Ora de culcare a copiilor mici nu trebuie să fie o corvoadă! Sunteţi părinţii unui preşcolar, iar momentul în care acesta merge la culcare este aproape întotdeauna o provocare pentru întreaga familie?
Răspunzând anumitor nevoi ale acestuia, „lupta” de dinainte de somn va fi mult mai paşnică! Ora de culcare a copiilor nu trebuie să fie o corvoadă pentru nimeni!
- CITEȘTE ȘI: Rutina de culcare pentru copii, pe zodii
Având doi copii, unul de 2 ani şi altul de 5, pot să spun că mă încadrez în categoria părinţilor care se confruntă cu această luptă de dinainte de culcare. Vârsta copiilor mei este o vârstă frumoasă, cu multe „de ce?”-uri şi nenumărate cuvinte noi, care de care mai distractive, dar este şi o perioadă plină de provocări. Mă refer, bineînțeles, la „nu”-ul cvasiconstant şi la „pot eu” – copilul care încearcă să afle limitele, și pe ale lui, dar și pe ale tale.
Prin urmare, în această etapă, noi trebuie să stabilim anumite limite, fără să devenim niște părinți prea restrictivi, care îngrădesc dezvoltarea copiilor, ci oferindu-le un cadru în care să se simtă mai în siguranță, dar mai ales libertate de explorare, pentru ca cei mici să-şi potoleasca setea de cunoaştere. Pe lângă toate acestea, copiii preșcolari au nevoie de patru lucruri esențiale: au nevoie să se simtă iubiți necondiţionat, au nevoie de înţelegere, au nevoie de libertate, au nevoie de implicare în decizii.
5 motive pentru care ora de culcare a copiilor este o corvoadă
În ceea ce priveşte lupta de la ora de culcare a copiilor, este vital să înţelegem în ce constă problema. Identificând şi rezolvând motivele care duc la această problemă, avem toate şansele să facem ca ora de mers la culcare să nu mai fie o corvoadă pentru nimeni. Lucrând cu copiii de această vârstă, mi-am dat seama că principalele cinci motive care se soldează cu bătălii crâncene sunt:
Părinţii nu petrec destul timp cu ei ziua
Dacă nu-şi primesc acel timp special în care să se umple de iubirea necondiționată a părinţilor, copiii nu vor vrea să adoarmă, ci să stea cu noi. Nu acceptă uşor despărţirea, fără să mai spun că pot să apară și treziri nocturne. Sau poate există un frate sau o soră mai mică ce doarme cu părinţii în cameră și aceştia ajung fără să vrea să le dea celor mari mâncare, nu și atenţie nedistribuită, atenţie îndreptată 100% către ei.
Oboseala
Când copiii sunt puşi prea târziu la somn, toleranţa le este mai mică şi crește riscul de luptă. Copiii nu vor să se schimbe în pijamale, vor să se mai joace și vor tot felul de lucruri atat de familiare pentru părinţi. La vârsta de 2-3 ani, copiii dorm aproximativ 12-14 ore. Între 3 şi 6 ani dorm în jur de 11-13 ore.
- CITEȘTE ȘI: Cum îţi dai seama că bebeluşul este obosit
Somnul de prânz
Dacă, după vârsta de 3 ani, somnul de prânz este prea lung, atunci acesta poate influenţa somnul de noapte, copiii adormind mai greu. Când situația se repetă frecvent și copiii par odihniți, cel mai bine este să reducem somnul de prânz la maximum 1,5 – 2 ore.
Atenție însă: trezirea se face în somnul superficial, când copiii se mişcă puţin, nu în somnul profund. Trezirea va fi atunci dureroasă și copiii vor rămâne multă vreme morocănoși.
Lipsa predictibilităţii
Lipsa unui ritual, deci imposibilitatea copiilor de a ști ce urmează înainte de somn, face lupta mai aprigă, pentru că sunt luaţi pe „nepregătite” și se vor opune somnului.
Neimplicarea în decizii
Cu cât părinţii stabilesc care sunt paşii şi în ce ordine trebuie să decurgă lucrurile, cu atât copiii își pierd interesul să urmărească si să asculte. Cu cât sunt mai implicați în proces, în stabilirea pașilor dinainte de somn, cu atât crește și gradul de acceptare al îmbrățișării somnului.
Conectarea, una dintre soluţiile pentru un somn mai bun
Cred foarte tare în conectare înainte de orice corectare, aşa că trebuie să ne asigurăm că ne conectăm suficient cu copiii, le alocăm timp lor și numai lor. Umplându-și paharul cu iubire, este loc și pentru corectat: fie că este vorba de program (ora de culcare de seara, somnul de prânz, crearea unui ritual), fie de implicare şi instaurarea predictibilității programului.
La această vârstă, se poate chiar avea în vedere crearea ritualurilor de familie, a aşa-numitor „întruniri de familie”, cele în care îi plasăm pe copii la acelaşi nivel cu noi, le expunem problema şi îi implicăm în găsirea de soluţii. Acestea se pot referi de la ora de culcare, la curăţenia în cameră, la programele urmărite la televizor şi la tot felul de alte lucruri care se fac în cadrul unei familii.
Citește și ”Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor” și află tot ce trebuie să știe un părinte despre somnul copilului mic. Detalii AICI.
