Seara la televizor: cum să fereşti copilul şi să nu cerţi tatăl

copil-la televizor-totul-despre-mame

Serile petrecute la televizor pot fi o sursă de conflicte. Iată cum ne învață psihologul să rezolvăm în mod armonios situația.

Eu mă uit rar la televizor. Încerc, pe cât posibil, să-i transmit asta și lui Iusti, băiețelul meu de cinci ani. Observ însă cu părere de rău cât de ușor „cutia cu imagini” ia locul cărților de povești.

Știu că mulți mă consideră exagerată pentru faptul că nu prea îl las nici la desene animate. Subliniez: nu prea. De fapt, cât a fost mic, nu l-am lăsat deloc. Apoi, destul de puțin, însă mi-am dat seama nu îl pot feri toată viața de televizor. Nici nu îmi mai doresc asta, să-l cresc într-o bulă protectoare. De fapt, câștigul oricărui părinte este atunci când reușește să-l facă pe copil să facă diferența între bine și rău și să aleagă binele. Revenind la faptul că sunt împotriva televizorului, explicația este simplă: consider că ar fi mai bine pentru el dacă ar face alte activități, mai interesante, în timpul liber.

Statul la televizor este fără beneficii, zic eu. Pe de altă parte, tatăl lui adoră să se uite seara la tv, mai ales înainte să adoarmă. Iusti a observat repede acest obicei și nu i-a fost greu să-l preia. Eu cam strâmb din nas, dar nu vreau nici să creez conflicte în familie. Un alt factor care încurajează uitatul la televizor este faptul că, deși s-a făcut băiețel mare, Iusti doarme în același dormitor cu noi. Nouă ne place asta, dar poate este cazul să schimbăm ceva.

Seara la televizor: cum rezolvi problema?

Este normal ca tatăl lui să vrea să se recreeze la un film (care conține violență de toate tipurile). Totodată, văzând asta, Iusti vrea și el să se recreeze la desene animate sau și mai rău, să se uite și el la film! În timpul ăsta în care ei doi se distrează în felul lor, eu rămân cu buza umflată, cu cartea de povești în mână și cu o dorință de a rezolva urgent problema. Ce-i de făcut? Iată care sunt sfaturile specialistului, Cristiana Alexandra Levitchi, psihoterapeut și consilier în parenting.

1. Copilul are dormitorul lui

În acest mod, evităm problema conflictului cu unul din părinți care vrea să facă alte activități înainte de somn. Un copil poate dormi singur în cameră atunci când este autonom.

2. Scoate televizorul din rutina de seară

Orice copil are nevoie de propriul ritual de adormit, creat împreună cu părintele: citit povești, luat în brațe, povestit, cânta, etc. Încearcă să nu pui pe listă desenele animate sau alte idei care implică televizorul. Transformă asta într-o regulă de familie.

3. Negociem cu copilul

Dacă cel mic vrea să se mai uite puțin la televizor, după ce a trecut ora de culcare, îi dăm voie, dar în anumite condiții. „Te mai uiți cinci minute, apoi te duci în camera ta și te culci”. Fii fermă când spui asta și învață copilul să respecte ceasul.

4. Comunicarea este cheia

Este bine să-i spui unui copil dinainte că vrei să nu se mai uite la televizor sau că trebuie să se pregătească de culcare. În felul asta va accepta mai ușor ce va urma și va respecta ceea ce i s-a spus. De asemenea, este benefic să-i explicăm că el trebuie să doarmă chiar dacă noi mai rămânem treji, că el are nevoie de mai multe ore de somn ca un adult pentru a se odihni. „Tu te-ai uitat la desene, acum ne uităm și noi la o emisiune pentru oameni mari”.

Fără îndoială uitatul la televizor, nu doar seara, este un subiect controversat și naște în rândul părinților atât păreri pro, cât și contra. Gândește-te bine cum vrei să-ți educi copilul și stabilește împreună cu tăticul lui o serie de reguli clare, pe care să le aplicați amândoi.

La final, te invităm să urmărești o dezbatere video cu argumente pro și contra televizorului în camera copilului.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație