Un copil de zece ani, din ziua de azi, trăiește într-o lume care nu are prea multe în comun cu lumea noastră de la zece ani. Lucurile se schimbă cu viteza luminii și e o provocare să ții pasul cu lumea nouă, în care eroii se nasc ȘI pe YouTube.
Lumea și noii eroi
Eram în mașină și jucam “Ghicește personajul”. Jocul în care cineva se gândește la un personaj cunoscut de toți jucătorii (un cântăreț, un sportiv, un vecin, un prieten etc), iar ceilalți încearcă să ghicească personajul punând întrebări la care se poate răspunde numai cu “da” sau “nu”. Sunt bună la jocul ăsta, așa că nu pricepeam de ce nu-mi iese. Aflasem de la copil că este o celebritate de sex masculin, că trăiește, dar nu cântă, nu e actor, nu e sportiv. Hmmm. “L-am văzut la televizor?” “Nu.” “Păi atunci NU e vedetă!” “Ba da! E de pe YouTube!”, mi-a replicat copilul, exasperat. YouTube! YouTube! Cum de nu mă gândisem?
YouTube, țeava către oriunde
La zece ani, stăteam cu ochiul drept țintit într-un caleidoscop și mi se părea că orice e posibil. Dacă roteam spre stânga, cream o lume nouă de culori și forme, care depindea doar de mine să ia cu totul altă formă. Era suficient să rotesc puțin caleidosopul spre stânga. Puberii noștri stau cu ochii pe YouTube și văd lumea din milioane de perspective. Pe cât de fascinant e pentru ei, pe atât de îngrozitor e feelingul pentru un părinte. Acces la orice înseamnă, deopotrivă, îmbogățire și expunere. Noii eroi sunt acum pe YouTube. YouTuberii. Vloggerii. Caut să limitez timpul pe Internet, însă nu cred că poți sau că ar trebui să ții un copil izolat de lumea în care trăiește și va trăi. Este un nou loc de joacă, cu noi eroi. Și atunci, îți sufleci mânecile și te apuci, ca părinte, să înveți un alt tip de copilărie și să vezi care sunt regulile ei.
Oamenii din YouTube
Așa am dat cu ochii de Ilie din Chișinău. De I Hate Pink, de Max Infinit, de Florentin și de muuuulți alții. De unii îmi place. Au idei sănătoase, umor și vorbesc frumos. Ca să nu mai spun câtă bucurie am trezit în copilul meu când am intrat în lumea asta a lui fără să judec, doar privind și comentând cu el. Nu mai eram mama pisăloagă, ci mama care înțelege și îi cunoaște eroii de pe YouTube. Am răsuflat ușurată să văd că selecția celor pe care îi urmărește (le dă Follow, ca să nu par babă) este una destul de sănătoasă. Și aici contează să ai un copil care pricepe și poate alege între rău și bine, între mesaje sănătoase și mesaje negative. Suntem mult mai câștigați dacă le cunoaștem lumea și îi ghidăm în cunoștință de cauză, fără să apelăm la interdicții seci care, oricum, nu funcționează și nu fac decât să adâncească prăpastia între generații. Asta nu înseamnă că nu-mi vine să mă iau cu mâinile de cap uneori. Și e doar începutul unei noi vârste, care presupun că mă va face să mă urc pe pereți de multe ori. Însă toate vin la pachet cu părințeala, inclusiv YouTube-ul și aventurile youtuber-ilor preferați ai copiilor noștri. Dacă ai și tu un copil de 10 ani+, aruncă un ochi pe YouTube împreună cu el. Înțelege-i lumea, eroii, modelele. Înțelege-l!
