”Mami, cine sunt eu?”

Eram prin clasa a șaptea când am fost implicată într-un conflict la școală. Am spart un geam. Eu și toată clasa, dar ghiozdanul care a dus la asta, zburase din mâna mea. Destul de frecvent ne jucam cu ghiordanele, adică închideam fermoarele, le asiguram bine și le lansam la zbor prin clasă. A fost un cumul de factori atunci, cert e că din mâna mea plecase acel ghiozdan.

N-am avut curaj să spun că eu am fost, atunci când ne-a cerut doamna dirigintă să spunem cine e vinovatul. Nimeni nu zicea nimic sau zicea, dar nimic concludent. Eram mai mulți pe lista suspecților, iar părinții noștri au fost chemați la școală ca să plătească paguba. Când i-am zis mamei, n-am avut curaj să-i spun că chiar eu am dat, așa că i-am zis ceva conform variantei oficiale: ”Nu se știe exact cine, dar eu, nu!”.

”Copilul meu nu face așa ceva!”

Când a venit la școală, a fost atât de fermă pe poziție că ea își cunoaște fata și știe sigur că nici măcar nu s-ar băga în așa ceva, că nimeni nu i-a mai zis nimic și cazul a fost trecut la ”culpă comună” –  a plătit toată clasa, am luat un geam nou din fondul clasei.

Ani mai târziu, în clasa a zecea, am fost prinsă în baie, la o razie a directorului în căutarea fumătorilor. Am fost exact ca musca în lapte, fusesem singura cinstită de acolo, care mersese cu treaba ei, dar se apucase de vorbă cu câțiva colegi fumători. A fost a doua oară în viață când mama a trebuit să vină la școală chemată de urgență.

I-am explicat exact cum au stat lucrurile, dar mama nu m-a crezut nicio secundă. Mi-a întors ghiozdanul cu fundul în sus, mi-a căutat prin dulapuri, mi-a mirosit părul, degetele, gura, hainele. Am fost pedepsită și lăsată fără bani de buzunar, fără bluze noi, fără antiperspirant, fără ieșiri, fără plecări, fără nimic, practic. Singura cale de ieșire din acest calvar a fost să recunosc că am fumat și să o conving că mă voi cuminți. O vară întreagă am suferit din cauza asta.

Mi-am promis atunci că, dacă voi avea copii, nu voi proceda niciodată așa.

Mi-am promis că voi fi mereu aproape de ei și le voi acorda toată încrederea mea. Mi-am promis că voi fi mereu lângă ei și îi voi asculta de fiecare dată, că îi voi pune pe ei pe primul loc, în fața altor oameni, și îi voi sprijini orice ar face ei. Mi-am promis să țin aproape de ei și să nu mi-i îndepărtez. Și mi-am mai promis că voi avea răbdare să-i cunosc și îi voi accepta așa cum sunt ei.

Am ascultat-o vorbind, la ultima ediție a Atelierelor cu Mămici, pe Vistiana Long (psihoterapeut) care compara parentingul cu un cornet de floricele, în care tot ceea ce se întâmplă – gesturi, acțiuni, discuții, crize de nervi, bucurii – se adaugă floricică peste floricică în acest cornet. Esența parentingului, în schimb, este undeva la baza cornetului, este prima floricică peste care se stau toate. Esența parentigului, așa cum îi place ei s-o spună și s-o deseneze chiar este, de fapt, un pomișor mic, cu două frunzulițe, legat de o proptea și împrejmuit cu un gard. Iar propteaua suntem noi, părinții, meniți să-i susținem până cresc, iar gardul este protecția noastră, mediul cel mai sănătos și potrivit pentru ca pomișorul pe care îl creștem să se facă mare și frumos.

”Ne naștem cu nevoia de a ne simți valoroși, de a fi valorizați de cei din jur, de a fi auziți și văzuți” spunea Vistiana Long.

Bogdan Godja, psiholog și consilier școlar, a vorbit, în cadrul aceluiași eveniment despre relația părinte-copil, despre așteptări, îngrijorări, greșeli și toate aceste lucruri de care, ca părinți, suntem mereu foarte preocupați și care ajung să ”ne țină” oarecum departe de copiii noștri. Discuția a fost în principiu, aplicată pe relația elev-școală, profesor-elev, părinte-elev, profesor-părinte, Bogdan Godja fiind și inițiatorul proiectului Educator pentru viitor. ”Întotdeauna să vă întrebați: De ce? Pentru cine? Ce se întâmplă dacă nu?” a încheiat Bogdan, un sfat util în toate aspectele vieții.

Toate mulțumirile pentru LEGO® DUPLO® pentru locul de joacă pe care l-au amenajat pentru cei mici și unde copiii s-au distrat pe toată durata evenimentului.

Intră în conversație