Generozitatea se învaţă!

6 metode frumoase prin care îi putem învăța pe copii dărnicia

 

Am sentimentul că din an în an trebuie să mă lupt tot mai tare pentru a rămâne atentă la adevărata semnificație pe care o are luna decembrie, Sfântul Nicolae şi Crăciunul. Copiii cresc şi ei, devenind din ce în ce mai interesaţi de tot valul de promoţii şi reclame „în spiritul sărbătorilor”: ultimul tip de roboţel, păpuşa care spune şi mai multe cuvinte, ultima serie de aventuri ale nu ştiu cărui super-erou, toate la preţuri speciale, promoționale și nemaiîntâlnite. Scrisorile către Moși sunt din ce în ce mai lungi, iar uneori dezamăgirile din dimineaţa de sărbătoare pe măsură.

Aş vrea tare mult ca Moş Nicolae să le poate aduce copiilor mei tot atâtea cadouri câte aduce Moşul din desenele lui Walt Disney. Însă şi mai mult mi-ar plăcea să reuşesc să îmi cresc copiii în aşa fel încât undeva, în timpul zilei de astăzi, să vină şi să spună: „Uite, mami, am pus dulciuri deoparte şi pentru Dan, colegul meu!”

E nevoie de un proces lung, de fiecare zi, de multă atenţie şi blândeţe, prin care să îi învăţăm pe cei mici să fie darnici şi atenţi la nevoile celor din jur. Aş vrea, însă, să fim sinceri: în tot vârtejul grijilor zilnice, noi, cei mari, cât de des ne mai amintim şi de cei de lângă noi, cu mai multe nevoi, cu mai multe dureri? Rareori, e drept.

Eu una m-am tot gândit cum pot profita de perioada sărbătorilor pentru a-mi învăţa piticii să aibă grijă de ceilalţi. Vă împărtăşesc şi vouă ceea ce mi-am propus:

Trei borcănele. Acesta este un joc pe care îl practicăm cu ceva succes şi peste an. Nu merge întotdeauna, dar, cu puţină perseverenţă, copiii îşi amintesc destul de des de el. Avem nevoie de trei borcanele (pictate, decorate – prilej bun de timp petrecut împreună) pe care să lipim trei etichete: pentru acum, pentru mai târziu, pentru alţii. Aici vor pune copiii banii pe care îi primesc. În cazul de faţă se aplică şi dulciurilor din ghetuţe.

Calendarul de Advent. În fiecare an, pe 1 decembrie, ne apucăm să meşterim calendarul ce numără zilele până la Crăciun. Fiecărei zile îi ataşăm un bileţel, pe care scriem câte o faptă bună pe care o vom face. Nu sunt fapte măreţe, dar pentru cei apropiaţi nouă înseamnă mult: un telefon dat bunicilor, felicitări făcute de noi pentru toţi cei dragi, decizia o ajutăm pe bunica la curăţenie, dulciuri făcute în casa și pe care copiii le vor împărţi la şcoală etc.

Evenimente caritabile. Luna decembrie ne oferă multe oportunităţi de a fi de folos. Evenimentele caritabile sunt ocazii frumoase pentru a le vorbi copiilor despre empatie și despre cum pot ajuta. Fie că meşteresc ei înşişi ceva pentru vânzare, fie că doar târguiesc, sufletul lor curat va prinde din zbor ideea: e atât de uşor să ajuţi!

Mulţumiri şi cereri. În seara de Ajun aşteptările sunt mari. Stând în jurul bradului, ne place să povestim lucrurile frumoase şi bune care ni s-au întâmplat peste an şi să mulţumim pentru ele. După ce realizează câte lucruri au pentru care să fie recunoscători, copiii se pot gândi cu adevărat la nevoile celorlalţi.

Povestea de seară. Copiii sunt foarte atenţi la întâmplările personajelor de poveste. Este vârsta potrivită pentru a le cumpăra cărticele în care eroii sunt buni şi atenţi cu cei din jur. Poate că un sfat dat de mama sau tata va fi refuzat, însă un bun exemplu oferit de un personaj super simpatic dintr-o carte sau chiar film sigur îi va mobiliza.

Cutia cadourilor. În luna decembrie pregătim o cutie pe care o punem la îndemâna copiilor şi în care îi rugăm să pună toate jucăriile şi cărţile cu care nu se mai joacă. Vor face astfel loc cadourilor pe care le vor primi iar la final alegem împreună încotro vor merge, către ce copii mai puţin norocoşi decât ei.

Putem privi perioada ce tocmai a început şi altfel decât luna alergăturilor prin mall-uri. Poate fi, începând de anul acesta, luna în care să profităm de portiţa ce ni se deschide în suflet pentru a ne apropia de oameni pe care până acum nu i-am băgat în seamă. Nu trebuie să ne împrăştiem banii, timpul şi dorinţa de a ajuta în o sută de asociaţii, cămine de bătrâni sau familii nevoiaşe. Probabil vom sfârşi frustraţi şi trişti ca nu am rezolvat mare lucru. Să începem cu paşi mici: o singură direcţie, o singură familie, un singur om. Iar luna următoare ar putea fi doi, şi tot aşa, până în decembrie, anul viitor.

 

Sărbători fericite!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație