Să îi învățăm pe cei mici să gândească pozitiv!

TOTUL DESPRE MAME

Gândirea pozitivă este o atitudine mentală prin care diverse situaţii sunt percepute într-o perspectivă constructivă. Aceasta nu implică ignorarea părţii goale a paharului, ci, mai curând, recunoaşterea unei situaţii şi abordarea sa în mod productiv.

Gândirea pozitivă este esențială atunci când intrăm în contact cu evenimente neutre, cum ar fi schimbarea locului de muncă, cunoașterea unui profesor nou sau prima zi de şcoală. În aceste situaţii ambigue, modul în care privim lucrurile ne influențează felul în care ne raportăm la noile evenimente: cu entuziasm sau cu anxietate.

Pot copiii să gândească pozitiv?

În fragedă pruncie ne sunt oferite instrucţiuni simple despre cum funcţionează o emoţie. Spre exemplu: „Dacă merg la o petrecere, voi fi fericit. Dacă merg să îmi fac o injecţie, voi fi trist”. După vârsta de patru-cinci ani, însă, aceste direcţii devin mai complexe şi continuă să se ramifice pe măsură ce copilul avansează în vârstă. Aceste instrucţiuni descriu felul în care mintea relaţionează cu o emoţie. Drept rezultat, copiii încep să înţeleagă faptul că mintea unui om este separată de realitate, aşa că sentimentele le pot influenţa starea de spirit.

La cinci ani, copiii pot corela gândul cu emoţia

Un psiholog american a efectuat un studiu pe 90 de copii, cu vârste cuprinsă între 5 şi 10 ani, şi le-a dat să asculte şase scenarii ilustrate, care înfăţişau două personaje. Personajele treceau prin acelaşi eveniment pozitiv (şi se simţeau bine), eveniment negativ (şi se simţeau rău) sau eveniment ambiguu (şi se simţeau relativ bine). Apoi, un personaj se gândea la un eveniment pozitiv, în timp ce celălalt se gândea la unul negativ. Spre exemplu, într-un scenariu ambiguu, personajele urmau să întâlnească un profesor nou. Unul din ele gândea negativ („Va fi rău cu noi şi ne va da foarte multe teme”), în timp ce celălalt gândea pozitiv („Va fi drăguţ cu noi şi ne va citi poveşti”).

După ce a explicat reacţiile personajelor, specialistul i-a întrebat pe copii ce părere au. Concluziile au arătat că micuţii de cinci ani înţeleg principiile gândirii pozitive: că îi face să se simtă bine, spre deosebire de gândirea negativă. Mai mult, copiii sunt mai buni decât adulții la a înţelege puterea gândirii pozitive în situaţii ambigue.

Copiii au o mai bună gândire pozitivă pe măsură ce avansează în vârstă

Multe studii arată că cei cu vârste cuprinse între șapte şi opt ani folosesc un tip de gândire pozitivă pentru a-și gestiona anxietatea. Când sunt întrebaţi cum gestioneaza frică de injecţie, majoritatea spun că se gândesc la ceva frumos care îi face fericiți, cum ar fi o înghețată. La polul opus, copiii mai mici tind să sugereze distracţii ceva mai tangibile, cum ar fi să se joace cu o jucărie.

Gânditorii pozitivi sunt mai rezistenţi

Atunci când este alimentată, gândirea pozitivă este un instrument puternic de adaptare şi dezvoltare a rezistenţei psihice. Un copil învaţă să gestioneze mai bine dezamăgirile inevitabile ale vieţii, cum ar fi că nu este băgat în seamă de copiii mai mari, că se ceartă cu cel mai bun prieten sau că ia o notă proastă.

Studiile arată că acei copii obișnuiți să gândească optimist sunt mai puţin susceptibili de a deveni depresivi mai târziu în viaţă. Prin urmare, un copil care gândeşte pozitiv devine un adult mult mai rezistent.

Cum pot părinţii să stimuleze gândirea pozitivă?

Fii un model!

Cu cât copilul are părinţi mai optimişti, cu atât este mai apt să înţeleagă principiile gândirii pozitive. Interpretează lucrurile din viaţa ta într-un mod pozitiv. Exprimă-te liber şi poartă conversaţii cu copilul tău.

Spre exemplu, înainte de a începe şcoala, întreabă-l: „Ce te bucură cel mai mult la faptul că începe şcoala?” Dacă cel mic pare să fie anxios, ajută-l să îşi reformuleze gândurile: „Dacă te vei gândi în continuare cu grijă în legătură cu începerea şcolii, te vei simţi mai rău. Hai să găsim lucruri bune pe care abia să le aştepţi cu această ocazie!”

Cu cât copilul învaţă mai din timp să aplice această tehnică, cu atât o va folosi mai eficient.

Recunoaşte când ceva rău se întâmplă

Gândirea pozitivă nu înseamnă să respingi lucrurile negative care se întâmplă. Dacă, spre exemplu, micuţul tău se recuperează după ce şi-a rupt mâna, recunoaşte că există durerea: „Ştiu că doare şi înţeleg că te supăra lucrul acesta.” Apoi demonstrează cum poţi regândi această problemă spunând: „Dacă vom sta să ne gândim numai la durere, nu te vei simţi mai bine. Din contră. Hai să facem o listă de lucruri pe care vrei să le faci după ce îţi vei da jos ghipsul!”

Această tehnică de reformulare a unei situaţii negative ajută la dezvoltarea rezistenţei copilului. 

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa