În căutarea bonei perfecte

În căutarea bonei perfecte. Mi-a luat ceva timp să recunosc că am nevoie de cineva care să stea câteva ore pe zi cu Maria. Pe măsură ce sentimentul se transforma în evidență, am început căutările. Proiectele se adunau și aveam nevoie de timp pentru a le duce la bun sfârșit. Încercarea cu grădinița eșuase lamentabil, pentru că Maria refuzase categoric să mai meargă la grădi după prima zi. În plus, căpătase un virus agresiv, care ne-a dat peste cap pe toți din familie. Așadar, rămânea să încercăm opțiunea bonei.

Aveam în cap o idee clară: nu căutam o bonă, în sensul cel mai cunoscut, ci o parteneră de joacă pentru copilul meu. Căutam o fată sau o femeie veselă, plină de energie, empatică, optimistă, care poate nu să disciplineze, ci mai degrabă să distreze un copil.

Așadar, am plecat la drum cu o listă.

1. Ce caut?

2. Care este programul?

3. Ce ofer?

4. Unde încep căutările?

Ei bine, cu lista aceasta în mână, am căutat pe Internet câteva agenții, am cerut recomandări și referințe pe la cunoscuți, am vizitat câteva baze de date on-line. Cam în acest moment mi-a dispărut și entuziasmul, pentru că simțeam că nu voi găsi niciodată ceea ce caut. Femeile din bazele de date on-line păreau să nu aibă nimic de-a face cu visul meu. Cineva mi-a zis: De ce nu cauți o studentă? Când eram studentă mi-aș fi dorit să am grijă de un copil, dar nu mă chema nimeni, pentru că nu aveam experiență. Mi-a surâs ideea, dar nu mă vedeam derulând procesul de selecție de una singură, în sufrageria mea de nouă metri pătrați. Nici lipind afișe pe zidurile facultăților bucureștene nu prea mă vedeam. Am ales așadar calea cea mai ușoară: am sunat la una dintre agențiile recomandate de prietenii mei.

Am trecut prin multe vizionări, în decursul cărora dezamăgirea se adâncea. Femeile pe care le întâlneam nu aveau nimic de-a face cu ce căutam eu. Fata de la agenție părea să fi înțeles ce caut, și totuși mă chema să văd niște persoane absolut nepotrivite. Era drăguță, mă încuraja, îmi spunea că mai caută și că vom găsi pe cineva care să îmi placă, dar asta nu se întâmpla. Am vorbit despre chimie și am înțeles și punctul ei de vedere: profilul fetelor corespundea cu nevoile mele, dar, până la urmă, totul ține de o anumită chimie între oameni.

Căutările au continuat și într-o zi agenta m-a sunat să mă intrebe dacă aș vrea să o văd pe Ioana, o fată de 27 de ani. Are doar un metru treizeci, mi-a zis ea, e o problemă?

Dacă e o problemă? Cum să fie o problemă? m-am gândit. Numai de-ar fi și simpatică. Trebuie să vă spun pe ce mă bazam. Maria, ca orice copil de doi ani și ceva, e fascinată de copiii mai mari. Ar face orice să le capteze atenția, să le intre în grații, să se poată juca pe lângă ei. Îi urmărește ca un boboc de rață și insistă cu dovezile de iubire. Cred că unii dintre ei se simt hărțuiți și ar vrea să scape, dar a reușit careva vreodată?

Am simțit că Maria o poate plăcea pe Ioana tocmai pentru că e mică de statură. I se va părea mereu că are de-a face cu un copil mai mare, așa că va accepta cu bucurie compania ei.

Ioana a fost cam timidă la interviu, însă avea ochii ca două luminițe și asta mi-a plăcut la ea. Un om căruia îi strălucesc ochii așa trebuie să fie în stare să-și învingă timiditatea. Mi-a povestit că este adventistă cu o oarecare teamă că ar putea fi un motiv de respingere. I-am spus că mă bucur, pentru că mi-ar plăcea ca Maria să învețe că există mai multe opțiuni pe orice plan și că aș vrea să trăiască într-un mediu al toleranței față de oamenii diferiți de ea, fie că este vorba de religie, naționalitate, abilități sau orientări. Eu i-am spus că Maria are nevoie să se joace, să fie liberă, să se bucure, să iasă în parc cât mai mult, să cânte și să danseze. I-am mai spus că nu încercăm să o disciplinăm, ci să o ghidăm cu blândețe. Am întrebat-o dacă știe jocuri și cântece și am avut încredere că o să inventeze ele două niște jocuri simpatice.

Mi-a plăcut de Ioana de la început și cred că a fost, așa cum repeta fata de la agenție, pur și simplu o chestiune de chimie. Partenera de joacă a fiicei mele a fost dibuită printre milioane de oameni.

Vă doresc și vouă succes în căutări și fie să găsiți ceea ce vă doriți!

Cât costă?

  • Salariul unei bone variază în funcție de orar și de atribuții. Pentru programul întreg, veți plăti intre 800 de lei și 2000 de lei.
  • Comisionul agenției variază în funcție de garanție. Dacă nu doriți garanție, poate fi în jur de 30-45% din salariul negociat cu bona. Garanția de o lună sau de două luni (timp în care vă puteți răzgândi, iar agenția se obligă să vă caute o nouă bonă fără costuri suplimentare) ridică nivelul comisionului și până la 80%.
  • Vizionările se plătesc fie individual, fie ca sumă unică. Cele mai multe agenții percep o taxă de 100 de lei, în care intră un număr nelimitat de vizionări.
DISTRIBUIȚI
TOTUL DESPRE MAME
În fiecare zi discutăm despre neliniștile și problemele cu care se confruntă orice părinte, ne consultăm cu psihologi și medici pentru a vă oferi cele mai bune sfaturi și…

Citește mai multe despre autor

Intră în conversație