Orice mamă își dorește ca propriul copil să dezvolte un nivel bun al stimei în sine, dar fără să devină un narcisist. Iată cum faci diferența!
Copiii au tendința să fie puțin mai egoiști ca adulții, mai concentrați pe propriul bine decât al altora, dar asta nu înseamnă că sunt narcisiști, nu-i așa? Cu toate astea, unii copii ajung să fie narcisiști și atunci când cresc.
Ce cauzează narcisismul? Și oare narcisiștii își pot îmbunătăți caracteristicile negative? Află care este psihologia din spatele narcisismului pentru a putea lua măsuri din timp și pentru a nu te transforma în chiar cauza acestei probleme!
Psihologia din spatele narcisismului
În zilele noastre este atât de ușor de recunoscut un narcisist. Este de ajuns să-i vezi profilul pe rețelele de socializare și să-i numeri… selfie-urile. Bineînțeles că narcisiștii au existat și în vremurile de dinainte. Cu toții ne aducem aminte de mitul lui Narcis, obsedat de propria imagine care, în căutarea iubirii, s-a îndrăgostit de sine atunci când și-a văzut reflexia într-un râu. Povestea are un final tragic: neputându-se dezlipi de acea imagine, Narcis s-a înecat, iar trupul lui s-a transformat într-o floare ce-i va purta numele, narcisa.
Definiția psihologică a narcisismului pe scurt: o persoană ce are o imagine grandioasă și exagerată despre sine. Un narcisist crede că el arată mai bine, este mai inteligent și mai important decât alți oameni, iar în consecință, merită tratament special.
Psihologii consideră că sunt două tipuri de narcisiști: grandomani și vulnerabili. Totodată, există și o formă mai extremă, o afecțiune numită tulburare narcisistă de personalitate, în care caracteristicile narcismului sunt atât de pronunțate, încât viața individului este profund afectată.
Cel mai popular este narcisismul de tip grandoman și este caracterizat de o personalitate extravertită, dominantă și mereu în căutarea atenției. Narcisiștii grandomani vor podiumul și puterea, uneori ca politicieni, celebrități sau lideri culturali. Bineînțeles, nu toți cei care ocupă astfel de funcții sunt obligatoriu și narcisiști. Contează foarte mult motivul pentru care o fac: pentru a-și alimenta propria imagine și status sau pentru a-și atinge potențialul ori a-i ajuta pe ceilalți.
Pe de altă parte, narcisiștii vulnerabili pot fi timizi și rezervați. Cum e asta posibil? Au un sentiment puternic că au dreptul să fie cei mai buni, dar acesta poate fi ușor amenințat atunci când ies pe locul doi.
În ambele situații, narcisiștii au tendința să fie egoiști. Ei pot lua decizii riscante care să-i afecteze pe ceilalți și pot fi necredincioși când vine vorba despre relații. Atunci când viziunea de vis despre sine este pusă la încercare pot deveni irascibili și agresivi. Este ca o boală unde cel care „suferă” se simte foarte bine, în timp ce toți din jurul lui sunt mizerabili.
Simptomele narcisismului sunt, așadar:
- Viziune grandioasă despre sine
- Probleme de empatie
- Un sentiment că ai dreptul la anumite lucruri
- Nevoie de admirație și atenție asupra ta
Aceste simptome se transformă într-o boală atunci când sunt duse la extrem și preiau controlul asupra vieții.
Un copil narcisistic poate avea probleme în viața de zi cu zi. Lipsa lui de empatie și nevoia de a fi în centrul atenției îl împiedică să relaționeze cu ceilalți, să vadă și alte puncte de vedere sau să simtă compasiune. În consecință, nefiind capabil de a avea relații sociale bune, un copil narcisist este mai agresiv și vulnerabil în fața depresiei și a sentimentelor de anxietate.
Află mai multe detalii despre psihologia narcisismului din filmul de mai jos:
Cauzele narcisismului. Studii și concluzii:
Studiile realizate pe gemeni au dezvăluit o componentă genetică puternică, deși încă nu se știe ce genă este implicată. Bineînțeles, mediul înconjurător are și el un rol: părinții care-și pun copiii pe un piedestal pot favoriza narcisismul de tip grandoman, iar cei care sunt prea severi, reci și obsedați de control, contribuie la dezvoltarea narcisismului de tip vulnerabil, când copilul își spune constant în mintea lui: „sunt cel mai bun” sau „sunt cel mai prost”, în funcție de rezultatele acțiunilor sale.
De-a lungul anilor, cercetări diferite au arătat că narcisismul se învață acasă, de la părinți.
Pentru a preveni narcisismul, tu, ca părinte, atunci nu îți supraevalua copilul! Aceasta este concluzia unui studiu recent realizat pe 565 de copii din Olanda, cu vârsta cuprinsă între 7 și 11 ani. Atât cei mici, cât și părinții lor au completat niște chestionare despre relația lor, câtă afecțiune primesc și ce li se spune de către adulți. Cercetarea a fost publicată anul trecut în „Proceedings of the National Academy of Sciences” și a fost realizată de Universitatea din Ohio în colaborare cu Universitea din Amsterdam.
Savanții au dezvăluit ideea că acei copii cu un nivel crescut de stimă de sine erau fericiți și le plăcea propria persoană fără să spună că sunt speciali față de alți copii.
„Oamenii care au un nivel crescut al încrederii în sine cred că sunt la fel de buni ca cei din jur, în timp ce narcisiștii cred despre ei sunt mai buni ca ceilalți”, consideră Brad Bushman, co-autor al studiului.
Părinții au fost încurajați să-și exprime afecțiunea față de copil, dar fără să-i spună că este superior altor copii.
Narcisismul apare mai des în culturile care pun preț pe individualitate și autopromovare.
Social media joacă un rol important oferind pârghiile necesare pentru autopromovare, deși nu există studii care să arate faptul că social media cauzează această afecțiune.
Tratament pentru un copil narcisist
Știu, copilul tău, pentru tine, este cel mai bun din lume, este special, dar dacă i-o repeți așa sistematic nu-i faci niciun bine. În loc să-i lauzi rezultatul, mai bine îi apreciezi efortul acțiunilor sale, progresul.
E adevărat, părinții vor ca cei mici să se simtă valoroși, iubiți, încrezători și indepedenți de aceea, fără să vrea, pot exagera cu vorbele frumoase și complimentele. Cel mai bine este să-i arăți copilului că îl iubești necondiționat, nu să-i spui cât este de extraordinar atunci când face ceva. În acest mod va învăța doar că trebuie să facă ceva pentru a fi iubiți, iar în adolescență va căuta aprobare de la cei din anturajul său și va fi vulnerabil în fața tentațiilor de orice fel.
Un copil narcisist nu poate tolera eșecul, de aceea deseori va renunța ușor la un proiect care nu-l pune într-o lumină bună. Atunci când nu va primi laude pentru eforturile sale, îl va abandona cu totul. Totodată, acesta are tendința de modifica regulile jocurilor în funcție de nevoile sale și nu va simți nicio remușcare atunci când va răni sentimentele altcuiva.
Totuși, există speranță pentru persoanele narcisiste, chiar și adulte
Ele își pot îmbunătăți caracteristicile negative, dar cu sprijinul celor din jur. Iată ce recomandări au psihologii:
– Realizarea unor lucruri care promovează o reflexie corectă a acțiunilor sale
– Inițiative de empatie, practicarea compasiunii față de ceilalți
– Psihoterapie
De ținut cont că toate aceste lucruri pot fi provocatoare și dificile pentru cei care suferă de narcisism.
Nu uita să ne dai un like pe Facebook, dacă nu ne-ai dat deja, pentru a fi la curent cu tot ce publicăm!
