Ioana Agachi şi Nicoleta Căpraru: Succesul e influenţat de cum se comportă părinții cu copiii în primii 3 ani de viaţă

ioana-agachi-si-nicoleta-capraru-totul-despre-mame

De câte ori nu ni s-a întâmplat, ca părinţi, să observăm cu surprindere cât de schimbător e comportamentul copiilor noştri şi cât de diferit e de al nostru? Dar de câte ori nu ni s-a întâmplat să remarcăm exact inversul, şi anume să vedem cât de mult ne seamănă copiii din punct de vedere comportamental? Ca să aflăm mai multe despre comportamentul copiilor am stat de vorbă cu psihologii Ioana Agachi şi Nicoleta Căpraru, psihoterapeuţi centraţi pe persoană, și iată ce am aflat!

TOTUL DESPRE MAME: Câte feluri de comportament există?

Nicoleta Căpraru: Pentru a simplifica lucrurile şi a le face mai uşor de înţeles, ne vom referi la patru mari tipuri de comportament: pasiv, agresiv, pasiv-agresiv şi asertiv. Fiecare dintre aceste presupune anumite caracteristici.

Aşadar, comportamentul pasiv are în centru mai degrabă nevoile celorlalţi şi o preocupare excesivă de a le face pe plac. Orice refuz sau cerere este privită ca o acţiune agresivă, care îi poate deranja sau supăra pe ceilalţi, şi atunci supunerea şi conformarea sunt cele mai des întâlnite reacţii.

Comportamentul agresiv presupune exact opusul: concentrarea pe propriile nevoi fără preocuparea ca îndeplinirea acestora îi poate afecta sau deranja pe ceilalţi. Contează ceea ce îmi doresc eu şi scopul este de a obţine acest lucru de la ceilalţi, de obicei prin comportamente dure, cum ar fi ţipătul, ultimatumuri şi altele. Pentru agresiv refuzul este de neconceput şi este o formă de slăbiciune.

Comportamentul pasiv-agresiv presupune, aşa cum îi spune şi titulatura, o îmbinare a celor de mai sus. Aşadar există preocuparea faţă de nevoile proprii, însă nu există condiţiile pentru exprimarea agresivităţii în mod direct. De obicei, pasiv-agresivii sunt oameni deschişi şi complianţi, care, însă, pot sabota indirect o acţiune sau o relaţie. Refuzul către ceilalţi nu va veni deschis, ci mascat sub forma unor comportamente de evitare, ignorare, amânare, eschivare, lipsa de comunicare sau victimizare.

Comportamentul asertiv este cel care presupune grijă atât faţă de nevoile proprii, cât şi faţă de nevoile celorlalţi. Este important ce îmi doresc pentru mine, dar în îndeplinirea acestor dorinţe sunt atent şi preocupat de reacţia şi consecinţele asupra celuilalt.

TOTUL DESPRE MAME: Putem spune că unul dintre acestea este ideal?

Nicoleta Căpraru: Da, am putea spune că un comportament asertiv este ideal, pentru că este cel care ne asigură îndeplinirea nevoilor proprii, dar şi păstrarea unor relaţii sănătoase cu cei din jur. Este acel tip de comportament care ne asigură îndeplinirea nevoilor prin asumarea responsabilităţii propriilor acţiuni, dar şi prin respectul şi grija pe care ni le oferim nouă, cât şi celorlalţi atunci când acţionăm. Este bine, însă, să avem în vedere că fiecare dintre noi putem avea comportamente din toate cele patru tipuri, în diferite situaţii sau momente, dar unul este de obicei predominant. Oricum, vestea bună este că, odată ce conştientizăm tipul de comportament, putem lucra cu noi înşine în direcţia dorită!

TOTUL DESPRE MAME: Ştim despre temperament că este înnăscut. Care este rolul componenţei genetice în determinarea comportamentului copilului?

Nicoleta Căpraru: Au fost făcute numeroase studii în ceea ce priveşte cât din comportamentul unui copil este determinat de temperament şi cât este învăţat. Concluziile nu sunt foarte clare într-o direcţie sau alta, căci se pare că ponderea este similară. Aşadar, este important să cunoaştem temperamentul copilului nostru, căci ne dă o informaţie extrem de preţioasă în relaţionarea cu acesta, însă comportamentul copilului și răspunsul său la stimulii cu care se confruntă vor fi în egală măsură influențați şi de modelul relaţional oferit în familia şi societatea în care creşte.

TOTUL DESPRE MAME: Ce semnale de alarmă trage un comportament care iese în copilărie din sfera firescului?

Nicoleta Căpraru: Comportamentul unui copil poate fi destul de instabil având în vedere perioada de dezvoltare şi de formare prin care trece. Aşadar, când vorbim de ieşirea din zona firescului, ne raportăm de obicei la comportamente care împiedică sau limitează relaţionarea cu ceilalţi şi adaptarea la viaţa socială, cele care întrerup activităţile zilnice ale copilului sau sunt repetitive. Cauzele pot fi multiple, de la tulburări emoţionale la evenimente traumatice sau anumite patologii. În aceste condiţii direcţia firească este aceea de a contacta un specialist pentru o evaluare şi o soluţie adecvată situaţiei.

TOTUL DESPRE MAME: Există anumite indicii în comportamentul copilului care ne pot contura felul său de a se purta ca adult?

Nicoleta Căpraru: Datorită instabilităţii în ceea ce priveşte comportamentul copiilor este greu de prezis. Etapele de dezvoltare aduc cu sine comportamente specifice, însă acestea se schimbă de la o fază la alta, fără să rămână stabile până în faza de adult. Singurele indicii pe care le putem avea pe termen lung sunt cele bazate pe temperamentul copilului, cum ar fi nivelul de energie, extraversia sau introversia.

TOTUL DESPRE MAME: În ce măsură ar trebui să fie părinţii îngrijoraţi atunci când copilul lor se poartă aproximativ identic în toate situaţiile cu care se confruntă sau cu toţi oamenii cu care interacţionează?

Ioana Agachi: În primul rând contează la ce vârstă observăm că se comportă identic în toate situațiile. Cu cât copilul este mai mic, cu atât instabilitatea comportamentelor este mai mare, deoarece copiii experimentează, exersează şi atunci de fapt discutăm despre faze comportamentale – în concluzie nu avem de ce să ne facem griji. Cu siguranţă, şi copiii îşi formează pattern-uri (scheme) comportamentale, dar e destul de greu de făcut diferenţierea între ele şi fazele comportamentale. Dacă suntem îngrijoraţi că cel mic are probleme de adaptabilitate la situaţii sau persoane noi, atunci cu siguranţă putem să îi creştem această abilitate prin a-i arăta comportamente noi prin care ar avea poate mai mult de câştigat din situaţiile respective.

TOTUL DESPRE MAME: Cât de mare este legătura dintre un anumit fel de comportament şi succesul profesional sau personal?

Ioana Agachi: Există foarte multe studii şi articole care vorbesc despre comportamentele care sunt corelate pozitiv cu succesul profesional sau personal. De obicei s-a plecat de la a vedea ce au în comun persoanele care au succes şi de aici s-au identificat o serie de indicatori de performanţă care pot fi traduşi în comportamente. Din punctul de vedere al relaţiei părinte-copil cercetările au arătat că succesul profesional sau personal este influenţat de modul în care părinţii se comportă cu copiii în primii trei ani de viaţă. Empatia, respectul, comunicarea deschisă şi autentică sunt abilităţi care influenţează dezvoltarea profesională şi personală.

TOTUL DESPRE MAME: Care sunt metodele la care poate apela părintele pentru a canaliza comportamentul copilului său într-o anumită direcţie (pozitivă, bineînțeles)?

Ioana Agachi: Atunci când dorim să canalizăm comportamentul copilului către o anumită direcţie, cel mai bun instrument este modelarea sau propria persoană. Copiii învaţă cel mai uşor observându-i pe ceilalţi şi evaluând rezultatele comportamentului respectiv asupra persoanei pe care o observă. De exemplu, să presupunem că dorim să direcționăm comportamentul copilului nostru către grijă faţă de ceilalţi, empatie şi ajutor. Cu cât noi manifestăm mai des comportamente prosociale de faţă cu cel mic şi îi arătăm impactul pe care-l au acestea asupra noastră (ne simţim bine, mândri), cu atât cresc şansele ca cel mic să-l preia.

TOTUL DESPRE MAME: Exista şansa ca, aplicând aceste metode, să se poată schimba şi comportamentul părintelui?

Ioana Agachi: Având în vedere că schimbarea trebuie să vină în primul rând de la părinte, atunci cu siguranţă răspunsul este DA. Desigur, excepţie făcând părinţii care vor să canalizeze comportamentul copilului spre o direcţie în care ei deja au rezultate bune, şi atunci comportamentul apare natural în copil, fără efort.

Cu Ioana Agachi şi Nicoleta Căpraru va veţi putea întâlni şi vineri, 30 septembrie, la Serile TDM, când ne vor vorbi despre agresivitatea copiilor. Participarea la eveniment este gratuită, iar înscrierile se pot face aici.

Eu, părinte ghemotoc este un program fondat de către Ioana Agachi şi Nicoleta Căpraru, psihoterapeuţi centraţi pe persoană, cu o experienţă de peste 7 ani în spate şi mai mult de 50 ateliere de parenting realizate. Pentru mai multe informaţii despre Eu, părinte ghemotoc şi Weekend de parenting va invităm pe site sau pe pagină de Facebook.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Intră în conversație