Sentimentele copiilor

 

În prezent se discută mult despre cum să ne gestionăm şi cum să ne exprimăm propriile sentimente. Pe rafturile librăriilor stau rânduite numeroase cărţi de educaţie emoţională, iar discuţiile despre sentimente nu mai sunt de mult un tabu. Însă nu întotdeauna a fost aşa, iar generaţia noastră ştie bine acest lucru. Majoritatea dintre noi, copii şi adolescenţi fiind, când am încercat să stăm de vorbă cu unul dintre părinţi despre prima dragoste, despre colegul de clasă care ne tachina sau despre cât de tare doare dorul de bunica decedată, ne-am lovit de un zid. Aşa încât a trebuit să învăţăm din mers, făcând multe greşeli, să ne exprimăm sentimentele şi, cel mai important, să-i învăţăm acelaşi lucru şi pe copiii noştri. O persoană care îşi recunoaşte şi îşi exprimă sentimentele are mai multe şanse să aibă o viaţă împlinită, să aibă relaţii apropiate cu cei din jur şi să treacă mai uşor peste conflicte.

 

Educaţia emoţională începe din prima zi de viaţă

Dacă îţi vei urmări cu atenţie bebeluşul, vei descoperi pe faţa lui, trecând precum umbra unor nori pe cer, diverse sentimente: bucurie, tristeţe, teamă… Încă de la naştere, copiii par că exersează viitoarele sentimente puternice. De exemplu, îmi amintesc cum, atunci când am luat-o pentru prima dată în braţe, fetiţa mea a zâmbit fericită! Şi avea doar câteva ore!

Nu te gândi niciodată că bebeluşul tău este prea mic pentru a-i spune ce simţi pentru el. El va înţelege tot ceea ce vrei tu să transmiţi pentru că atunci când vorbeşti, pe lângă cuvinte, este tonul vocii, este privirea, este expresia feţei tale.

Cel mai important sentiment pe care un bebeluş trebuie să îl experimenteze este încrederea. Încrederea că este protejat, că nevoile sale pe care încă nu ştie cum să le rezolve singur şi care uneori îl sperie sunt “în grija” cuiva. Oferă-i mângâieri, confort fizic şi ton blând pentru a-l ajuta să se dezvolte sănătos din punct de vedere emoţional. Speranţa Farca, psihanalist specializat în relaţia mamă-copil, explică în articolul Copilul din ochii mamei: Ochii mamei îi oferă copilului o primă oglindire. În oglindă ochilor mamei, copilul îşi descoperă o primă imagine de sine, constituită la interferenţa dintre el şi mamă. În ochiul mamei, copilul este înconjurat de ceea ce ea simte pentru el (şi se exprimă în privire). Acolo este istoria lui trecută şi viitoare. Prin privirea sa, mama meneşte viaţa copilului: să fie iubit şi apreciat; să fie dorit şi adorat; să fie uneori nebăgat în seamă de ochi ce îl privesc, dar nu îl văd; alteori să fie o povară grea a unor ochi trudiţi. Fără o astfel de oglindire de sine copilul nu ştie cum este, cum arată, ce afecte poate trezi, ce rost îşi poate afla pe lumea aceasta.

 

3 metode de familiarizare a copiilor cu sentimentele

1.Identificarea sentimentelor

Preşcolarii şi copiii mici adoră joaca. Iar parcul este locul ideal în care cei mici leagă prietenii ori se izbesc de primele relaţii conflictuale din viaţa lor. Este vremea identificării conştiente a sentimentelor ce par uneori să îi copleşească.

Îl poţi ajuta pe copil să gestioneze mai uşor ceea ce simte “pe teren” încă de acasă. Pentru a şti de unde să apuce un sentiment ce se naşte în sufletul său, cel mic trebuie înainte de toate să îl cunoască, să îl poate identifica. Povestiţi despre personajele lui preferate din desene animate sau din cărţi, despre întâmplările prin care au trecut, despre ce crede copilul ca au simţit ele în acele momente. Nu te teme să îl atragi într-un joc al imaginaţiei: tu cum te-ai simţi într-o situaţie asemănătoare?

Foloseşte exemplul personal: vorbeşte-i despre sentimentele tale într-o situaţie asemănătoare cu cea prin care trec eroii săi preferaţi. Îndeamnă-l să numească fiecare sentiment în parte: bucurie, tristeţe, furie, frică etc. Jucaţi-vă în oglindă, mimând diferite emoţii.

 

2.Sentimente “colorate” la tot pasul

Un copil empatic, care a învăţat înţeleagă sentimentele celor din jurul său, este un viitor adult care deţine cheia relaţionării cu ceilalţi. Însă empatia se construieşte în timp. Discutând cu cel mic despre sentimente nu îi poţi face decât un cadou foarte mare pentru viitor. Foloseşte-te de jocuri potrivite vârstei sale pentru acest lucru. Puteţi asocia fiecărui sentiment câte o culoare, pe care să o identificaţi în persoanele întâlnite în timpul zilei. Încurajează-l pe copil să observe “culoarea” prietenilor săi, a educatoarei, a frăţiorilor sau a lui tati când se întoarce de la serviciu.

 

3.Norii negri, gri sau albaştri

Copiii se confrunta uneori cu sentimente mai puţin plăcute. Şi ei pot fi trişti, mânioşi ori speriaţi. Lasă-l să înţeleagă că şi aceste trăiri sunt la fel de normale ca şi cele pozitive, că nu exista sentimente bune şi sentimente rele şi că diferenţa este dată doar de modul în care sunt exprimate. Învaţă-l să îşi exprime sentimentele negative într-un mod care nu îi răneşte pe ceilalţi oameni. Nu te teme să îţi arăţi afecţiunea în orice clipă, arătându-i că îl iubeşti chiar şi când trăieşte sentimente mai puţin “luminoase”.

Ajută-l să îşi înţeleagă sentimentele negative care îl copleşesc, învăţându-l tehnici de liniştire cum ar fi: să se retragă departe de ceea ce l-a supărat, să petreacă timp cu jucăria preferată, căreia să îi “povestească” necazurile, să facă o plimbare scurtă, să scuture mânuţele şi picioarele până “iese toată supărarea” etc. Un instrument extrem de folositor, pe care l-am folosit si noi cu mult succes, este Jocul norilor. Este de fapt un pachet de cărti de joc, conţinând desenele norilor-emoţii, nori solari (emoţii plăcute) şi nori lunari (emoţii neplăcute). Am reuşit, jucându-ne, să ne împrietenim cu emoţiile negative, am învăţat că norul tristeţe poate fi transformat în norul bucurie ca prin minune, doar adăugând puţin nor iubire. Iar pentru povestea de seară vă recomand “Povestile norilor”, o cărticică ce conţine 20 de povestiri despre nori emoţii şi despre cum ne putem juca împreuna cu ei de-a lungul zilei.

 

Încurajează-ţi copilul să îşi exprime sentimentele

  • Acordă atenţie limbajului corporal şi expresiilor faciale; deseori copiii îşi exprima emoţiile în acest fel.
  • Ascultă-l ori de câte ori vrea să îţi vorbească despre ceea ce simte, arătându-i în felul acesta ca sentimentele sale sunt importante. Doar aşa va ajunge să fie la rândul său atent la ceea ce simt cei din jur.
  • Numeşte-ţi propriile sentimente precum şi pe cele pe care le observi la el.
  • Fă diferenţa între sentiment şi felul în care el este exteriorizat. Chiar dacă trebuie să stabileşti limite în exprimarea agresivă a emoţiilor, arată-i totuşi că ceea ce simte este important pentru tine, chiar dacă este vorba de un sentiment negativ.
  • Încurajează-l să îşi exprime sentimentele pe care le are faţă de alţi copii: “Îmi place să mă joc cu tine”, “ Mă supăr când mă tragi de păr”.

 

 

Tu cum îi vorbeşti copilului tău despre sentimente?

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație