Știi să intri în jocul copilului?

Jocul este pentru copii cea mai bună metodă de a învăţa şi de a cunoaşte lumea

Să intri în jocul copilului câteva minute în fiecare zi reprezintă cel mai mare semn de afecțiune și responsabilitate față de dezvoltarea celui mic. Adulții râd uitându-se la copiii lor și spun că ei nu mai au timp să se joace. Sau nu mai știu? Dar ce este jocul? Ştie toată lumea să se joace? Copilul se joacă sau învață să trăiască?

Cu ambii copii m-am jucat în fiecare seară. Am preferat să mă trezesc în fiecare dimineață la 5.30, ca să-mi fac treburile, astfel încât să am seara liberă pentru ei. Le-am citit, ne-am jucat cu zornăitoare, ne-am uitat pe poze, am construit LEGO, am făcut puzzle. Încă ne mai jucăm și știu că vor mai fi câțiva ani în care vom face asta. Ne jucăm și pe stradă, când așteptăm metroul, în mașină, la masă, tot timpul. Pentru noi e o joacă și uitatul la desene, pentru că de multe ori nu sunt atenți la ce se întâmplă acolo, deoarece inventăm povești plecând de la acele personaje și râdem până ne dau lacrimile. Uneori, mă simt obosită și aș vrea să pot sta în pat 30 de minute fără să mă joc, dar alteori mă gândesc că mai sunt doar câțiva ani în care ne putem juca, aşa că nu renunţ la joacă!

Jocul, formă de cunoaştere a lumii

Specialiştii spun că jocul e o activitate simbolică, ceva “ca și cum”, lucru ce se traduce printr-o imitație a unor situații reale. E o formă de înțelegere sau de cunoaștere a lumii ori poate chiar de refugiu. Chiar activitatea copilului e, în general, interpretată de toți părinții ca fiind o joacă. “Hai, du-te și te joacă că avem treabă” și copilul e de multe ori expediat brutal din viața agitată și stresantă a adultului. Câți dintre noi realizează că acesta este primul capitol de viață al celui mic și că jocul este, practic, modul lui de a interacționa cu lumea exterioară?

Din primele zile de viață, copiii încep să învețe despre lumea din jurul lor. Ei simt nevoia să li se vorbească, să fie iubiți, îmbrățișați, să li se zâmbească și să fie alintați. Au nevoie să descopere cât mai multe lucruri interesante, să audă ce se vorbește în jurul lor și să li se răspundă la întrebări. Ei apucă obiectele și le studiază. Jucându-se. Practic, “activitatea profesională” a copilului până la vârsta școlară este jocul. De calitatea învățării jocului depinde calitatea vieții academice și apoi calitatea vieții profesionale a viitorului adult.

Ce este jocul cu copilul?

Specialiștii spun că joaca e importantă pentru dezvoltarea copilului. În acest mod, el își folosește mintea și corpul și ia contact cu lumea din jurul său. Și ceea ce pare a fi doar o joacă este, de fapt, singura sa formă de exprimare. Chiar dacă pare trist, experții au concluzionat că nu toată lumea știe să se joace, iar în relația părinte copil joaca trebuie privită cu seriozitate.

Părintele trebuie să se joace, adică să comunice cu copilul lui, încă din momentul nașterii. Jocul copilului nu înseamnă doar aranjarea cuburilor, pieptănarea păpușilor sau agitarea unei mașinuțe pe covor. Copilul se joacă de-a “mama și de-a tata” pentru că el simte că părinții lui sunt ființele care îl iubesc cel mai mult, îl protejează, au grijă de el și are încredere în ei. De aceea, în mod inconștient el încearcă să afle mai multe despre ei imitând ceea ce fac aceştia. Copilul se joacă apoi de-a “prințul neînfricat” sau de-a “prințesa cea frumoasă” pentru că a luat contact cu noțiuni despre curaj, vitejie, frumusețe sau dreptate și încearcă astfel să pătrundă înțelesul acestor noțiuni.

Cum se joacă copilul

În joc trebuie să existe doi parteneri: copilul și părintele. Nu e vorba doar de prezența fizică a celor doi parteneri de joc, ci de relația dintre ei. Părintele trebuie să-i explice regulile unui joc, să-i descrie copilului obiectele de joacă, pentru că cel mic se joacă prin imitație și astfel el se educă.

“Uite mami, acesta este un cub, mare, de lemn. Este verde. Iar aceasta este o mingie portocalie. Hai să punem cubul acesta mare, verde, peste cubul acela albastru de ieri. Şi hai să ne jucăm şi cu mingea aceasta frumoasă”. În felul acesta copilul descoperă și învață despre lucrurile din jurul lui, se bucură de ele și înțelege cum să le folosească.

Jocul nu trebuie să fie obositor pentru copil, iar perioadele de joacă nu trebuie să fie lungi. Copilul se plictisește foarte repede și dacă e forțat să facă acest lucru ajunge chiar să se enerveze sau să se simtă abuzat emoțional. După vârsta de un an, copilul se poate juca în etape, în timpul unei zile, câte 15 – 20 de minute, iar acest interval crește pe măsură ce copilul crește.

De asemenea, nu toți copiii au aceeași evoluție și, în consecință, nu toți copiii de aceeași vârstă sunt atrași de un anumit joc. Dacă copilul nu reușește să construiască ceva la o anumită vârstă, părintele nu trebuie să se sperie și nici să-l oblige pe copil să facă acest lucru pentru că, din nou, cel mic se va simți abuzat emoțional.

Cu ce se joacă copilul

Copilul trebuie evaluat şi trebuie să i se descopere preferinţele. O cameră plină de jucării poate să nu însemne nimic pentru un copil de unu sau doi ani, aşa cum un număr mare de jucării date copilului mic într-un episod de joacă nu fac decât să îl bulverseze și să-l agite. El nu va ști ce să aleagă și se va enerva. Jucăriile trebuie să fie simple şi, mai ales, să nu fie periculoase. Sunt utile jucăriile care fac zgomot sau cele muzicale, cărțile de povești, cu desene mari, colorate și cu foile cartonate.

Sfaturi de joacă

Ține seama de preferințele copilului. Jocul care îți place ție s-ar putea ca lui să i se pară neinteresant. Nu râde niciodată de eșecurile copilului, pentru că îl poți descuraja sau complexa. Fii mereu alături de el și ajută-l când are nevoie, dar nu-i rezolva tu problemele, învață-l pe el sa le rezolve. Stimulează-l să se joace și încearcă să diversifici jocurile, dar şi activităţile zilnice, din care poate învăţa prin joacă.

Nu-i interzice copilului tău să se joace cu altceva decât cu jucăriile tradiționale. Trebuie să-i permiți să descopere lumea. Există copii care se joacă doar cu obiecte, nu cu jucării, fiind fascinați de telecomandă sau de telefon. Nu îl priva de plăcerea lui, cel mult învață-l că aceste obiecte nu trebuie stricate.