Disputele privitoare la ce vârstă este bine să dați copilul la creșă sau grădiniță nu au răspunsuri clare, însă nu există dubiu că socializarea copiilor cu micuţi de vârsta lor trebuie făcută cât mai devreme. Iată câteva reguli de baza de care ar trebui să ţineţi cont.
De la împărţitul jucăriilor, la cunoaşterea limitelor sau a regulilor de salut, până la negocieri, toate se învaţă de un copil mai ales prin contacte cu cei de aceeaşi vârstă. Deşi grupul de prieteni pare să capete importanță abia după vârstă de 7-8 ani, copiii au nevoie de prieteni de aceeaşi vârstă şi cu interese comune mult mai devreme. „Dincolo de temerile fireşti ale părinţilor că expunerea la grupuri de copii poate duce la adoptarea unor comportamente neadecvate, prin socializare copilul învaţă să respecte reguli sociale (să salute, să îşi aştepte rândul), să se integreze în grupuri… În plus, petrece timp cu micuţi cu care împarte aceeaşi pasiune pentru joc. Toate aceste activităţi nu sunt la fel de satisfăcătoare pentru cel mic dacă au loc exclusiv între el şi adult”, atenţionează psihologul Diana-Roxana Onuțu. Ea răspunde la câteva întrebări punctuale pe care orice părinte şi le poate pune la un moment dat în ceea ce privește cele mai bune soluții de socializare.
TDM: De ce este importantă socializarea pentru un copil?
Diana Roxana Onuțu: Jocul este esenţial pentru dezvoltarea cognitivă şi emoţională a copilului. Asta pentru că cea mai mare parte a învăţării la copii are loc prin imitaţie. De la limbaj până la conduită în diverse contexte sociale, copilul întreprinde o multitudine de abilităţi observând şi mai apoi imitând adultul. Mai important decât să interacţioneze cu mulţi adulţi, este ca cel mic să petreacă timp cu un adult care îşi focusează atenţia asupra lui şi să îl observe, comportându-se într-o diversitate de contexte sociale. Dacă nu îi expunem la socializare este ca şi cum sperăm să îi ţinem într-o bulă protectoare şi, totuşi, să se dezvolte normal. Copilul va fi ajutat să se adapteze mai bine ca adult dacă este învăţat de la vârste mici ce este bine şi ce este rău şi cum să reacţioneze în situaţii sociale diferite.
Interveniți în jocul copiilor doar dacă este absolut necesar
TDM: Ce ar trebui să facă un părinte în primii ani de viaţă ai copilului pentru că acesta să capete abilităţi sociale?
Diana Roxana Onuțu: Rolul părinţilor în dezvoltarea abilităţilor sociale ale copilului este unul foarte important. În primul rând, adultul foloseşte drept model de conduită socială pentru copil. De la banalul salut până la atitudinea adoptată atunci când este neîndreptăţit, toate aceste comportamente pe care le manifestaţi ca părinte vor fi preluate de cel mic. Astfel, primul lucru pe care îl puteţi face este să fiţi un model adecvat pentru micuţul dumneavoastră. Când începeţi să ieşiţi cu cel mic în grupuri de copii, la locul de joacă sau cu prieteni de familie, este important să observaţi comportamentul copilului şi, eventual, să interveniţi atunci când este cazul. Dacă micuţul vrea să aibă doar el toate jucăriile, chiar şi pe cele care nu sunt ale lui, are nevoie să i se explice că nu este în regulă şi să i se ofere o alternativă corectă. Expus la un mediu nou, copilul îşi va testa constant limitele şi este necesar că dumneavoastră să fiţi acolo şi cu înţelegere şi blândeţe să modelaţi comportamentele care nu vi se par potrivite. În acelaşi timp, lăsaţi-l să se exprime liber, independent şi rezumaţi intervenţia dumneavoastră doar la momentele în care este absolut necesar să faceţi asta. Îl puteţi duce în colective cât mai variate de copii, atât pentru petrecerea timpului liber cât şi pentru activităţi sportive sau artistice care sunt pe placul lui. Încurajaţi-l de la vârste mici să exprime dificultăţile pe care le întâmpină în viaţa socială şi fiţi mereu deschişi să îl ascultaţi şi să îl ajutaţi.
Problema creșelor, la fel de controversată ca folosirea tehnologiei
TDM: Care este vârstă ideală pentru a duce un copil în comunitate (unde să şi stea mai multe ore). În ce măsură sunt recomandate creşele şi de la ce vârstă este bine să fie dus un copil într-un astfel de mediu?
Diana Roxana Onutu: Problema creşelor este la fel de controversată că folosirea tehnologiei în educaţie sau temele pentru acasă. Părerile sunt extrem de împărţite, iar alegerea potrivită este strâns legată de opţiunile şi posibilităţile părinţilor. Sunt părinţi care nu au de ales şi la nici 2 ani trebuie să îşi lase copilul la creşă pentru că nu au posibilitatea să angajeze o bonă, iar bunicii sunt departe. Desigur, în măsură în care se poate, se recomandă evitarea unei astfel de situaţii cel puţin până la vârstă de 3 ani. La creşă, atenţia îngrijitorilor este împărţită între mai mulţi copii, mare parte dintre aceştia simţind lipsa afecţiunii şi a atenţiei. Vârsta ideală pentru a duce copilul în comunitate este, din punctul meu de vedere, vârsta la care acesta merge la grădiniţă (3-4 ani). Un copil care este dus târziu la grădiniţă poate prezenţa dificultăţi de integrare şi adaptare la mediu social, refuzând în anumite cazuri să rămână acolo fără părinte. Adaptarea la grădiniţă nu este întotdeauna uşoară, însă, cu cât ne izolăm copilul mai mult, cu atât îl sensibilizăm mai mult, iar dificultăţile de socializare sunt mai dificil de depăşit la o vârstă mai mare.
TDM: Grija principală a multor părinţi care ezită să îşi ducă copilul în creşe/grădiniţe este că personalul nu se poartă adecvat cu el. Copilul nu spune ce i se întâmplă (pentru că nu vorbeşte sau pentru că nu îşi da seama că la adresa lui poate avea loc un abuz). Pot fi preîntâmpinate genul acesta de probleme? Cum ar trebui să facă părintele evaluarea educatorilor/personalului de suport din creşe/grădiniţe?
Diana Roxana Onuțu: Primul pas în alegerea unei creşe sau a unei grădiniţe poate fi făcut căutând informaţii pe internet despre instituţia respectivă pe forumuri sau pe site-uri unde au scris alţi părinţi. De asemenea, dacă aveţi prieteni sau rude care au dus copiii la o anumită creşă sau grădiniţă de care sunt foarte mulţumiţi, le puteţi lua în considerare. Din păcate, nu există o formulă magică a succesului în acest caz. Este un moment potrivit să vă bazaţi pe intuiţie. Dacă intraţi într-o astfel de instituţie şi, deşi, la nivel raţional, totul pare în regulă, dar nu va simţiţi confortabil sau personalul nu va inspiră încredere, nu ezitaţi să luaţi în calcul şi alte opţiuni. Puteţi opta pentru o grădiniţă sau o creşă care este monitorizată video pe tot parcursul zilei, unde riscul unor astfel de abuzuri de obicei scade semnificativ. Dacă aţi ales o grădiniţă sau o creşă, este important să fiţi atenţi în primele luni la modificările psihocomportamentale care pot să apară în această perioada cum ar fi: ticuri, tulburări de somn, frici aparent iraţionale care nu sunt adaptate vârstei, plâns excesiv la vederea anumitor persoane, gesturi agresive la adresa lui sau a celor din jur.
Deşi, de cele mai multe ori, parte dintre ele sunt semne ale procesului de adaptare la un mediu nou şi necunoscut, în care părintele (suportul lui emoţional) nu este prezent, ele pot fi semne ale unui abuz. Dacă ceva vi se pare în neregulă, investigaţi mai îndeaproape problema sau adresaţi-va unui specialist. 
