10 lucruri adevarate despre celulele stem

Pentru părinţii care vor să decidă dacă să stocheze sau nu celulele stem la naşterea copiilor, cantitatea de infomaţie care se vehiculează în jurul acestui subiect este copleşitoare. Nu de puţine ori, am auzit părinţi spunând că, pentru a lua o decizie informată, ar trebui să dea la Medicină!  Noi nu putem să luăm o decizie în locul vostru, dar putem vă spunem care sunt cele mai importante 10 lucruri pe care trebuie să le ştiţi despre celulele stem.

1. Există mai multe tipuri de celule stem, fiecare cu un scop bine definit

Există mai multe tipuri de celule stem care provin din diverse părţi ale corpului sau care se formează în anumite perioade ale vieţii. Printre acestea, se regăsesc şi celulele embrionare care există doar in fazele iniţiale ale dezvoltării, iar celulele stem din ţesuturile adulte apar în timpul stadiului intrauterin şi rămân în corpul nostru pe parcursul vieţii.

Corpul nostru foloseşte diverse tipuri de celule stem pentru a îndeplini un anumit scop. Celulele stem din ţesuturi au puteri limitate şi, în mare, pot da naștere doar unor celule caracteristice ţesutului din care provin. De exemplu, celulele din sângele din măduva osoasă regenerează celulele sanguine şi, tratate cu substanţe speciale, pot deveni celule stem pluripotente induse (iPS) care, reprogramate, se transformă în alte tipuri de celule, în funcţie de nevoi.

Cam în aceeaşi manieră, celulele stem neuronale găsite în creier produc celule ale creierului. Totuşi, o celulă stem neuronală nu va face în mod spontan o celulă sangvină, iar o celulă pluripotentă nu va face o celulă stem a creierului. Este, însă, puţin probabil ca un anumit tip de celulă să fie folosită  pentru a trata o multitudine de boli neasociate care implică anumite ţesuturi şi organe. Aşadar, atenţie la tratamentele cu celule stem recoltate dintr-o parte a corpului care diferă de partea care urmează să fie tratată.

2.  Un singur tratament cu celule stem nu va funcţiona pentru mai multe boli sau condiţii medicale neasociate

Fiecare categorie de celule stem îndeplineşte o anumită funcţie în corpul uman. Aşadar, este puţin probabil ca o singură categorie de celule stem să trateze boli care nu au legătură cu ţesutul din care provin, boli precum diabetul sau Parkinson. Cauzele unei condiţii medicale sunt diferite, iar pentru fiecare boală e nevoie de anumite celule pentru a trata boala. De aceea, e foarte important ca tipul de celule folosite în tratament să corespundă bolii respective.

Poate, cândva în viitor, celulele stem embrionare vor fi folosite în tratamente pentru o gamă largă de boli. Totuşi, acum, aceste celule nu pot fi atribuite tratamentelor pentru anumite condiţii medicale întrucât pot cauza tumori şi nu sunt celulele necesare pentru a ajuta la regenerarea ţesutului respectiv. Aşadar, e un semnal de alarmă când o clinică promite tratamente pentru mai multe condiţii medicale, toate refăcute cu un singur tip de celule.

3.  În prezent, există puţine terapii cu celule stem care să fie acceptate

Aria bolilor în care celulele stem au dat roade şi s-au dovedit benefice în tratament este încă destul de restrânsă. Tratamentul cel mai des întâlnit şi folosit este transplantul de celule stem sanguine pentru a trata boli şi condiţii ale sângelui şi ale sistemului imunitar sau pentru a reface sistemul circulator dupa tratamente folosite în lupta cu un anumit tip de cancer. Boli ale oaselor, ale pielii sau ale corneei pot fi tratate cu grefe de ţesut care depind de celulele stem din aceste organe. Aceste tratamente sunt acceptate şi considerate sigure în cercurile medicale.

4. Doar pentru că oamenii spun că celulele stem i-au ajutat, asta nu înseamnă că aşa e

Există câteva motive pentru care o persoană să se simtă mai bine, dar care să nu aibă legătura cu tratamentul propriu-zis. Dintre acestea, menţionăm clasicul efect placebo, tratamentele însoţitoare sau fluctuaţiile naturale ale bolii. Dorinţa intensă de vindecare şi speranţele puse într-un anumit tratament pot face ca pacienţii să se simtă mai bine, să fie mai optimişti şi să simtă semne ale vindecării. Uneori, acestea nu există, ci doar atitudinea pozitivă a schimbării şi o stare generală de bine îşi fac simţită prezenţa, aspect cunoscut şi ca placebo.

De asemenea, tehnicile afiliate tratamentului cu celule stem (schimbari in dietă, terapie, o anumită medicamentaţie) pot aduce îmbunătăţiri în starea pacientului. Bolile pot avea anumite etape şi pot trece de la agravări la îmbunătăţiri într-un mod natural, fără ca evoluția lor să fie legată de tratamentul cu celule stem. Cursul firesc al bolii poate să ajungă într-o fază mai uşoară, ceea ce poate fi interpretat diferit de pacient. Aceste aspecte sunt destul de răspândite, iar dacă nu există un tratament controlat şi observat ştiinţific, e foarte greu să determini efectele reale ale terapiei cu celule stem.

5.  Dezvoltarea unor noi terapii durează pentru că ştiinţa în sine este un proces dificil şi care necesită timp

Ştiinţa, în general, este un proces anevoios şi îndelungat. A înţelege ce se întâmplă în cazul unei boli şi care e tratamentul corespunzător cere timp. Ideile noi trebuie să fie testate în laborator şi, de multe ori, sugestiile noi nu funcţionează. Chiar şi atunci când s-a stabilit baza ştiinţifică, transpunerea acesteia într-un tratament medical este un proces lung şi dificil. Ceea ce sună promiţător în celulele crescute poate eşua în testarea pe animale şi ceea ce funcţionează la animale poate să nu aibă niciun efect asupra omului. Odată ce tratamentul a fost testat pe oameni, urmează etapa studiului şi faza îngrijirii şi a observării atente pentru a descoperi efecte adverse sau alte simptome.

6. Pentru a fi folosite în tratamente, celulele stem trebuie să fie crescute şi instruite să se comporte într-un anumit mod

Transplantul de măduvă osoasă e, în mare, o reuşită pentru că noi cerem celulelor să facă exact ceea ce au fost proiectate să facă: să producă mai mult sânge. Pentru alte boli, e posibil să cerem celulelor să se comporte diferit de felul în care au fost concepute şi pentru alte roluri decât cele naturale. Una dintre provocările tratamentelor cu celule stem este educarea acestora astfel încât să îndeplinească rolul pe care li-l atribuim.

Mai mult, odată ce au fost transplantate, celulele trebuie să se integreze şi să funcţioneze la unison cu restul celulelor. De exemplu, pentru a trata condiţii neurologice, celulele implantate trebuie să crească şi să devină anumite tipuri de neuroni şi, ca să funcţioneze, trebuie să ştie care sunt neuronii cu care să realizeze conexiunile şi trebuie să ştie şi cum să facă acest lucru. Acest tratament încă e în faza incipientă şi trebuie să se descopere cum se transformă celulele stem în celulele necesare corpului uman, cum să crească exact atât cât e nevoie şi care e cea mai bună metodă de transplant. Pentru aceste realizări e nevoie de mult timp, aşa că să nu credeţi dacă o clinică vă spune că ştie exact cum să trateze o anumită boală cu celule stem.

7. Doar pentru că celulele stem provin din corpul tău, asta nu înseamnă că sunt perfect sigure

Orice procedură medicală prezintă nişte factori de risc. Deşi e suficient de improbabil să ai o reacţie imună la propriile tale celule, procedurile folosite pentru a colecta, a creşte şi a le livra se prezintă şi ele cu nişte riscuri. De îndată ce aceste celule părăsesc corpul tău pot fi ţinta unor manipulări care pot transforma caracteristicile celulelor. Dacă sunt crescute în laborator, celulele îşi pot pierde proprietăţile care le controlează creşterea sau transformarea. Celulele se pot contamina cu bacterii, viruşi sau alţi agenți patogeni care se pot transforma în boli. Procedura de recoltare sau de cultivare a celulelor este şi ea destul de riscantă, existând riscul unor infecţii până la posibilitatea de a strica ţesutul în care sunt injectate.

8.  Există riscuri când încerci un tratament nou

Anumite boli despre care unele clinici pretind că pot fi vindecate cu celule stem sunt considerate incurabile de alte părţi. E de înţeles de ce oamenii cred că nu au nimic de pierdut, chiar dacă e vorba de un tratament experimental. Totuşi, există nişte riscuri atunci când începi un tratament fără dovezi clare, complicaţii pe termen scurt şi lung. Un astfel de caz care a ajuns şi pe paginile ziarelor este cazul băieţelului care a dezvoltat o tumoare pe creier în urma unui tratament cu celule stem.

9. Un tratament experimental cu bani nu e acelaşi lucru cu un studiu clinic

Faptul că o procedură este experimentală nu înseamnă neapărat că e parte dintr-o cercetare medicală sau dintr-un studiu clinic. Un studiu clinic desfăşurat corespunzător are anumite caracteristici. Există date care dovedesc că tratamentul care urmează să fie testat are şanse de reuşită şi este sigur pentru pacienţi. Există verificări din parte unor consilii specializate care se asigură că vieţile şi sănătatea pacienţilor nu va fi pusă în pericol. Studiul în sine este creat pentru a oferi răspunsuri despre un nou tratament şi este realizat prin comparaţie cu un alt grup de oameni care nu primeşte aceeasi medicamentaţie sau aceleaşi proceduri. De obicei, studiul clinic nu este plătit de pacient, costurile fiind suportate de instituţia medicală sau de compania care l-a dezvoltat.

10. Ştiinţa celulelor stem este în continuă dezvoltare

Ştiinţa celulelor stem promite mult şi multe. Există un progres sesizabil în tratarea anumitor boli legate de sistemul circulator, ceea ce e destul de promiţator şi pentru alte departamente în care se pot folosi tratamentele cu celule stem. Oameni de ştiinţă de peste tot cercetează fenomenul şi încearcă să afle cum să vindece diverse boli. Momentan, există multe tratamente care sunt testate şi unele au ajuns deja în faza studiului clinic. Acum doi ani s-a început un studiu clinic cu celule stem neuronale folosite pentru tratarea atacurilor cerebrale. De asemenea, a fost aprobat şi studiul clinic pentru tratarea leziunilor măduvei spinării. Aşadar, ştiinţa celulelor stem este într-un continuu progres şi de acum putem să aşteptăm noi tratamente şi noi soluţii.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație