Dezbrăcați în fața copiilor sau nu? Cum este mai bine?

Dezbrăcați în fața copiilor sau nu? Este mai bine să te fereşti de copilul tău atunci când eşti dezbrăcat sau, dimpotrivă, să tratezi nuditatea ca pe cel mai firesc lucru din lume astfel încât el să nu dezvolte curiozităţi la vârste mai mari? De la ce vârstă e cazul să pui bariera intimităţii şi să închizi cu cheia uşa toaletei, astfel încât cel mic să nu mai dea buzna oricând? Este cumva necesară această barieră în familie încă de la început?

Este greu să găseşti răspuns la aceste întrebări tabu. Un lucru este clar, există două tabere distincte: cea formată din părinţii pudici care cred că afişarea corpului lor gol în faţa copiilor este nepermisă şi cea formată din cei care cred că expunerea corpului dezgolit în faţa copiilor tăi nu e în niciun fel ruşinoasă, ba mai mult, îi poate ajuta pe cei mici să dezvolte o relaţie sănătoasă cu propriul lor corp.

Dezbrăcat în fața copiilor. Ce spun specialiştii?

Studiile antropologice arată că nuditatea nu este percepută ca fiind ruşinoasă decât atunci când societatea în care trăim decide astfel. Dacă am trăi în jungla din regiunea Amazonului (sau în ce a mai rămas din ea), nu ne-ar trece prin cap să ne acoperim pentru că nimeni din jurul nostru nu ar face asta. Dacă am trăi în cele câteva culturi europene în care nuditatea este acceptată (Germania, Austria, Scandinavia), nu ne-am jena să mergem în saună, la plaja de nudişti cu toată familia şi toţi prietenii familiei, indiferent de vârstă. Iar dacă am sta în SUA, ar trebui să căutăm cu lumânarea o plajă unde să avem voie să facem topless. Cam aşa stă treaba cu nuditatea şi societatea!

Când ne-am gândit la acest subiect, am crezut că va fi simplu să concluzionăm că este natural ca părinţii să se afişeze şi dezbrăcaţi în faţa copiilor lor, mai ales în cazul mamelor atunci când au copii mici. Dar trebuie să vă mărturisesc că până la data la care am publicat acest material nu am găsit printre psihologi o părere comună despre nuditatea expusă în mod natural în faţa copiilor. Când spun natural, mă refer la situaţiile comune din viaţa de familie, atunci cînd părinţii ies de la duş înfăşuraţi într-un prosop minuscul, ori chiar dezbrăcaţi, când cei mici intră peste părinţii lor atunci când sunt la toaletă, sau când adulţii din casă stau îmbrăcaţi lejer, în lenjerie intimă. Exista teorii diverse, voci care se contrazic pe aceeaşi temă, naturişti care încearcă să aducă în prim plan teoria nudităţii sănătoase, psihanalişti care spun să ieşim din baie cu un palton pe noi. Dar, după ce am lecturat teorii peste teorii, voi trage eu o concluzie: nuditatea în familie este o etapă normală şi totodată trecătoare atât cât respecţi evoluţia copilului tău. Câtă vreme părinţii nu îl forţează pe cel mic să le accepte nuditatea, iar cel mic dă semne că se simte confortabil cu aceasta, nu există pericolul dezvoltării unor complexe mai târziu în viaţă.

Dezbrăcați în fața copiilor. Să respectăm pudoarea copiilor!

Celebra psihanalistă Françoise Dolto (1908-1988), în volumul Când apare copilul. O psihanalistă dă sfaturi părinţilor (Editura Trei, 2007), tratează printre altele şi subiectul nudităţii părinţilor în faţa celor mici. Dolto are o teorie moderată în această privinţă, ridicând şi câteva semne de întrebare părinţilor care nu ştiu ce variantă să aleagă: „În general, cred că atitudinea mai destinsă, care predomină în zilele noastre, este mult mai sănătoasă pentru sexualitatea copiilor noştri. Cred că pâna ce copilul ajunge la şase ani, este de dorit o politică foarte liberală în ceea ce priveşte nuditatea în casă. După şase ani, cred că lucrurile ar trebui să se schimbe. În mod obişnuit, până la vârsta de şapte sau opt ani, copiii manifestă un soi de pudoare pe care noi, părinţii, ar trebui să o încurajăm. Atunci, un copil ar putea să ceară că uşa de la baie să fie încuiată când face duş. Să respectăm dreptul său la intimitate. Din acest moment părinţii ar trebui să fie atenţi şi să se acopere suficient când îşi fac toaleta.”

Dar tot Dolto insistă asupra faptului că, de la o vârstă încolo, copiii se pot simţi complexaţi în prezenţa unui trup gol de adult: „Copiii sunt foarte mîndri de corpul părinţilor lor: pentru ei, părinţii sunt întotdeauna perfecţi în nuditatea lor, ca în toate, de altfel. Dar există perioade în viaţa copilului în care el nu observă totul. Cînd este mic, copilul nu vede organele sexuale, de exemplu. El „vede“ cu adevărat, observă corpul numai din momentul în care îşi dă seama de diferenţa sexuală (şi nu numai sexuală), de deosebirea dintre forme. Adulţii trebuie să ştie, de pildă, că un copil între optsprezece luni şi doi ani şi jumătate nu are deloc simţul volumului şi al diferenţei. Momentul în care percepe diferenţele este foarte important deoarece din acel moment începe pentru el structura realităţii. La acea vârstă diferenţa de volum reprezintă pentru copil diferite grade de frumuseţe: ce este mare e mai frumos decât ce este mic; se simte inferior faţă de adulţi deşi, în acel moment, în plan verbal, el se exprimă la fel de bine ca şi ei.”

Aşadar, şi în problema nudităţii părinţilor, cheia este moderaţia!

5  sfaturi pentru părinţi îmbrăcaţi sau dezbrăcaţi

  • Nu te forţa să adopţi nuditatea dacă te simţi ciudat expunându-te în faţa copilului. În acest caz, puţina discreţie nu strică, important este să te simţi confortabil.

  • Fii perseverent! Nu alterna momentele în care te simţi ruşinat cu altele în care te simţi confortabil cu propria nuditate.

  • Vor veni vremuri în care copilul tău nu se va mai simţi în largul său ca părinţii săi să defileze goi prin faţa lui. Urmăreşte-i reacţiile, vezi dacă râde sau chicoteşte şi răspunde-i în consecinţă.

  • Dacă cel mic va aduce în discuţie faptul că părinţii prietenilor lui nu se expun în faţa lor, explică-i diferenţele dintre cele două atitudini.

  • Ţine la intimitatea ta! Poate nu ai vrea că cel mic să povestească cu prietenii lui despre cum arătaţi voi, părinţii, dezbrăcaţi!

Copilul tău vă vede dezbrăcaţi sau faceţi parte din tabăra pudicilor?

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație