Autonomia copiilor, în prim plan la ediţia a noua a Serilor TOTUL DESPRE MAME

Raluca Dumitrică
Urania Cremene
Urania Cremene | Totul despre mame
Urania Cremene, protagonista unei seri TOTUL DESPRE MAME de neuitat

Urania Cremene a discutat despre autonomia copiilor la ediţia de septembrie a Serilor TOTUL DESPRE MAME

Un public extrem de numeros a fost prezent în prima lună de toamnă a anului la cea de-a noua ediţie a Serilor TOTUL DESPRE MAME, când invitatul evenimentului a fost Urania Cremene, master trainer, coach, facilitator de programe şi trainer certificat în parenting de către Parent’s Toolshop Inc SUA. Tema acestei ediţii a fost autonomia copiilor, prilej cu care specialistul le-a explicat celor prezenţi cum pot să ocrotească, să crească independenţa şi autonomia veritabilă a copiilor lor şi cum să-i stimuleze să prindă aripi, fără a apela la tehnicile de tip „dresaj”. Alături de părinţii şi de copiii aflaţi în Librăria Humanitas de la Cişmigiu, gazda întâlnirii, a fost minunata echipă de la Teatrul din Podul Meu, care a pus pe roate un atelier destinat copiilor ce a constat în lecturi de poveşti cu Voicu Hetel, momente de psihodramă susţinute de Cătălina Hetel şi modelaj cu lut.

Autonomia copiilor noştri, un lucru extrem de important

Suntem preocupaţi de o mulţime de lucruri primordiale pentru dezvoltarea copiilor noştri, precum alimentaţia lor, găsirea unor instituţii de învăţământ foarte bune pe care să le urmeze, furnizarea lucrurilor pe care cei mici şi le doresc cel mai mult, evadări turistice sau culturale în locuri fascinante. Cu toatea astea, uităm de cele mai multe ori să ne preocupăm de un aspect extrem de important: autonomia lor, unul dintre lucrurile pe care le facem din ce în ce mai puţin pentru copiii noştri. Deoarece perioada dintre 3,5 şi 5 ani este esenţială, pentru că aceasta coincide cu etapa în care copilul devine independent şi se desprinde de părinte, invitata serii ne-a ajutat să înţelegem mai bine ce este exact această autonomie şi cum putem noi să-i ajutăm pe copii s-o deprindă într-o manieră sănătoasă.

Să nu neglijăm cele trei nevoi psihologice de bază

Prezentarea Uraniei Cremene a început cu descrierea celor trei nevoi psihologice de bază: autonomia – nevoia de a simţi că eşti sursa alegerilor tale, conectarea – când individul iubeşte şi este iubit necondiţionat, face parte din ceva, e valoros şi contează ca persoană, şi competenţa, când înveţi lucruri noi, ești capabil şi te simțe sigur pe ceea ce faci. Dacă doar una dintre aceste nevoi nu este satisfăcută, ea va duce la un efect de domino cu rol declanşator al celorlalte. Pe de cealaltă parte, în momentul în care aceste nevoi sunt satisfăcute, ele duc la stima de sine a copilului şi creează un individ puternic şi sigur pe el.

Deoarece autonomia nesatisfăcută duce şi la necooperare, părintele trebuie să îl încurajeze pe copil să facă lucruri singur, să îl înveţe abilităţi şi comportamente, ca rezultatul să fie obţinerea cooperării copilului, şi nu obedienţa lui. Cum poate părintele să-l înveţe pe copil aceste abilităţi? Lăsându-l să experimenteze şi să greşească, greşeala fiind o oportunitate de învăţare, împărţind sarcina pe paşi, construind pe ceea ce ştie deja, combinând stilul de învăţare vizual cu cel auditiv şi oferind feed-back echilibrat şi descriptiv. În ceea ce priveşte recunoaşterea progresului făcut de copil, specialistul a accentuat faptul că nu trebuie să lăudăm, deoarece lauda motivează copilul extern, şi nu intern. Dacă nu ne putem abţine, totuşi, şi vrem să ne strigăm până la cer bucuria, atunci trebuie să lăudăm efortul, nu reuşita, să descriem ce e bine şi să vedem cum percepe copilul rezultatul, ca să nu mai aibă nevoie de confirmare data viitoare.

Cooperarea, cheia unei relaţii armonioase dintre părinte şi copil

Pe parcursul întâlnirii, trainerul a mai atins un capitol important pentru cei prezenţi şi anume cooperarea. Aceasta este cheia unei relaţii armonioase între părinţi şi copii şi nu trebuie să se bazeze pe mită, procedura atât de răspândită şi de uşor de pus în practică, cu rezultate bune pe moment, dar cu efecte negative pe termen lung. Mitei, care este folosită de părinţi în momentul în care copilul refuză să facă ceva, i se adaugă negocierea, păcălirea, abandonul, smulgerea copilului din locul cu pricina şi luarea lui pe sus, dar şi ameninţarea, lucruri care duc în final la o stare permanentă de regret din partea părintelui.

Cooperarea se obţine cu reguli clare, comunicate, cu autodisciplină din partea părintelui, în care cheia e căldura şi fermitatea, hrănind permanent nevoia de autonomie a copilului, cu empatie şi realizând faptul că acest comportament al copilului e o alegere. Dezvoltând fiecare aspect în parte, Urania Cremene ne-a spus că regulile trebuie să fie clare şi nu mai mult de 10, să ţinem minte că, în ceea ce priveşte autodisciplina din partea părintelui, da e da, iar nu e nu, şi să oferim constant posibilitatea de a alege în cadrul limitelor, jonglând cu două, maxim trei opţiuni, mutând atenţia de la „dacă” la „cum” şi înlocuind „nu face” cu „ce să facă”. Mai departe, disecând problema empatiei, Urania a subliniat că nu trebuie să începem cu „nu”, pentru că rostirea lui va distruge orice urmă de atenţie ulterioară pe care o aşteptăm de la copil.

Alte ponturi utile pentru părinţi? Să oferim alternative şi să învăţăm copilul să facă alegeri, să mutăm atenţia de la obiectivul iniţial la alegerea pe care el o are de făcut şi să învăţăm copilul să gândească şi să rezolve conflictele.

„Dacă”, marea problemă a părinţilor de azi

Un alt subiect asupra căruia a insistat trainerul a fost folosirea lui „dacă”. Pentru că el duce de cele mai multe ori la condiţionări care nu sunt deloc benefice în educaţia unui copil, Urania Cremene ne-a explicat că există situaţii în care putem înlocui „dacă” cu „da, după ce”. Acest lucru nu reprezintă o condiţionare, ci o planificare în avans care-i ajută pe copil să înţeleagă care este lucrul cu şanse ulterioare de concretizare, în contextul în care cei mici trăiesc în prezent şi nu au noţiunea precisă a timpului. Tot specialistul ne-a mai spus că este foarte important să le povestim mereu copiilor ce urmează să se întâmple, să-i întrebăm ce părere au şi să comunicăm mereu. Procedând astfel, creştem şansele de a avea o relaţie armonioasă cu copiii noştri şi-i vom ajuta să facă faţă mult mai bine diferitelor provocări ale vieţii.

Foto: Bogdan Dincă/Fotografii de familie

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa