Casă curată ca lacrima și petreceri pompoase? De ce NU au copiii nevoie,…dar și de ce AU nevoie cu toată ființa lor

Mamele nu trebuie să-și ceară scuze

Sunt copilul părinţilor mei de treizeci şi cinci de ani şi mama, la rândul meu, de unsprezece ani. Nu m-am îndoit nici măcar o secundă în viaţă de iubirea părinților mei şi ştiu că tot ceea ce au făcut au făcut din iubire, la fel cum fac şi eu pentru copiii mei. Adevărul este însă că de multe ori, când eram copil, m-am simţit frustrată de dovezile lor de dragoste, care nu aveau nicio legătură cu ceea ce aveam eu nevoie de fapt. Iar de curând mi-am dat seama că şi eu, la rândul meu, încerc să le dau uneori copiilor ceea ce cred eu că ar vrea, nu ceea ce contează cu adevărat pentru ei. Iată ce a fost în plus în propria-mi copilărie și, îndrăznesc să spun, este în plus și în copilăria copiilor noștri:

1. Nu am avut nevoie de o casă fără fir de praf, cu ferestre “ca lacrima” şi în care fiecare lucru este pus perfect la locul său. Am avut nevoie de o casă în care uşa să fi fost mereu deschisă pentru prietenii mei, chiar dacă era dezordine sau nu se mai făcuse curăţenie generală. Deşi mama se temea că „cealaltă mamă” va afla că la noi nu este „muzeu” şi că va fi bârfită, adevărul e că pe noi, copiii, nu ne interesa nici cât negru sub unghie treaba asta. Mi-ar fi prins atât de bine să am voie să invit copii acasă, aş fi ştiu poate mai bine la maturitate să îmi aleg prietenii.

2. Nu am avut niciodată nevoie de mesele tradiţionale de sărbători, ştiţi voi, cele cu toate, dar absolut toate felurile de mâncare posibile, gătite de mama serile şi nopţile de după serviciu. Aş fi avut în schimb nevoie de părinţi care să nu fie atât de obosiţi în ziua de Paşte sau Crăciun încât să zacă la televizor, letargici şi sfârşiţi. Aş fi vrut să mâncăm pâine cu unt, (fie, şi cozonac) dar să ieșim în afara oraşului sau măcar în parc.

3. Nu am avut niciodată nevoie de ore peste ore de meditaţii. Nu cred nici că zecile ore de pictură, muzică, lectură organizată, matematica distractivă, modelaj, teatru etc cu care tindem să ocupăm fiecare secundă liberă a copiilor noştri le vor pava drum de aur în viitor, aşa cum ne place să ne îmbătăm cu apă rece. Adevărul este că tot ceea ce ne defineşte ca om acum, la maturitate, nu are nicio legătură cu învăţarea impusă şi instituţionalizată, ci cu doza de curiozitate şi cu motivaţia personală.

4. Nu am avut nevoie de jucăriile pe care părinţii mei nu le-au avut în copilărie. Nici de păpuşa Pamela, atât de mare încât o târam prin casă de păr, nici de maşinuţele de curse pe care mi le cumpăra tata. Mie îmi plăcea să citesc. A, şi îmi doream foarte tare un cărucior pentru păpuşi, „landou”. Nu am avut…

5. Nu am avut nevoie ca acasă să îmi fie „predate” lecţii, ca la ora de educaţie civică (sau de dirigenţie/educaţie sexuală). Am avut nevoie de părinţi-oameni, nu de părinţi-profesori; aş fi vrut să aud cum au trecut ei prin diverse experienţe, ce au simţit, cum s-au descurcat, ce simt peste ani despre o anumită situaţie.

6. Nu am avut nevoie să aflu de sute de ori că părinţii mei se sacrifică pentru mine. Asta m-a făcut să trăiesc mereu cu un sentiment de vină şi să încerc tot timpul să mă sacrific şi eu, cumva, pentru ei. Oricum, am aflat şi singură, meseria asta de părinte înseamnă şi sacrificiu.

7. Copiii nu au nevoie de cel mai tare animator de petreceri de ziua lor, de cel mai nou şi scump loc de joacă sau de cel mai natural tort din lume. De ziua lor, ei au nevoie numai de prieteni, de alţi copii care să le spună că sunt importanţi în comunitatea din care fac parte; au nevoie de rudele lor, să ştie că aparţin unei familii. Au nevoie să îţi aminteşti de o jucărie pe care au văzut-o cu trei luni în urmă într-un magazin şi de care nu ai avut bani atunci.

8. L-am întrebat şi pe băiatul nostru dacă primeşte din partea  ceva de care nu are nevoie. Mi-a răspuns: „nu am nevoie de aşternuturi noi (curate)! Pot dormi şi în cârpe. Dar îmi place atât de mult să dormi cu mine uneori! Sau măcar să îmi mai citeşti poveşti, chiar dacă sunt mare…”

(Ruxandra Mateescu)

Si atunci… de ce AU copiii nevoie?

9 lucruri de care au nevoie copiii

1. Hrană

Pe cât de mult ne place să complicăm subiectul, pe atât de simplu e. Şi ține de tradiția fiecărei case. Fructe, legume, proteine, carbohidrați. Supe, sarmale făcute de mama (cu porc neaoş sau vegetariene, doar să aibă gustul ăla de acasă), ocazional o bucățică de ciocolată sau o prăjitură de casă. Au nevoie să înțeleagă şi bucătăria altor popoare, să înțeleagă diversitatea superbă din jur. Să învețe să mănânce sănătos, să ştie că pot avea preferințe culinare, dar că asta nu înseamnă că nu trebuie să mănânce firesc, la masă cu toată lumea, ceea ce se găteşte pentru întreaga familie.

2. Jucării clasice

Jucării simple, fără mii de butoane, fără baterii. Jucării care nu se joacă singure, ci îi permit imaginației să creeze jocuri. Cuburi de lemn, piese Lego, păpuşi, bucăți de materiale, creioane, hârtii, carioci, plastilină. Dacă vor să gătească în parc, din nisip si noroi, nu căra după tine vesela din pastic. Frunzele sunt farfurii perfecte. Şi alte lucruri care ne rămân prin casă: tuburile de la hărtia igienică, un cofraj de ouă. Mai au nevoie de locuri ale lor, pe care să le gestioneze singuri. Câteva cutii în care să păstreze colecțiile care îi pasionează, un cort mic, de cameră, în care să fie locul lor secret.

3. Haine

Două ținute frumoase, pentru ocazii speciale (poate ceva mai multe în cazul fetițelor). În rest, au nevoie de haine după care să nu plângi când se murdăresc, se rup, se fac ferfeniță. Au nevoie de haine din materiale naturale, comode, lejere. De tricouri vechi pe care să le îmbrace când te ajută în bucătărie, de hainele pe care tu nu le mai îmbraci ca să-şi inventeze costume sau să croiască din ele haine pentru păpuşi.

4. Timp

Copiii au nevoie de timp cu familia lor. De timp ca să se joace în aer liber, să alerge prin parc sau să îşi facă fortărețe în spatele blocului, cu alți copii. Au nevoie să fie duşi la muzee, la grădina zoologică. Să vadă muntele şi marea. Să vadă cum e la țară (dacă trăiesc la oraş) şi cum e la oraş (dacă trăiesc la țară). Au nevoie de sport, au nevoie să fie gâdilați, pupați, bătuți la cap, scărpinați, au nevoie să se simtă buricul pământului când sunt acasă.

5. Răspunsuri

Pun întrebări şi tu le datorezi răspunsuri. Şi le datorezi să spui, uneori, cinstit, “nu ştiu, dar o să aflu”. Să cauți cu ei pe genunchi informații despre găurile negre, din cărți sau de pe internet. Să trimiți fetițele la bunica atunci când vor să croşeteze primul lor fular şi tu nu ai idee cum se face. Au nevoie să-i întrebi şi tu lucruri: “dacă ai fi un animal sălbatic, ce ai fi?” sau “dacă ai putea trimite un coleg pe Marte, pe cine ai trimite?”

6. Explorare

Copiii au nevoie să descopere lumea, să vadă cum e să te cațeri invers pe tobogan. Să dea cu bățu-n baltă ca să vadă ce se întâmplă. Să arunce pietre în râuri, să se dea cu bicicleta. Să îşi julească genunchii. Să fie singuri când au chef, să se certe şi să se împace cu prietenii lor. Să câştige bani făcând ceva pentru ei, iar apoi să îi cheltuiască aşa cum vor. Au nevoie să dea cadouri, să strice lucruri şi apoi să încerce să le repare.

7. Animale

Au nevoie de o ființă care să depindă de ei, pe care să o îngrijească şi să o înțeleagă, despre care să citească şi să afle ce mănâncă. Au nevoie să se bucure când animalele sunt bine, să le ducă la veterinar când se îmbolnăvesc şi chiar să plângă atunci când nu mai sunt.

8. Somn

Care să fie suficient pentru ca a doua zi să se trezească odihniți. Fără televizor care să le bage lumină în ochi. Au nevoie să adoarmă cu poveşti şi cu discuții despre ce au făcut în ziua respectivă. Au nevoie să se culce când vor ei de Revelion, să doarmă până la prânz a doua zi.

9. Cărți

Şi adulți care să le citească atunci când sunt mici, dar şi după ce cresc şi pot citi cu uşurință ei înşişi. Au nevoie să stea în brațe şi să asculte „Legendele Olimpului” chiar şi la 10 ani. Au nevoie de adulți cărora să le citească din cartea lor preferată, au nevoie să râzi cu ei când îți citesc o glumă dintr-un roman pentru copii şi să îi admiri când îți arată că au citit o carte întreagă.

(Ruxandra Rusan)

Citește Parenting necondiționat – de la recompense și pedepse la iubire și înțelegere” îți va schimba complet percepția despre ce înseamnă a crește un copil. Dacă și tu vrei să înțelegi cum să îți iubești necondiționat copilul atunci Parenting necondiționat este cartea pe care trebuie să o citești. Aceasta este disponibilă AICI.

DISTRIBUIȚI
Ruxandra Rusan
Sunt Ruxandra Rusan, jurnalist si mamica. Zilnic, sunt in direct la radio Itsy Bitsy, unde am intalnire cu parintii cei mai simpatici. In rest, ma pregatesc sufleteste sa dau nas…

Citește mai multe despre autor

Intră în conversație