Ce? O mulțime de lucruri: să nu cumpărăm mâncare nesănătoasă, să nu le dăm copiilor mult zahăr și să-i lăsăm să se joace la aer!
Pe lângă acestea, ar trebui să renunțăm să ne mai lăsăm copiii să fie mofturoși. Am spus „lăsăm” pentru că noi le-am permis să fie așa. Să ne amintim că părinții noștri ne spuneau că există în lume copii care ar fi recunoscători să aibă ce mânca. Ce-ar fi să le amintim și copiilor noștri acest lucru atunci când fac nazuri? Îmi amintesc că, la un moment dat, mi-am propus să donez banii primiți de ziua mea copiilor năpăstuiți. M-am simțit vinovată? E posibil, dar asta m-a făcut să economisesc pentru cei aflați în suferință, așa că tot am avut ceva de câștigat.
Mâncăm ce a gătit mama
Când erau întrebați: „ce mâncăm la cină”?, părinții din generația alor mei răspundeau cu „ce-a gătit mama”. Nu eram niciodată obligați să mâncăm și cu siguranță nu alegeam CE mâncăm! Ai mei se așteptau să mâncăm tot ce ni se punea în farfurie și nu părea să-i intereseze prea mult dacă un anumit aliment îmi place sau nu. De exemplu, legumele. Nu pot să-mi spun că-mi plăceau, ba dimpotrivă. Dar le mâncam fără să mă plâng și, poate că și din acest motiv, nu sunt un adult pretențios la mâncare.
Hai să vă mai spun ceva: cei mai mulți dintre noi am trecut de copilărie fără să murim de foame. Cel mult, am învățat să mâncăm și alimentele care nu ne plac, dar sunt valoroase din punct de vedere nutrițional, și nici măcar nu am avut nevoie de consiliere psihologică.
Părinții noștri aveau treburi mult mai importante de făcut decât să se roage de noi să mâncăm ceea ce nu ne place sau să țină bucătăria la discreția noastră 24 de ore din 24.
Continui să susțin că e vina noastră a părinților dacă micuții sunt pretențioși la mâncare. Peste tot pe unde am umblat am auzit întrebări de genul: „Ce vrei să mănânci?”, „Vrei o gustare?”, „Ah, nu-i nimic dacă nu-ți place ce am pregătit. Fac altceva”. „Poți renunța la carne și legume dacă nu le mai vrei. Îți aduc desertul”. Și astea nu sunt cele mai rele exemple!
Unde greșesc unii părinți
La ultima petrecere pe care am dat-o acasă, am fost 18 persoane (părinți și copii). Pregătiserăm carne și legume la grătar și am anunțat copiii că dacă-și mănâncă legumele, primesc o porție mai mare de salată de fructe. În secunda următoare, unul dintre copii a început să plângă și să dea din picioare că el vrea salata acum! Ce credeți că au făcut părinții lui. I-au dat salata cerută înainte să mănânce. Mai grav e că au făcut-o în fața celorlalți copii!
Acesta este un exemplu insignifiant, dar un principiu din cele multe pe care le-am învățat când eram copil: când ești în casa cuiva, mănânci ce ți se dă și mulțumești!
Să nu uităm, însă, un lucru – noi, părinții, suntem responsabili de felul în care se hrănesc copiii noștri. Din păcate, acest concept simplu nu este înțeles de cei mai mulți dintre noi. Încercați și gândiți așa: copilul, până la o vârstă, nu e în stare să decidă ce e sănătos pentru el. De aceea, trebuie să fii tu profesorul lui de nutriție sănătoasă. Nu trebuie să-l hrănești cu forța, dar sunt destule modalități prin care îi poți arăta că nu doar dulciurile sunt delicioase.
E adevărat că poate părea duritate să trasezi niște reguli și limite, dar acestea sunt necesare dacă vrei ca să se descurce atunci când va crește.
Sunt convinsă că există obiecții legate de tot ce am spus. Cum rămâne cu copiii alergici? Sau cei cu nevoi speciale? Sau inabilitatea de a digera anumite alimente? Bineînțeles că acestea sunt excepții de la regulă. Dar dacă țâncul tău e alergic la toate, mai puțin la ciocolată și la vată de zahăr, atunci… Am cunoscut mulți copii care se cred speciali și, din păcate, mulți dintre ei erau obezi sau aveau alte probleme de sănătate.
Știți ce le-ar trebui copiilor noștri? Dragoste pură! Ca părinți, le datorăm să-i pregătim să fie adulți responsabili care să se integreze în societate. Unul dintre lucrurile minore pe care le putem face este să-i învățăm că hrana are mai întâi rol nutrițional și abia apoi distractiv. În caz contrar, dacă vor ajunge adulți obezi și pretențioși, numai noi suntem de vină.
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
