Dacă am putea schimba lumea…

Ruxandra Rusan
daca-am-putea-schimba-lumea-totul-despre-mame

…și i-am putea feri pe copiii noștri de toată suferința prin care vor trece!

Ca părinte, descoperi în ce hal poate să doară o julitură le genunchi. Abia atunci. Și, culmea, nici măcar nu e genunchiul tău cel care sângerează, deși ai prefera de o mie de ori așa. Ar durea mai puțin.

Când ți se naște minunea, îți spui că vei reface Universul ăsta pentru el. Că-l vei creiona în ce tonuri vrei, că nu vor exista muchii ascuțite, meschinării stupide, boli sau nefericiri.

În realitate, nu prea ai cum să schimbi mare lucru și vine un moment când revelația asta te pocnește în moalele capului.

Oricât ți-ar displăcea, lumea e așa cum e și e cea mai bună dintre toate lumile posibile. Înțelegi că Pământul nu se va adapta la copilul tău și că, de fapt, copilul se va adapta la el.

Globul de sticlă e în mintea ta

M-am împăcat greu cu ideea că sunt lecții de viață pe care n-am cum să le trăiesc în locul lui Tudor. Și că n-am cum să-l învăț teoretic ceva ce se învață practic, pe pielea ta. Încă de la groapa cu nisip, când știam că, dacă mai trage mult de grebla albastră a colegului de joacă, acesta îi va trânti un pumn de nisip în ochi. Oricât i-aș fi spus că are grebla lui, că nu-i frumos să tragă de jucăria altuia, până n-a făcut conjunctivită de la mizeria din nisip, n-a priceput. La ce-mi folosește, atunci, înțelepciunea maternă?! Stau așa, degeaba, în timp ce copilul meu și-o ia pe coajă ca să învețe cum să lege o prietenie?! Ei bine, cam da. Și probabil e unul dintre cel mai greu de digerat aspecte ale parentingului. Să stai cu picăturile oftalmice și să să suspini în sinea ta, să vindeci ceea ce (crezi că) puteai preveni. Asta face mama. Că de învățat, copilul învață de-adevăratelea singur.

Respecți ierarhia sau stai pe tușă

Nici din dragoste n-am suferit mai abitir decât atunci când a suferit Tudor de respingere. Avea 4, 5 ani când a început să interacționeze cu grupul „din spatele blocului”. Cei mai măricei jucau fotbal, el apărea cu o mașinuță și strica distracția celor mari. L-au respins. Urcam cu el în casă. Plângea de supărare, eu mă simțeam distrusă pe dinăuntru. Îi înțelegeam perfect pe cei măricei, dar durerea copilului meu răsuna în mine ca o vioară într-o salină. Nici aici n-am avut ce-i face, au făcut-o copiii mai mari. Așa cum rezolvă ei lucrurile: frontal, sincer, la obiect, eficient. Când Tudor a reușit să se integreze în grup acceptând regulile majorității, l-au acceptat și ei. S-a integrat pur și simplu și a priceput că așa merge, iar altfel, nu. Acum e membru cu drepturi depline, mai ales că a apărut altă generație de pitici.

Ești campionul meu, dar nu al lumii

Ieri, la înot, concurs de viteză și atenție. Din vreo 30 de copii, rămân trei, printre care și al meu. Știam că e mai lent decât ceilalți doi. Când au sărit în apă, m-am rugat fulgerător la toți Dumnezeii posibili să nu piardă. Am strâns atât de tare din dinți, încât cred că mi-a sărit smalțul. L-au întrecut, au fost mai rapizi. Mai buni (pfff, greu a fost să tastez cuvintele astea!). El a ieșit din concurs surâzător, mulțumit cu locul trei și mi-a zis că într-o lună poate iese pe locul doi. Campionul meu e oricum el. Și știe treaba asta, dar pare să-și încaseze bobârnacele de la destin cu mai multă seninătate decât mine. Aș vrea să-i meargă totul în viață lin. Dar, se pare, crești un copil mai fericit și mai realist adaptat la lume dacă-l înveți să facă față vieții așa cum e ea. Nu dacă încerci musai să-l scoți campion la tot ce face, testează sau visează. Iar cei cu care se întrece, se ceartă și se-mpacă sunt tot copii. Care, la rândul lor, sunt campionii absoluți ai altor mame. Pe care, dacă i-ai vedea în alt context decât cel în care îi aruncă copilului tău nisip murdar în ochi, i-ai îndrăgi pe loc.

N-ai cum să răcești în locul lui, n-ai cum să-i scoți polipii prin nasul tău, e imposibil să înoți în locul lui, fie că e apa din piscină, fie ca-s (ieftin-poetic) valurile vieții. Poți, cel mult, să-i dai un colac bun și să stai cuminte pe margine, ca un antrenor fidel.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa