4 lucruri pe care copiii nu vor să le facă sub niciun chip spre disperările părinților
Nu ştiu alţi copii cum sunt, dar eu, când mă uit la copiii mei, nu-mi dau prea bine seama de ce opun atâta rezistenţă în faţă unor lucruri bune, fireşti şi sănătoase. Dar oare sunt singurul părinte în situaţia această?
1. De ce nu mănâncă plante sănătoase şi verzi
N-am înţeles niciodată de ce mâncarea sănătoasă din plante cu o puternică şi viguroasă nuanţă de verde nu e agreată de copii. Cel puţin de copiii mei, care împing delicat farfuria când văd ce e în ea şi îmi spun politicos că ori nu le e foame, ori îmi zic pe şleau că nu e tocmai ce şi-au imaginat că vor mânca la prânz sau la cină. Delicioasa mâncare de urzici cu usturoi, spanacul cu lămâie sau gătit sub formă de cremă spumoasă, ciorba de salată cu ou şi cu costiţă sau ciorba de lobodă cu găluşti de brânză, nimic nu e pe placul niciunui copil. Mie îmi plac la nebunie toate aceste feluri de mâncare acum, dar o să fiu sinceră şi o să spun că pur şi simplu nu-mi mai aduc aminte dacă în copilărie aş fi consumat cu plăcere astfel de preparate. Aşa că sper ca toate trei fetele să le mai dea o şansă mai târziu acestor mâncăruri, macar uneia singure, dacă nu chiar tuturor. Singura care salvează acum onoarea verzuliilor este salata verde, care e destul de îndrăgită de fete, dar asta doar în combinaţie cu roşii, ardei gras şi castraveţi.
2. De ce nu stau în scaunul de maşină
Aici e o problemă care mă frământă de ceva vreme, pentru că, fix de când s-au născut, doi copii stau foarte relaxaţi în scaunul de maşină, dar al treilea nu vrea sub niciun chip să poposească acolo. Nici la drum lung, nici la drum scurt, nici măcar dacă mașina stă pe loc. Iar în ultima vreme plânge şi el când se vede aşezat pe scaunul special cumpărat, dar şi noi pe lângă, deoarece nu ştim cum să îl facem să rămână la locul lui. Pentru că cel mai important lucru atunci când mergem cu copiii în maşină este siguranța lor, nu pot să o las nici să stea fără să fie prinsă în centuri şi nici altă variantă de deplasare nu am. Sper doar ca pe măsură ce va trece timpul lucrurile se vor mai schimba. Până atunci, inventăm jocuri, dăm drumul tare la muzică şi plimbăm în sus şi-n jos cunoscutele cartonaşe cu animale, cu speranţa că timpul va trece mai repede şi tristeţea ei se va estompa.
3. De ce nu se spală pe mâini şi de ce nu trag apa la wc
Predau de ani buni lecţia spălării pe mâini, dar se pare că nu ştiu prea bine cum să schematizez, pentru că în marea parte a timpului copiii nu vor să se apropie cu ele de săpun. Fie mâinile cât de lipicioase, (urât sau frumos) mirositoare, colorate sau în imposibilitatea de a se mai mișca (şi aici este vorba despre o poveste lungă despre o combinaţie de lipici şi nisip), întâlnirea cu apă nu este deloc o prioritate. Dacă le invit să facă un duş, în schimb, sunt gata să plonjeze în apă la orice oră din zi şi din noapte şi să se spele temeinic cu nemiluita.
În ceea ce priveşte trasul apei la wc, aici primesc o explicaţie: tot timpul există ceva de făcut după, care nu suportă amânare, aşa că nu putem pierde timp preţios apăsând butonul de pe bazinul wc-ului!
4. De ce nu dorm la prânz când sunt obosiţi
Nu insist niciodată să doarmă, dacă fetele nu vor, dar nu înţeleg de ce refuză o porţie bună de odihnă, când sunt foarte obosite. Le văd cum li se închid ochii de somn, plâng din pricina epuizării şi sunt în stare să facă orice, numai să nu doarmă. Mai bine văd pe DVD filmul preferat, mă ajută la curăţenie, citesc şi desenează, ba chiar sunt gata să-şi facă şi temele, altădată nesuferite, totul pentru o cauză nobilă: lipsa somnului de prânz!
Numai copiii mei sunt așa?
