Recompense si pedepse

 

Ii crestem, ii educam sau ii disciplinam? Toate trei la un loc? Ce rol ne-am asumat in viata copiilor nostri? Si mai ales, care este scopul pentru care ne implicam, sau nu, atat de mult in viata lor? Inca de la inceput am proiectat asupra copilului nostru toate sperantele si visele noastre, dar si toate temerile. Orice pas tremurand, fiecare nereusita sau renuntare personala ne revin clar si dureros in minte odata cu nasterea. Ne transformam cumva in zana atotputernica din poveste si incepem o lupta pe viata si pe moarte cu raul care l-ar putea atinge. Incepem sa ii picuram zi de zi toate sfaturile bune, toate invataturile menite sa il transforme dintr-un copil perfect  intr-un adult de succes.  Dar munca asta zilnica, ora de ora, este  istovitoare si nu de putine ori frustrarea si sentimentul de neputinta te darama. Simti cum un val de manie te ia pe sus si te trezesti  tipand la copilul tau pentru o boacana nevinovata.  Ai impresia ca “nimic bun nu se prinde de el”. Il certi, il pedepsesti, ii cumperi cadouri…

Cum ne putem motiva copiii astfel incat sa faca toate acele lucruri bune si frumoase de buna voie, fara a fi nevoie sa ii supreveghem, fara cearta si fara pedepse?  Trebuie sa ne raspundem cu sinceritate la urmatoarea intrebare: ne dorim copii supusi sau copii independenti, capabili sa  ia propriile decizii?

Modul in care educam influenteaza radical felul in care se vad copiii nostri.  Ei invata despre sine din relatia pe care o au cu adultii. Se vad capabili de a face lucruri bune sau rele. A educa inseamna a invata, nu inseamna frica sau durere!Feriti-va de acuze de genul: Ai fost foarte rau azi! Sa iti fie rusine! Ma innebunesti (cu varianta si mai grava Ma omori!) De cele mai multe ori ne lasam coplesiti de mania pe care o simtim si le aratam copiilor doar ce nu au voie, uitand sa ii invatam mai ales ceea ce au voie sa faca!

 

Recompensa – Mita – Pedeapsa

Expertii recomanda ca in educarea copiilor nostri sa folosim de cinci ori mai multe recompense decat pedepse. Stiu ca unii dintre parinti se tem ca in acest fel  vor avea un copil rasfatat, iar rezultatul va fi cu mult mai dezastruos. In realitate, copiii devin rasfatati doar daca primesc recompense ori laude pe care nu le merita.  Oferiti intotdeauna recompensele dupa ce copilul a avut un comportament potrivit, nu inainte! Doar in felul acesta  va deprinde modul adecvat in care sa actioneze. Recompensele pot fi vorbele blande, de multumire, laudele in fata altor persoane, imbratisari si sarutari, timp petrecut cu micutul, autocolante lipite pe un tabel etc. Fiti foarte specifici de fiecare data. Amintiti-i exact fiecare gest frumos pe care l-a facut si nu folositi generalitati de genul : Azi ai fost cuminte ci Mi-a placut felul in care ai impartit jucariile cu Mihnea. Recompensele il conving pe copil ca facand ceea ce este bine atat el, cat si cei din jurul sau, vor avea un sentiment de multumire.

O recompensa promisa drept cadou pentru un comportament potrivit nu se mai numeste recompensa, ci mita! Astfel de rasplati fac mai mult rau decat bine. Copilul va invata sa faca binele doar atunci cand este “platit”. Evitati de asemenea recompensele materiale.

La polul opus recompenselor avem pedeapsa, in mod traditional. Insa pentru a creste un copil increzator in propria capacitate de a face ceea ce este bine, trebuie sa ii explicam, inainte de a ne gandi la o pedeapsa, de ce  este gresit ceea ce a facut. Astfel, in timp, va invata singur sa intrevada consecinta propriilor fapte. Pentru a aplica in mod just sanctiunea, asigurati-va ca ati stabilit clar regulile si ca ele sunt cunoscute de catre copii. Fiti consecventi in a avea acelasi tip de atitudine de fiecare data cand regula este incalcata. Dar specialistii recomanda  folosirea mai degraba a consecintelor naturale, decat a pedepselor. Daca cel mic nu intra la baia de seara atunci cand il chemati, nu il pedepsiti interzicandu-i sa se mai uite la TV. Firesc ar fi sa ii spuneti ca nu ii mai puteti citi povestea deoarece s-a facut tarziu.

Responsabilitatea pe care o simtim cand vine vorba de viitorul copiilor nostri ne poate panica intr-atat incat sa nu mai stim pe ce drum sa o apucam. Tot ceea ce avem de facut in astfel de momente este sa ne departam putin si sa vedem totul din perspectiva varstei copilului. Sa ii acordam un pic de incredere ca va reusi, pentru ca fiecare invatatura pe care i-am oferit-o a fost insotita si de foarte multa dragoste, nu-i asa?

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație