Tot ceea ce trebuie să știi despre întârzierile de vorbire

Alexandra Ion
Dezvoltarea vorbirii la copiii de 3-4 ani

Întârzierile de vorbire și problemele de limbaj sunt atât de frecvente, încât se poate afirma că nu este copil care să nu fi avut de depășit o dificultate din această categorie în mica copilărie.

Până la un punct, dificultățile de limbaj – inclusiv întârzierile de vorbire sunt absolut normale, iar marea majoritate a copiilor le depășesc singuri sau cu ajutor, până la vârsta de cinci-șapte ani.

Niciun copil nu seamănă cu altul

Aceste întârzieri de limbaj nu sunt semnul unor afecțiuni și nu sunt un motiv de îngrijorare reală, dar verdictul trebuie să vine doar din partea specialiștilor, în urma unor evaluări de ansamblu și a unor analize specifice. Părințiilor îngrijorați de faptul că cel mic este foarte tăcut când colegii lui sunt deja vorbăreți, le spunem două lucruri. Primul este acela că niciun copil nu seamănă cu altul, iar ritmul de dezvoltare este specific pentru fiecare în parte. Al doilea lucru important este că se poate vorbi despre întârzierile de vorbire numai în cadrul unui concept mai larg, care asociază dificultăților de a vorbi, dificultăți de înțelegere, de scriere, de citire, de mimică și interacțiune socială.

Cele mai frecvențe probleme de limbaj ale copiilor sunt cele din categoria tulburărilor de pronunție.

Dacă vocalele vor fi ușor pronunțate, consoanele, oricare dintre ele, pot ridica probleme copiilor. Uneori, cei mici au dificultăți cu o singură consoană, alteori cu mai multe. Insistența părinților de a vorbi corect, stimularea excesivă și presiunea pusă pe copil, mai ales dacă acesta este mic (doi-patru ani) poate să fie una din cauzele pentru care copilul va avea întârzierile de vorbire.

Este esențial ca un părinte să nu-și forțeze deloc copilul în a atinge pragurile de evoluție standard pentru vârsta lui, pentru că efectul poate să fie exact opus. Dar dacă există sentimentul că ceva nu este în bună regulă și pot exista probleme de dezvoltare și întârzieri în dezvoltarea limbajului, opinia și sfatul medicului sunt necesare. În plus, este bine ca înainte de a duce un copil la logoped, pentru corectarea unor probleme de limbaj sau pentru stimularea limbajului, acesta să fie văzut, analizat și, eventual, investigat de un medic pentru a se elimina orice cauză de natură psihică și somatică care ar putea avea ca efect întârzierile de vorbire.

La fel de bine de știut este faptul că sunt multe afecțiuni de la anomali de structură anatomică, până la autism sau alte afecțiuni de natură psiho-somatică pot avea în tabloul lor simptomatic dificultățile de limbaj sau întârzierea limbajului.

Medicul poate stabili eventualele cauze ale retardului verbal.

În funcție de vârsta copilului, întârzierile de limbaj sau absența tentativelor de lalație (gângurelile copilului de sub un an) sunt un semn care trebuie să te trimită cu cel mic la un control. Medicul va evalua capacitatea auditivă a copilului, nivelul de dezvoltare psihică și cognitivă și poate identifica sau nu o cauză organică sau psihică care să explice întârzierea dezvoltării limbajului. Medicul poate stabili eventualele cauze ale retardului verbal. Definitoriu este că un copil cu retard de limbaj, pâna la vârsta de trei ani, folosește un număr redus de cuvinte, le pronunță greșit, nu formează propoziții simple, însă are auzul bun și organele fono-articulatorii normal dezvoltate.

Retardul de limbaj  (întârzierea limbajului) poate fi cauzat de: factori neurogeni (din perioada natală și postnatală), boli cronice îndelungate, boli infecțioase, factori psihogeni – un mediu asocial care nu stimulează vorbirea sau exact opusul, supra­solicitare verbală, mediu bilingv, atitudini brutale, șocuri emoționale sau factori genetici numiți generic „inabilitate verbală”, cu transmitere ereditară pe linie paternă, mai frecventă la băieți).

Retardul verbal se caracterizează printr-o întârziere în dezvoltarea motricității generale (o atitudine statică a capului, a trunchiului și mersul) o motilitate redusă a mâinii (nativă sau prin nestimulare). Deseori, evoluția aparatului fonoarticulator se oprește la lalație, exprimarea de vocalele, cu dificultate severă la consoane, silabele reducându-se la cele de la sfârșitul cuvântului, copilul neputând emite cuvinte întregi inteligibil. Apariția cuvintelor are loc târziu, după doi ani și jumătate, vocabularul este redus, acumularea de cuvinte noi redusă sau absentă. Copilul nu formează propoziții, nu cunoaște semnificația multiplă a cuvintelor și are deficit al motricității fine (buze, limbă, degete). Descrierea reprezintă extrema cea mai severă a retardului verbal și este diagnosticat ca atare de medic.

Întârzierile de vorbire, cum se poate corecta problema?

Diagnosticarea precoce este primul pas care poate contribui la recuperare. Retardul verbal nu înseamnă retard intelectual, dar îl induce prin incapacitatea copilului de a se integra în colectivitatea de copii de aceeași vârstă cu el, iar recuperarea depinde de cauzele care au provocat situația și implică o terapie combinată motorie, psihologică și logopedică. Strategia terapeutică este individualizată și trebuie monitorizată pentru a fi în acord cu nevoile reale ale copilului. Colaborarea deschisă între terapeuți și părinți este obligatorie și necesară.

Ce trebuie să știe părinții?

Dificultățile de vorbire, de la retard la întâzieri sau dificultatea pronunțării unor consoane sunt probleme frecvente. Circa 20% dintre copii au probleme până la vârsta de cinci-șase ani, 5% până la 10-12 ani. Cele mai multe din aceste dificultăți se rezolvă! O dovadă este faptul că, noi, adulții, practic nu întâlnim oameni cu dificultăți reale de vorbire.

Părinții trebuie să știe că a pune presiune pe un copil are efect exact contrar celui urmărit. Copiii nu trebuie forțați, dar trebuie corectați! Stimularea motricității și dexterității mâinii este esențială pentru stimularea vorbirii, zonele corticale care controlează degetele și limba fiind parțial suprapuse. Una din modalitățile prin care logopedul stimulează și corectează vorbirea este creșterea dexterității îndemnând copilul să realizeze activități de finețe cu mânile.

Cea mai bună recuperare se realizează până la vârsta de patru ani când o parte importantă din abilităţile de comunicare se fixează. Peste această vârstă, recupererea problemelor importante de limbaj este mult mai dificilă.

Mai mult, părinții trebuie să-l încurajeze să privească şi să asculte cu atenţie în timp ce ei vorbesc. Este util să nu-l lași să vorbească dacă nu se înţelege ce spune, ajutându-l cu întrebări simple care să aducă răspunsuri simplificate. Repetă în forma corectă, dar nu-l pune se repete pe el și nici nu-l forța. Nu-l certa dacă greșește și nu-l lăuda când vorbește bine, dar spune-i că a vorbit corect când reușește. Foloseşte – când îi vorbești, propoziţii scurte, simple, nu-l copleşi cu explicații și fraze lungi, exprimă-te cu gestică și mimica adecvată. Folosește poezii, vorbește rar și nu folosi diminutive și arată-i că eşti interesat de ceea ce îţi spune şi păstrează contactul vizual cu el în timp ce vorbiți. Contactul vizual stimulează dialogul.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa