Corina Dobre, psiholog: ”Bullying-ul debutează foarte timpuriu, chiar la începutul grădiniței”

TOTUL DESPRE MAME
bullying

Bullying-ul în rândul copiilor este un fenomen foarte întâlnit printre copii, dar de multe ori mergem pe principiul „poate nu i se întâmplă tocmai copilului meu”…

Am stat de vorbă cu Corina Dobre, psiholog si psihoterapeut cognitiv-comportamental, care, alături de practica de clinică, dezvoltă programe pentru adolescenți și părinții lor. Am vrut să aflăm ce înseamnă bullying, cum ne dăm seama dacă un copil este victimă/agresor și ce măsuri ar trebui să luăm.

TOTUL DESPRE MAME: Auzim peste tot despre acest fenomen. Haideți să vedem ce este acest ”bullying”?

Corina Dobre: Fenomenul de bullying se referă la comportamente agresive, fizice sau verbale, prin car

Psiholog Corina Dobre

e o persoană (copil, adolescent sau adult) îi intimidează pe ceilalți: fie își folosește puterea pentru a ridiculiza și abuza, fie îi agresează în general pe cei văzuți ca fiind diferiti sau mai slabi.

TOTUL DESPRE MAME: Ce îl determină pe un copil să își hărțuiască/agreseze un coleg/amic/seamăn?

Corina Dobre: Copiii care îi hărțuiesc pe ceilalți o fac, de cele mai multe ori, pentru a câștiga statut și putere în grup, pentru a se face remarcați sau pentru că, pur și simplu, emoțiile și disconfortul celorlalți nu contează. Au respect numai pentru cei “puternici”, adică agresivi, abuzatori. Studiile arată că acei copii care îi tratează cu cruzime pe ceilalți au toleranță scăzută la disconfort, au un nivel scăzut de empatie, consideră că nevoile celorlalți nu sunt importante, nu au abilități dobândite de gestionare sănătoasă a emoțiilor negative – cum sunt furia, frica sau tristețea.

Cercetările spun că agresivitatea este și o trăsătură moștenită genetic, iar aceasta ar putea influența comportamentul tiranic, de bullying. Pe de altă parte, copiii care îi agresează pe ceilalți pot avea în familie modele de comportament abuziv, de tipare rigide, în care ceilalți sunt criticați, judecați sau etichetați, în care ei înșiși sunt abuzați sau neglijați.

TOTUL DESPRE MAME: Când apare acest fenomen?

Corina Dobre: Studiile arată că fenomenul de bullying debutează foarte timpuriu, odată cu începutul grădiniței, în jurul vârstei de trei ani. Desigur, comportamentele sunt diferite în funcție de etapa de vârstă. La trei ani, refuză să se joace cu un copil sau să împartă jucăriile pentru că poartă ochelari sau este prea tăcut, îl lovesc sau îi strică jucăriile, iar la adolescență pot să excludă din grup, să poreclească, să intimideze sau să amenințe.

TOTUL DESPRE MAME: Ce pot face copiii care se află în astfel de situații?

Corina Dobre: Copiii au nevoie să învețe că abuzul nu este de tolerat. Nimeni, nicicând, nu are dreptul să te ridiculizeze sau să te oblige să faci ceva ce nu îți dorești, să te amenințe. Acest lucru îl învață, în primul rând, acasă – din modelul părinților lor, din puterea lor de a spune NU abuzurilor, de a nu fi ei înșiși abuzatori.

Dacă o persoană îl abuzează, prieten sau coleg, este util să învețe să plece, să iasă din context și apoi să ceară ajutorul unui adult. Este de ajutor pentru copii să aibă câțiva prieteni apropiați, care să îl poată suține indiferent de situație. Este important pentru el să învețe să intervină, poate nu direct, dar cerând ajutorul, atunci când altcineva este agresat și să nu perpetueze chiar agresiunea, de dragul de a fi acceptat de grup.

TOTUL DESPRE MAME: Ce ar trebui să facă părinții ai căror copii se află în această situație?

Corina Dobre: Este important ca părinții să discute cu copiii despre abuz, să îl definească, să explice care sunt consecintele comportamentelor agresive sau de intimidare, de impunere cu forța, si foarte important să sublinieze că abuzul nu este tolerabil. Dacă cineva te obligă să faci ceva ce nu vrei sau dacă te agresează, fizic sau verbal, este inacceptabil. Este bine să pleci și să cauți ajutor. Copiii pot să ia atitudine și să ceară ajutorul adultului, atunci când știu că adultul (părinte sau profesor) intervine și îi înțelege.

Este necesar ca părintele să asculte și să nu minimizeze problemele copilului. Dacă bullying-ul se petrece la școală, părintele poate cere ajutorul învățătoarei sau profesorilor pentru a rezolva contextul. Dacă este el însuși martor, este un moment bun pentru el și pentru copil să îl învețe cum să pună limită, să exprime ceea ce simte. Și în niciun caz nu este o soluție ca părintele, la rândul lui, să agreseze copilul, pentru că așa îl învață să se descurce: “Ce să îți fac dacă ești mototol, ti-am spus să nu te mai joci cu el.”

Îți recomandăm să citești și cărțile Laurei Markham. Puteți cumpăra cărțile ei, la prețuri speciale, de AICI.

TOTUL DESPRE MAME: Dar dascălii? Ei ce pot face?

Corina Dobre: Rolul profesorilor poate fi, în cazul acestui fenomen, la fel de important cu cel al părinților, pentru că cele mai multe evenimente de acest tip se petrec la școală. În primul rând, este necesar ca profesorii să reprezinte modele pentru copii, să îi trateze cu respect și cu căldură, oferindu-le astfel ocazia copiilor să răspundă în aceeași manieră. Dacă un copil este agresiv și devine “oaia neagră” a clasei, în niciun caz nu va fi motivat și nici nu va putea să învețe cum să relaționeze pozitiv cu colegii lui.

Este important ca profesorul să observe comportamentele agresive, să intervină și să le oprească și apoi să îi învețe pe cei implicați un alt mod de relaționare, fără să-i critice, dar cu fermitate. Relația pe care profesorul o are cu fiecare dintre copii va da măsura influenței sale cu privire la modificarea comportamentelor fiecăruia.  Copilul agresat va avea, astfel, încredere să vină și să ceară ajutor, ocazie cu care va învăța să pună limite și să oprească comportamentul agresiv, iar cel ce agresează are ocazia să înțeleagă care sunt limitele celuilalt și cum se simte cel căruia i-a făcut rău.

TOTUL DESPRE MAME: Ce efecte are acest fenomen asupra victimelor?

Corina Dobre: Fenomenul de bullying are efecte importante, pe termen scurt și pe termen lung. Copiii sau adolescenții agresați se pot detașa de activitățile școlare, performanța lor academică poate fi pusă în pericol, se izolează de grup, își limitează numărul de interacțiuni cu prietenii sau colegii, își dezvoltă credințe rigide despre sine și colegi – “nu merit să fiu primit în grup”, “nu sunt bun de nimic”, “nimeni nu mă place”, “oamenii sunt periculoși”. De altfel, copiii agresați au risc crescut de depresie și anxietate.

TOTUL DESPRE MAME: Cum ne dăm seama? Care sunt semnele care ne arată ca un copil este victima acestui fenomen?

Corina Dobre: Sunt diverse semne care pot indica faptul că un copil ar putea fi victima acestui fenomen. De notat sunt următoarele: nu mai vrea să meargă la școală, este izolat sau are un număr mic de prieteni, îi lipsesc diverse lucruri, are răni pe care nu le poate justifica. Simptomele pot fi evidente, ca cele de mai sus, sau pot fi mai subtile, fiziologice sau psihologice. Cele fiziologice pot include – dureri de cap sau de burtă, schimbarea apetitului sau a tiparului de somn, amețeli. Printre cele psihologice pot fi: iritabilitate, neliniște, tristețe, oboseală, însingurare.

TOTUL DESPRE MAME: Să zicem că suntem de partea cealaltă a baricadei. Așadar, cum ne dăm seama că ”al nostru” e cel care agresează?

Corina Dobre: Copiii agresori au o nevoie mult peste medie să fie populari, să dețină controlul în grup, nu țin cont de nevoile celorlalți, judecă și critică cu ușurință. Există riscul ca un copil să devină agresor atunci când este intolerant cu cei diferiți – mai slabi sau mai grași, cu ochelari sau cu părul creț, care învață mai bine sau mai puțin bine, care aparțin unui anumit grup etnic, chinuie sau nu are empatie pentru animale.

Ca părinte, este important să observ comportamentul copilului, să accepți feedback de la profesori sau alți părinți, iar atunci când rănește, să discuți și să cauți deschis soluții.

Îți recomandăm să citești și cărțile Laurei Markham. Puteți cumpăra cărțile ei, la prețuri speciale, de AICI.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa