Nu zice nimeni să-l omori în bătaie…

Educatia copiilor / Totul despre mame

Orice asemănare cu personaje și fapte reale e pur întâmplătoare, desigur. Căci astăzi vă scriu despre copiii cu opinii și puncte de vedere, despre cum ne vor bate ei la adânci bătrâneți și despre cum nu vor să spună poezii la comandă.

După vacanțe, vlăstarele noastre se întorc de pe la mătuși, bunici sau alte variante disponibile, ajung și la urechile părinților concluziile despre educația și nivelul de obediență ale celor în cauză.

„Nu zice nimeni să-l omori în bătaie…

… dar nici chiar așa!” Cum să nu-i scapi un dos de palmă când e obraznic? Ce-i drept, nu o dată am simțit efectiv furnicături în palmă când fiul meu m-a scos din minți.

M-am abținut din motive personale – chiar nu cred că bătaia rezolvă ceva, în afară de o scurtă satisfacție a părintelui exasperat, urmată de agonia plină de vină. Dar mi-a fost dat să aud că metoda asta non-violentă de crescut copiii mi se va întoarce împotrivă și că, la bătrâneți, ne va bate el pe noi. De atunci mă tot întreb cum o fi funcționat ideea asta pe vremuri.

Deci noi, părinții, îi bumbăcim de nu se văd cât sunt mici, vulnerabili și simplu de dominat fizic, iar ei ne învață de frică. Asta ar fi ideea. Dar stai așa, oare când cresc și ne văd pe noi vulnerabili de ce nu ne-ar răspunde cu aceeași monedă? (Moneda pe care o cunosc…) Poate doar din milă. Cum să dai într-un bătrân? Să-mi fie cu iertare, dar e un gest la fel de odios ca acela de a lovi un copil.

Vorbim de două extreme – copilăria și bătrânețea – pe care, cu un strop de noroc, le atingem cu toții în viață și care necesită, în egală măsură, răbdare, loialitate și înțelegere. Deci nu, nu cred că o să mi-o iau pe coajă la bătrânețe de la fi’miu. Și ca să contracarez ideea de mai sus, dacă e să mergem pe varianta cu bătrânețile, aș spune că e mai eficient să te porți cu copilul exact așa cum ți-ar păcea să se poarte el cu tine mai încolo.

„Nu știe o poezie, un cântecel…”

Nu prea. Și chiar dacă știe, e foarte puțin probabil să dea un spectacol ad-hoc în fața vecinilor (care, apropos, nici nu-și doresc să-l vadă!) Dragi adulți ahtiați să vedeți ce cântecele a mai învățat copilul, voi cum v-ați simți să veniți în vizită la cineva și să fiți puși să cântați un refren, în sufragerie (pe sec, fără pălinci sau vișinate ajutătoare) sau să recitați trei strofe din „Luceafărul”? Nasol? De ceeee? Sunteți așa drăgălași când vă îmbujorați și vreți să vă ascundeți sub masă!

Sunt convinsă că un mic procent din copiii lumii chiar are reale talente de viitor mega-star. Aceștia vă vor cânta și recita de la sine pornire. Dar atâta timp cât ființa din fața voastră face grimase și nu știe încotro s-o ia la fugă, nu-i mai îndesați tubul de spray în mânuțe pe post de microfon. Pentru asta aveți radiouri și televizoare, zău!

„Așa trebuie și gata!”

Asta nu e o explicație pentru o ființă umană. Sigur că nu vreau să-și bage copilul degetele-n priză. Nu e voie pentru că… Și sigur că explicațiile merg numai după o vârstă încolo. Tocmai de aceea s-au inventat protecțiile pentru prize. Dar „așa trebuie și gata” cred că nu funcționează nici pentru boul înhămat la plug. Probabil și el o ia la pas printre brazde de frica biciului și cu gândul la brațul de fân pe care-l va primi seara.

Ei bine, să te poziționezi ca o entitate supremă și atotștiitoare în fața copilului, „crede și nu cerceta”, e inadmisibil. Creștem copii cu opinii, cu puncte de vedere, copii importanți. Mă văd și acum, la vârsta asta, temătoare că n-am să fiu pe placul cuiva, că nu mă voi achita perfect de vreo sarcină pe care nici nu mi-o doresc.

Sunt rodul unei educații care m-a învățat să fiu discretă, la locul meu. Să am grijă ce spun. Îmi dau seama că „grija” aceea nu se referă la a vorbi fără să chibzuiești ce spui, ci să nu spui ceva care să calce pe cineva pe coa(r)da sensibilă. Vreau și eu un copil civilizat. Însă dacă ar lua o palmă, m-ar panica peste măsură să întoarcă și celălalt obraz.

Citește cărțile Laurei Markham și află cum poți să devii un părinte calm, care să nu țipe și să nu facă apel la ”o palmă la fund” și cum să te descurci cu conflictele dintre frați. Acestea sunt disponibile AICI.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație