Reacții neașteptate la întâlnirea cu Moș Crăciun
Deși toți copiii îl așteaptă cu drag, prima întâlnire cu Moș Crăciun nu e întotdeauna așa cum sperăm.
Vina se împarte în egală măsură între noi și Moșul. În primul rând, trebuie să punem bine copilul în temă cu toate detaliile despre Moș, să-i arătăm și poze și, apoi, dacă se poate, să alegem un Moș bun. Știți la ce mă refer. Să fie un tip care să se priceapă la asta și să avem grijă ca Moșul să arate fix așa cum i-am povestit/arătat noi copilului.
Altfel, riscăm să speriem copiii și să nu-și mai dorească să-l mai vadă vreodată. Faptul că n-ar vrea să-l mai vadă ar fi o problemă simplă, dar ce te faci dacă e mai rău? S-au întâlnit cazuri, să știți:
Copilul a început să plângă
Era cu mulți ani în urmă, la mine la țară, în casa unor unchi care aveau un băiețel de trei-patru ani. A bătut cineva la ușă, toată lumea s-a aliniat că vine Moșul, iar copilul a fost împins la înaintare. A intrat un individ cocoșat (cu o pernă pe post de cocoașă, el stătea drept, dar era ca un dromader), cu un sac de rafie în spate, cu ditamai aracul în loc de toiag și cu o mască de plastic pe față. Atâta doar că pe masca aia avea desenată un fel de barbă, altfel l-ai fi putut confunda foarte bine cu Chucky. Ăla nici mie nu mi s-ar fi părut un individ care ar aduce cadouri. Și eu, în locul copilului, m-aș fi gândit că vrea să-mi dea două bâte în cap și să mă bage în sac. Copilul s-a blocat. A rămas nemișcat. Nimeni nu mai zicea nimic și, la un moment dat, s-a gândit Moșul să spargă el gheața așa cum a văzut prin filme. Cu un Ho Ho Ho! Să recapitulăm: un individ care are cocoașă, cu un sac de rafie în spate, cu ditamai aracul în loc de toiag, cu o mască de plastic pe față care, pe deasupra, mai și zice cu o voce groasă Ho Ho Ho!
Copilul a început să urle ca din gură de șarpe și să tremure din toate oscioarele. Moșul s-a speriat și el, drept pentru care a lăsat sacul și a ieșit imediat pe ușă afară. Părinții s-au chinuit mult și bine să-l liniștească pe copil. În plus, au trăit revelionul chiar în noaptea aia pentru că cel mic se tot trezea de frică să nu vină Moș Crăciun.
Copilul a fugit și s-a ascuns
Aici vorbesc despre copilul meu, care imediat ce-a intrat Moșul pe ușă s-a băgat după canapea și n-a fost chip să mai iasă. Îi povestisem, îi arătasem și poze, un singur lucru am greșit: lungimea bărbii. Am făcut-o cam lungă. Până la urmă, datorită abilităților Moșului, care din vorbă în vorbă a reușit să-l scoată din ascunzătoare, copilul s-a apropiat ușor, ușor. A fugit la loc când Moșul a încercat să-l ia în brațe. Până urmă, copilul avea dreptate: suntem la prima întâlnire și deja ne luăm în brațe?
După ce i-a dat cadourile, Moș Crăciun a rămas cu noi la un pahar de vin, dar copilul a avut grijă să-l expedieze și nu pentru că era de părere că ar fi avut de trecut și pe la alții copii, ci pentru că nu mai avea cadouri de dat și stătea degeaba.
A făcut pipi în pantaloni
La prima întâlnire cu Moșul, nepoata mea s-a speriat și s-a dus repede în brațele maică-sii. Moșul, care arăta bine ca moș, avea probabil ceva în felul în care vorbea. Încerca să-și modifice vocea cam tare. Copila o strângea pe maică-sa din ce în ce mai tare în brațe când zicea Moșul câte ceva. Comunicarea lor era destul de dificilă, că ea nu prea avea curaj să spună ceva. Așa că vorbea mai mult Moșul. Și a vorbit Moșul până când cea mică a făcut pipi pe ea (și pe maică-sa). De atunci, ideea unei întâlniri copil-moș a fost abandonată.
Cum a fost prima întâlnire a copiilor voștri cu Moșul?
