Iată ce trebuie să știe orice părinte despre dezvoltarea creierului la copii

dezvoltarea creierului la copii totul despre mame

Există o serie de informații pe care trebuie să le știi și tu, pentru că dezvoltarea creierului copiilor poate fi susţinută chiar de părinți!

Orice părinte îşi doreşte o dezvoltare cât mai armonioasă pentru propriul lui copil, nu-i așa? Majoritatea oamenilor pun preţ pe dezvoltarea fizică, corporală a micuţului. În cazuri fericite este luată în calcul şi dezvoltarea emoţională.

Primește cele mai utile articole de parenting direct la tine în Inbox

Scrie-ne adresa ta de email

Dar, deşi e mai puţin luată în seamă, dezvoltarea creierului este tot la fel de importantă ca cele două direcții pomenite mai sus.

Iată, așadar, ce ar trebui să știe orice părinte despre dezvoltarea creierului la copii:

În primul rând, de ce avem o copilărie atât de lungă?

Puţină lume ştie că creierul este organul cel mai puţin dezvoltat atunci când ne naştem. El se formează pe durata copilăriei, atingând maturitatea în jurul vârstei de 20 de ani.

Cercetări recente au arătat chiar o legătură între dezvoltarea creierului şi durata destul de lungă a copilăriei la specia umană. Un grup de oameni de ştiinţă de la Northwestern University a descoperit că în copilărie (şi nu la naştere, cum s-a crezut multă vreme) oamenii folosesc cea mai mare cantitate de glucoză pentru dezvoltarea creierului.

Aşa, ca o simplă curiozitate, creierul unui copil de cinci ani utilizează o cantitate dublă de glucoză comparativ cu creierul unui adult.

(Dar asta nu înseamnă că trebuie să îi dai copilului tău cât mai multe dulciuri pentru a-i ajuta creierul să se dezvolte!)

Te-ai întrebat vreodată ce ascunde expresia ”comunicăm dincolo de cuvinte”? Ai crezut că vorbele urmate de gesturi și înfățișare sunt singurele pârghii de comunicare pe care le avem? Știi cum să te conectezi cu copilul tău? Răspunsurile la aceste întrebări și despre comunicarea dincolo de cuvinte afli din prezentarea Parenting Fluid susținută de psihoterapeutul Diana Vasile și psihologul Irina Țepuru, pe 16 decembrie, de la ora 18.30, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Înscrierile sunt gratuite și se pot face aici: https://goo.gl/iYgr5V

Neuronii mor încă de când ne naştem

Când se naşte, bebeluşul are mulţi mai mulţi neuroni decât un adult. Dar, pe măsură ce copilul creşte, celulele nervoase din creier mor. Se estimează că fiecare dintre noi pierde între 15 şi 85 de procente din numărul iniţial de neuroni.

Regula e simplă. Neuronii care nu sunt folosiţi dispar. Iar cei care sunt folosiţi formează cărări neuronale. De aceea, dezvoltarea creierului în primii ani de viaţă are un impact foarte mare asupra abilităţii copiilor de a învăţa toată viaţa.

Cu cât o persoană face activităţi mai multe şi mai diversificate, cu atât foloseşte mai multe celule nervoase. Iar frecvenţa cu care face acele activităţi duce la întărirea cărărilor neuronale.
În cazul copiilor, aceştia au nevoie de multe activităţi pentru a-şi dezvolta creierul şi a-şi păstra cât mai mulţi neuroni. Sportul, muzica, mişcarea în aer liber, căţăratul, şahul, dansul sau cititul sunt activităţi care pun celulele nervoase la „treabă”.

Dar ce se întâmplă cu creierele adulţilor?

Odată cu înaintarea în vârstă, neuronii nefolosiţi dispar, e adevărat. Vestea bună este că creierul este organul schimbării. El are capacitatea de a învăţa şi, în acest fel, de a se modifica. Procesul se numeşte neuroplasticitate.

În cazul unui copil, neuroplasticitatea creierului este atât de mare, încât, de exemplu, poate trece extrem de uşor de la o stare emoţională la alta: acum este foarte supărat şi plânge, iar peste un minut râde cu gura până la urechi şi e mai fericit ca niciodată. Toate aceste lucruri, dar și altele la fel de importante le găsești explicate în Cartea bebelușului, disponibilă aici.

Recomandări



În cazul adulţilor, s-a descoperit că anumite regiuni din creier rămân la fel de maleabile ca ale creierului unui bebeluş. În zonele implicate în învăţare se pot crea noi conexiuni între neuroni, se pot întări legăturile existente şi chiar pot lua naştere noi celule nervoase.

Dacă vrei să îţi păstrezi creierul tânăr, soluţia e simplă: împrieteneşte-te cu noutatea. Poţi încerca metode noi de a face lucrurile obişnuite. De exemplu, poţi încerca să te speli pe dinţi dimineaţa utilizând cealaltă mână, în loc de cea pe care o foloseşti în mod curent. Sau poţi să îţi cauţi noi domenii de interes sau hobby-uri.

Te-ai întrebat vreodată ce ascunde expresia ”comunicăm dincolo de cuvinte”? Ai crezut că vorbele urmate de gesturi și înfățișare sunt singurele pârghii de comunicare pe care le avem? Știi cum să te conectezi cu copilul tău? Răspunsurile la aceste întrebări și despre comunicarea dincolo de cuvinte afli din prezentarea Parenting Fluid susținută de psihoterapeutul Diana Vasile și psihologul Irina Țepuru, pe 16 decembrie, de la ora 18.30, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Înscrierile sunt gratuite și se pot face aici: https://goo.gl/iYgr5V

Cum ne ajută creierul să ne conectăm cu noi înşine şi cu ceilalţi

Gândurile sunt produsul minţii noastre. Iar felul în care gândim ne influențează propriul corp. „Gândurile nasc sentimente, iar sentimentele nasc gânduri. E un cerc vicios”, spune Joe Dispenza (cercetător și autor devenit celebru după ce a suferit un grav accident la coloana vertebrală, după care s-a recuperat și a început să studieze, pe scurt, felul în care funcționeaza creierul uman).

La fiecare gând, corpul nostru reacţionează printr-o emoţie. Spre exemplu, dacă mă gândesc că lângă mine e un hoţ, acest gând va produce în creierul meu o reacţie chimică, iar în corp o să simt teamă. Teama, la rândul ei, va da naştere în trup unor substanţe chimice, care odată ajunse la creier, vor provoca gânduri legate de acest sentiment pe care tocmai îl trăiesc. Dacă, din contră, mă gândesc la o experienţă plăcută (o întâlnire cu cea mai bună prietenă, să zicem), voi începe să îmi simt şi corpul „bucurându-se”: am mersul mai vioi, umerii ridicaţi, capul sus. La fiecare gând, corpul nostru reacţionează printr-o emoţie. Spre exemplu, dacă mă gândesc că lângă mine e un hoţ, acest gând va produce în creierul meu o reacţie chimică, iar în corp o să simt teamă. Teama, la rândul ei, va da naştere în trup unor substanţe chimice, care odată ajunse la creier, vor provoca gânduri legate de acest sentiment pe care tocmai îl trăiesc. Dacă, din contră, mă gândesc la o experienţă plăcută (o întâlnire cu cea mai bună prietenă, să zicem), voi începe să îmi simt şi corpul „bucurându-se”: am mersul mai vioi, umerii ridicaţi, capul sus.

Dacă persistăm în acelaşi tip de gânduri zi de zi, trăim acelaşi tip de emoţii în permanenţă, iar pe termen lung gândurile ajung să ne modifice inclusiv fizic.

Există şi o soluţie: schimbându-ne modul de a gândi, putem să ne eliberăm de propriile blocajele corporale.

Dacă ți-a plăcut articolul de mai sus, avem alte două recomandări:

De ce să experimentezi parentingul fluid?

Corpul tău ţine minte mai multe decât ţii minte tu

Dacă vrei să descoperi cum poţi să devii conectat în corp, minte, suflet atât cu tine și cu copilul tău,îți recomandăm Cartea bebelușului pe care o găsești în librăria virtuală Shop Totul despre Mame.