Olita in 6 pasi. Cum il convingi sa o foloseasca, dar nu pe post de palarie

Am cumparat prima olita pentru baiatul meu cand avea aproape doi ani. Dar ne-am uitat impreuna la ea ca la un OZN. Cum o sa il conving sa o foloseasca? E prea mic, sau poate e deja prea mare? Sa ii explic, sa ii arat, cum stiu ca e pregatit pentru asta? Olita e cu siguranta o piatra de incercare majora pentru parinti, care deja aud vocile dispretuitoare ale matusilor („Cum, inca nu face la olita? Ce rusine!”), dar mai ales pentru copil.

Pentru noi, trecerea de la scutec la olita a durat un an si cateva luni si s-a soldat cu momente cat se poate de penibile si urat mirositoare in restaurante, pe strada, in parcuri si pe plaja… Vestea buna e ca nu trebuie sa o faci decat o data in viata, spun parintii cu mai multi copii. Dupa ce l-ai invatat pe primul, cel mic invata de la cel mare; dar asta suna parca prea bine sa fie adevarat, nu-i asa?

Am inceput sa citesc materiale despre „comunicare eliminarii” (elimination communication) inca de cand Vlad avea cateva luni. Se pare ca, daca esti suficient de atent, copilul semnalizeaza intr-un fel sau altul momentul cand ar putea sa mearga la toaleta. Am asteptat mult si bine sa imi faca Vlad cu ochiul inainte de a murdari scutecul. Nimic. Cu siguranta nu am fost suficient de atenta sau Vlad era pur si simplu foarte hotarat sa nu isi ”comunice eliminarea”.

Apoi, daca nu am introdus olita in viata noastra pana la un an, nici nu mai avea sens sa o mai facem inainte de doi ani, spune pediatrul american Berry Brazelton. Abia dupa doi ani, copilul poate lua constient hotararea de a folosi olita, baietii de obicei mai tarziu decat fetele. Dar nici dupa ce am cumparat constiinciosi obiectul necesar, nu ne-am putut hotari sa demaram proiectul. Oricine a schimbat un scutec in viata lui, poate intelege cat de greu e sa iei o astfel de decizie: tot ce era inainte in scutec ar putea fi acum pe canapea, pe covor, pe jucarii si, de ce nu, pe tine.

Am avut “noroc” cu o iritatie de scutec mai severa decat de obicei care ne-a obligat sa il tinem in fundul gol cateva zile. Am sesizat oportunitatea si i-am tot aratat baia, olita si ce ar putea face cu ea. Cele cateva zile au fost un succes iar primul pipi la olita mi-a umezit ochii de multumire. In scurt timp, chiar foarte scurt timp, Vlad folosea olita de fiecare data cand era lasat in fundul gol.

Deprinderea toaletei dupa varsta de doi ani trebuie sa fie o realizare a copilului, parintele fiind doar cel care il asista in cucerirea aceste noi redute, stergand cu stoicism urmele incercarilor ratate. Pediatrul Berry Brazelton, autorul teoriei punctelor de cotitura, a imaginat cativa pasi pe care noi i-am urmat si i-am gasit utili:

 

Pasul 1.

Cumpara-i o olita, spune-i ca este a lui si explica-i la ce foloseste. (Bifat: Vlad si-a pus olita imediat pe cap)

 

Pasul 2.

Dupa o saptamana asaza-l imbracat pe olita si incearca sa il obisnuiesti sa petreaca putin timp asezat pe olita.

 

Pasul 3.

Dupa inca o saptamana, da-i scutecul jos si aseaza-l astfel pe olita, explicandu-i mereu ce face toata lumea la toaleta.

 

Pasul 4.

Arata-i de cateva ori cum versi continutul unui scutec plin la olita.

 

Pasul 5.

Lasa-l pentru perioade scurte de timp fara scutec avand olita in apropiere. Primul pipi la olita este foarte important dar nu trebuie laudat excesiv: folosirea olitei este o realizare in sine pentru copil.

 

Pasul 6.

Lasa-l fara scutec perioade tot mai lungi de timp, dar numai daca pare pregatit si dornic sa continue. Fiecare pas trebuie intrerupt si amanat daca cel mic se opune sau e deranjat vizibil de insistenta ta. Cel mai important in deprinderea toaletei este dorinta copilului de a reusi.

(Sursa: T. Berry Brazelton, Puncte de cotitura. De la nastere la 3 ani. Dezvoltarea emotionala si a comportamentului copilului tau, Editura Fundatiei Generatia, 2007.)

 

Intră în conversație