Îi este frică să rămână singur în cameră sau să se plimbe prin casă. Cum pot să-l ajut?

frica sa stea singur

Multor copii aflați la vârsta de 4-7 ani le este teamă să stea singuri într-o încăpere din propria casă sau să meargă fără însoțitori dintr-o cameră în alta. În ochii adulților, este o frică ciudată, însă, totuși, e cât se poate de reală. Tot ceea ce ne rămâne să facem, ca părinți, este să găsim soluții pentru a-i ajuta pe cei mici să o depășească. Site-ul parentingbydrrene.com oferă câteva sfaturi în acest sens.

Primește cele mai utile articole de parenting direct la tine în Inbox

Scrie-ne adresa ta de email

Empatizează – Când copilul e speriat, începe cu empatia. Poți să-i spui: ”Știu că îți e frică să mergi singur în camera ta și să rămâi acolo!” Aceste cuvinte îi dau de înțeles copilului că știi că se confruntă cu emoții puternice, iar acest lucru deschide portița comunicării. Conectarea la emoția copilului ajută mult mai mult decât apelul la logică (”Ai mai fost singur în camera și nu ai pățit nimic”) sau negarea (”Nu ar trebui să-ți fie frică, suntem cu toții aici”). Ambele transmit copilului că părintele nu înțelege frica lui. Logica și negarea au tendința să închidă comunicarea, ceea ce nu ne dorim dacă vrem să rezolvăm problema copilului.

Discutați pentru a găsi soluții – Încurajează-l să spună ce ar putea să-l ajute. Uneori, problemele complexe au rezolvări simple ce vin direct de la copii.

Lasă-l să stea singur perioade scurte de timp – Când vă jucați, poți face mici pauze pentru a verifica ceva la bucătărie sau la baie, iar copilul să rămână singur în cameră. Mărește treptat aceste perioade de lipsă. Nu uita să-ți asiguri copilul că revii imediat și respectă promisiunea.

Încurajează-l să meargă singur să aducă ceva din altă cameră – La început, îl poți ruga să aducă ceva din hol, astfel încât să rămâi în raza lui vizuală, chiar dacă iese din cameră. Apoi, treptat, cere-i să aducă lucruri care se află la o distanță tot mai mare de camera în care vă aflați inițial. Poți lasă jucăria lui preferată în altă încăpere. Așa va fi mai motivat să meargă acolo s-o recupereze.

Fricile copiilor. Ghid practic cu tot ce trebuie să știe o mamă

Luați-o pe drumuri diferite – dacă aveți o casă spațioasă, încercați să mergeți pe drumuri diferite să să vă întâlniți într-un punct stabilit. Astfel, copilul va ști că, deși e neînsoțit, urmează imediat să se întâlnească cu tine și să nu mai fie singur.

Vorbiți în timpul acestor exerciții – Jucați-vă de-a orașele, numărați, purtați o conversație tot timpul cât copilul se deplasează singur în diverse locuri din casă. Vocea ta îl va face să nu simtă frică și să știe că, de fapt, ești foarte aproape.

Recomandări



Dă-i un companion – un frate mai mic, un cățel sau chiar și o jucărie de pluș în rol de companion vor simplifica problema.

Lasă muzica în surdină în camere – Copilul nu se va simți atât de singur dacă pe fundal se va auzi muzică.

Creează-i o pelerină de super-erou – dintr-un prosop sau un cearșaf care să fie pelerina lui curajoasă și pe care să o poarte când îi este frică.

Amintește-i că este mare, dar nu pune presiune – dă-i exemple de lucruri pe care deja le face ca un copil mare. Mănâncă singur, se îmbracă și se încalță singur, etc.

Fricile copiilor: 10 moduri de a-i ajuta

Desenați harta casei – Nu trebuie să fie de o acuratețe de arhitect, ci mai curând un plan al casei format din pătrate (camerele) și linii (holurile ce leagă camerele). Apoi, copilul poate desena pe hartă traseul pe care trebuie să-l parcurgă din camera X în camera Y și înapoi.

Încurajează-l – Fiecare mică izbândă trebuie încurajată. ”Bravo” nu-i transmite prea multe copilului despre reușita lui, însă ”ai fost curajos, ai adus singur jucăria din cealaltă cameră!”, da. Spune-i exact ce a făcut bine, pentru ca apoi să poată repeta comportamentul.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentNutriția echilibrată a copilului începe cu diversificarea
Articolul următorEpisodul 250: Am fost acolo. Mulțumesc!
Sunt mama-caracatiță. Jonglez copil, grădiniță, casă, serviciu. Mai scap din mâini farfurii și căni când învârt multe în același timp. Mai rezultă cioburi, dar fără pierderi esențiale. Când doarme copilul la prânz, scriu texte pentru Totul despre mame sau spun oamenilor despre cum cresc copiii în Fundația FARA. Seara, când puștiul adoarme, îmi plimb imaginația cu o carte. La final de zi, îmi odihnesc tentacolele în brațele soțului. Sunt mama-caracatiță. Dar oare nu suntem toate?