenţa între fapt real şi fantezie.

Până la vârsta de 7-8 ani, pentru copii, orice este prezentat la televizor este real. Pentru unii micuţi, veridicitatea unor anunţuri „senzaţionale” ar putea fi interiorizată şi transformată în ceva fantastic, ce foarte uşor li s-ar putea întâmpla şi lor. De la răpiri până la accidente, copiii se pot întreba adesea dacă nu sunt şi ei sau apropiaţii lor ameninţaţi.

Excepţie nu fac nici calamităţile naturale. Orice copil când aude de inundaţii, incendii sau înzăpeziri se teme că la fel i se va  întâmpla şi lui sau familiei sale.

Televizorul are efectul de a micşora lumea şi de a ne-o aduce în întregime în sufragerie. Concentrând toate ştirile violente, televizorul poate promova un sindrom al lumii rele, oferind copiilor o perspectivă distorsionată asupra realităţii înconjurătoare.

 

Discutaţi despre ştiri

Pentru a calma temerile copiilor cu privire la ştiri, părinţii trebuie să fie pregătiţi să spună adevărul, însă numai acela pe care un copil trebuie să îl ştie. Soluţia este să fii onest şi să îi ajuţi pe copii să se simtă în siguranţă. Nu e nevoie să intri în detalii mai mult decât este copilul interesat sau are nevoie.

Deşi este adevărat că unele evenimente – cum ar fi un dezastru natural – nu pot fi controlate şi că acest lucru poate părea ameninţător, părinţii trebuie să fie sinceri cu copiii şi să le spună exact cum stau lucruri în realitate. Încurajează-i să vorbească deschis despre ce îi sperie.

Copiii mai mari nu acceptă prea uşor o explicaţie simplistă. În cazul în care copiii mai mari sunt deranjaţi în legătură cu ceva ce s-a întâmplat şi au văzut la ştiri, ajută-i să facă faţă acestor temeri. Dorinţa şi disponibilitatea unui adult sunt de bază.

Adolescenţii pot fi, de asemenea, încurajaţi să gândească mai mult motivul din spatele realizării unui reportaj sau unei ştiri transmise în direct: oare să crească audienţa programului respectiv, dat fiind senzaţionalul din spatele reportajului, sau există cu adevărat o ştire? În acest fel, o poveste înfricoşătoare poate fi transformată într-o discuţie utilă despre rolul şi misiunea programelor de ştiri.

 

Sfaturi pentru părinţi

Supraveghează obiceiurile de a se uita la televizor ale copiilor. Eventual monitorizează şi canalele şi programele, pentru a restricţiona ce consideri că nu este potrivit pentru ei. Alte sfaturi:

  • Ştirile nu trebuie să fie însoţite de imagini tulburătoare. Posturile publice de televiziune, ziarele şi revistele special concepute pentru copii pot fi mai puţin senzaţionale – şi mai puţin supărătoare – şi sunt modalităţi ideale prin care copiii pot obţine informaţii.

 

  • Discută evenimentele curente cu copilul tău, ori de câte ori ai timp. Este important să îi ajuţi pe copii să gândească mai mult pe marginea informaţiilor pe care le primesc din presă. Pune întrebări: Ce părere ai despre aceste evenimente? Cum şi de ce crezi că se întâmplă acest lucru? Aceste întrebări pot încuraja conversaţiile atât pe tema ştirilor, cât şi în afara lor.

 

  • Pune ştirile într-un context adecvat. Explică-le copiilor că anumite evenimente sunt izolate şi arată-le cum anume se leagă o anume situaţie de alta. Astfel, îi ajuţi să îşi ascută procesul de deducţie şi conexiune a informaţiilor.

 

  • Urmăreşte ştirile în compania copiilor, pentru a filtra informaţiile pe care trebuie să le ştie de cele nepotrivite sau înfricoşătoare.

 

  • Anticipează ce comportament ar fi bine să adopţi atunci când începe un program în neconcordanță cu vârsta copilului tău.

 

  • Explică-le copiilor că proporţia de fapte negative şi pozitive de la ştiri nu este aceeaşi ca cea din viaţa reală. În viaţa reală accidentele, calamităţile şi agresiunile sunt de fapt excepţia. Dar, în virtutea vechiul principiu conform căruia atunci când un câine muşcă un om nu este o ştire, dar atunci când un om muşcă un câine este, jurnaliştii aleg tot ceea ce face excepţie de la rutină.

 

  • Jucaţi-vă în familie! Puteţi face împreună o emisiune deştiri pozitive. Copiii vor fi mai mult decât încântaţi să le prezinte şi să-şi anunţe audienţa că au luat o notă mare, că au învăţat un joc nou sau că au salvat câţiva melci aventurieri care se plimbau printre maşini, punându-i în iarbă.
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație