Prietenii imaginari, prieteni de nădejde

prietenii-imaginari-totul-despre-mame

Lumea poate fi mai interesantă cu prietenii imaginari alături!

Bigia este un prieten foarte vechi al mezinei mele. E şi foarte loial, pentru că e alături de ea în toate momentele importante ale vieţii sale, atât bune, adică aniversări, mese în familie, plimbări în oraş şi plimbări cu bicicleta, cât şi rele, aşa cum sunt vizitele lungi şi dese la dentist.

Pe lângă faptul că o însoţeşte peste tot, Bigia este şi colegul ei de grădiniţă, locuieşte foarte aproape de noi, în blocul acela mic şi cu trei etaje, are cheile de la casa noastră, pentru că altfel nu-mi explic de ce îl găsim la noi aşa de des, şi ne-a fost alături şi în vacanţa de la mare, când şi-a ocupat locul pe bancheta din spate a maşinii. Aţi înţeles. Între ei o prietenie ca nici o alta. N-ar fi nimic neobişnuit, dacă Bigia nu ar fi în viaţa ei decât un prieten imaginar.

Cea mai mare distracție e alături de prietenii imaginari

Deşi primele mele două fetiţe n-au avut niciun astfel de prieten imaginar, vă mărturisesc că nu m-am îngrijorat prea tare atunci când Bigia a apărut în peisaj. Am observat că alături de el se încing cele mai straşnice jocuri, iar din reacţia fetiţei, se pare că şi lui îi place de numa-numa să fie partenerul ei şi să intre, pe rând, în rolul casierului de la supermarket, al elevului de şcoală primară, al instructorului de înot, al pacientului de pe scaunul de dentist şi chiar al bucătarului. Joaca e constantă, nu s-au certat niciodată atunci când au înşirat scenariile diverse în sufragerie, bucătărie, curte sau dormitor, îşi cer unul altuia sfatul în diverse probleme şi şi-au promis că vor sta în aceeaşi bancă la grădiniţă, în măsura în care acest lucru va fi posibil.

Undă verde de la specialişti pentru aceşti prieteni

În sprijinul lipsei mele instinctuale de îngrijorare în ceea ce priveşte această situaţie au venit şi studiile făcute recent de cercetători diverşi din mai multe colţuri ale globului. Spre exemplu, un studiu întreprins de un grup de cercetători din Melbourne a relevat că cei care îşi fac prieteni imaginari au capacităţi sporite de comunicare, datorită experienţei de a interacţiona cu acei prieteni ştiuţi doar de ei, ceea ce îi ajută să-şi îmbunătăţească şi aptitudinile conversaţionale. Aflându-se de ambele părţi ale baricadei, atât cea reală, cât şi cea imaginară, copiii aceştia au experienţă sporită în inventarea de interacţiuni şi acest lucru este benefic pentru îmbunătaţirea dialogului. Tot studiile au relevat că aceşti copii cu prieteni inexistenţi au o înţelegere socială crescută şi sunt foarte creativi.

Tot studiile au relevat că 65% din totalul copiilor cu vârsta între 3 şi 9 au un prieten imaginar, iar prezenţa acestuia în viaţa lor pare să fie o componentă esenţială în procesul normal de dezvoltare al copilului, şi nu o problema psihică. Ceea ce au mai subliniat studiile a fost că aceşti copii cu prieteni imaginari folosesc expresii şi construcţii verbale mult mai complexe, au vocabular mai dezvoltat şi se înţeleg mai bine cu colegii de grădiniţă şi de şcoală.

Prietenii imaginari şi depistarea problemelor

Un alt avantaj al acestor prieteni imaginari este că, prin intermediul lor, părinţii pot detecta anumite probleme pe care le-ar putea avea cei mici. Astfel, angoasele şi temerile pe care le are un prieten imaginar pot fi identice cu cele reale pe care le are copilul. Similar, un comportament nepotrivit al prietenului poate fi un indice pentru nemulţumirea cu care se confruntă copilul şi care poate fi supus mult mai multor reguli decât de obicei, ba chiar pedepsit de familie. O altă ipostază ce ar necesita, totuşi, îngrijorare din partea părintelui este cea în care copilul preferă întotdeauna să se joace cu prietenul imaginar, în loc să interacţioneze cu persoane reale şi copii de vârstă apropiată. Cu ajutorul unor discuţii detaliate între părinte şi copil său, în funcţie de amploarea comportamentului, sau cu ajutorul unui medic specialist, copilul poate fi îndrumat să aibă acces crescut la situaţiile reale şi la persoanele din jurul său şi să se bucure mai mult de lucrurile din viaţa adevărată.

Ponturi pentru părinţii copiilor cu prieteni imaginari

Dacă aveţi şi voi un copil cu prieteni imaginari, iată câteva sugestii pentru a gestiona această situaţie:
– Implicaţi-vă în joaca dintre copil şi prieten, dacă cel mic vă cere acest lucru, şi prefaceţi-vă că îl vedeţi şi voi pe acel personaj ireal;
– Nu monopolizaţi joaca şi acţiunea şi nu creaţi propriile jocuri în ceea ce priveşte trioul format din copil-prieten-voi;
– Nu mustraţi copilul dacă vreuna dintre poznele sale este pusă pe seama prietenului, ci încercaţi să remediati situaţia punându-l într-o lumină favorabilă pe prieten, dar reliefând cu blândeţe ceea ce s-a întâmplat;
– Pe măsură ce copilul creşte, implicaţi-l mai mult în interacţiunea reală cu alţi copii.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație