” De ce” sunt printre primele întrebări pe care încep să le pună copiii. Nu fac asta ca să-i exaspereze pe părinți, ci din dorința de a afla cât mai multe informații și cât mai exacte.
”Mami, de ce pleci?”
”Mă duc la serviciu”
”De ce?”
”La serviciu muncesc și sunt plătită pentru ceea ce fac. Câștig bani.”
”De ce?”
”Ca să putem cumpăra jucării și înghețată”
”De ce?”
”Că tu vrei în fiecare zi să-ți iau o înghețată sau o jucărie”
”De ce?”
”Asta să-mi spui tu!”
Vă sună cunoscut? Acesta e doar unul dintre milioanele de dialoguri interminabile pe care le am cu fiul meu cel mic. Dacă nu schimb vorba, nu se termină niciodată. Încerc să-i răspund la fiecare întrebare, însă, la un moment dat, nu mai am resurse, așa că sunt puțin sadică și răspund cu o altă întrebare sau îl provoc și eu pe el să răspundă în locul meu.
În jurul vârstei de trei ani, când cei mici pot lega foarte ușor cuvintele în propoziții și fraze, așteaptă-te să fii atacată de aviditatea de cunoaștere a micului năzdrăvan.
De ce sunt întrebările atât de importante pentru copii?
Nimeni nu poate să știe întotdeauna toate răspunsurile corecte la orice întrebare, mai ales într-o lume în care informațiile se schimbă cu repeziciune. Întrebările sunt uneltele gândirii și se pot modela și transforma astfel încât să se potrivească oricărei situații.
Toți părinții vor un copil care să învețe singur toate răspunsurile legate de curiozitățile sale și care să pună doar întrebări esențiale, până când intuiția va lua locul confuziei. Din păcate, acest lucru nu se poate, deoarece, până la vârsta școlară, când cel mic va afla o parte dintre răspunsurile care îl interesează de la profesori, el va căuta tot sprijinul de care are nevoie în tine. Până în momentul în care va intra în contact cu alte persoane abilitate să-i răspundă la orice întrebare, tu ești modelul lui în viață și orice acțiune pe care o face se raportează la tine. El are nevoie de răspunsuri la întrebări pentru a-și afla identitatea și pentru a pune cap la cap toate informațiile pe care le deține în scopul de a-și forma o imagine despre lumea înconjurătoare.
De ce trebuie să-i răspunzi?
Așa cum spuneam, tu și tatăl lui sunteți persoanele care inspiră cea mai mare credibilitate în ochii celui mic, motiv pentru care va veni de fiecare dată la voi în căutarea de noi răspunsuri. Totul este să nu vă pierdeți niciodată răbdarea și să încercați să-i răspundeți la orice întrebare pe înțelesul lui.
Cei mai mulți dintre noi am promis în copilăria noastră că atunci când vom avea propriii copii le vom acorda tot timpul din lume și ne vom ocupa de educația lor cum se poate mai bine. De câte ori nu ne-am supărat când am primit un răspuns de genul: „Faci așa pentru că așa spun eu”? Numai că lumea se schimbă, ajungem și noi în pielea părinților noștri și nu ne putem ține toate promisiunile. Mai ales în situații de genul în care copilul parcă abia așteaptă ca tatăl lui să se afunde profund în citirea unui ziar iar mama să se apuce de gătit și, din senin, să se trezească întrebând: „Mami, tati, de ce Moș Crăciun vine cu sania trasă de reni?”. Tu încerci să-i răspunzi că el respectă tradiția, atentă fiind la sosul la care mesteci, iar el întreabă iar: „Dar de ce nu vine cu elicopterul? Ar ajunge mult mai repede și nici nu ar îngheța de frig”. Să te vedem acum ce mai spui.
De obicei în cazul întrebărilor care încep cu „de ce” este bine să-i răspunzi celui mic cu o altă întrebare de genul: „De ce întrebi asta?” sau „Cum te-ai gândit la acest lucru?”. Astfel, îl încurajezi să își pună mintea la contribuție și, ajutat de răspunsurile pe care i le oferi și tu, el va reuși să afle cât mai multe lucruri care îl interesează și își va satisface curiozitatea. Niciodată să nu-i răspunzi celui mic cu „Nu știu” doar pentru că ai văzut tu că așa scapi mai repede de el.
Chiar dacă îți pune întrebări care par că nu se mai sfârșesc doar ca să atragă atenția sau ca să te pună pe tine într-o situație defensivă, acordă-i întotdeauna cât mai mult timp pentru lămuriri. Ideal ar fi să lași tot ce faci în acel moment și să te așezi la o șuetă cu cel mic, timp în care să-i răspunzi la orice întrebare. Dacă te va întreba cum se fac copiii, nu-i spune niciodată mitul berzei. Raportează răspunsul la cazul lui și spune-i că el a apărut pe lume pentru ca mama și tata s-au iubit mult de tot pentru ca el să fie alături de voi.
Mica minciunică care își are locul în educația celui mic este, cred eu, cultivarea tradiției de Crăciun. Este foarte bine ca el să creadă în Moș Crăciun cât mai mult timp, deoarece așa, își va păstra o vreme inocența copilăriei.
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
