Agresivitatea copiilor

Agresivitatea copilului este una dintre pietrele de incercare din viata parintilor. De frecventa si intensitatea episoadelor de agresivitate depinde atat linistea in casa cat si viata sociala a intregii familii. Parintii unui copil agresiv au deseori tendinta de a limita intalnirile sociale, tocmai din dorinta de a evita “crizele in public” pe care cel mic le poate face. Ce este de facut?

Aceepta diferitele emotii!

In primul rand luati in considereare ca agresivitatea este un mod de exprimare a unei emotii negative, cum ar fi furia, tristetea, teama. Este esential sa ii invatam pe copiii nostri sa isi accepte emotiile; nu doar pe cele pozitive, ci si pe cele negative. Ele sunt normale si sanatoase. Reprezinta un semn ca este nevoie sa schimbam ceva in context sau in atitudinea noastra.

Incurajeaza exprimarea verbala!

Copiii au nevoie sa invete cum sa isi exprime in mod adecvat emotiile. De asemenea au nevoie sa stie si ce modalitati nu sunt acceptate. Un astfel de mod este agresivitatea. Incurajati-l sa exprime in cuvinte ceea ce simte. Acorda-i atentie cand iti spune ceea ce are pe suflet sau ce a facut. Opreste-te din ceea ce faci si asculta-l. Ignorarea il poate invata ca sentimentele  nu sunt importante, iar pe viitor si le va reprima, luandu-ti sansa de a-l invata sa reactioneze adecvat. Exemplul personal este foarte important! Copiii invata privind comportamentul parintilor. Deasemenea, stai de vorba cu el. Povesteste-i ce ai simtit tu in situatii similare, ce cuvinte ti-au venit pe limba, ce ai facut concret.

Fa-l sa se simta iubit!

Furia pe care micutul o simte este o emotie foarte puternica si inspaimantatoare pentru el. In momentul in care el isi pierde cumpatul si loveste sau musca, este la fel de uimit ca si tine. Atentia exagerata pe care parintii o acorda “victimei” ii poate intari comportamentul agresiv, ducand la repetarea lui. Acelasi efect il are si ignorarea copilui. El va traduce astfel de reactii ca o confirmare a faptului ca este “rau” si va persevera. Repetarea comportamentului agresiv este in fapt un strigat de ajutor. Repeta pentru a intelege ce sa intampla cu el in acele momente coplesitoare. Este strigatul prin care spune: “Nu ma pot controla! Ajuta-ma!” Impunerea limitelor fara a-i arata ca il iubesti in continuare este egala cu zero. Scopul final al disciplinei este auto-disciplina, prin care copilul devenit adult se va putea opri singur la timp.

Opreste-l fara sa il umilesti!

In astfel de momente copilul are nevoie de reactii clare din partea parintelui. Expresia fetei, tonul vocii trebuie sa ii dea de inteles ca exprimarea furiei prin agresivitate nu este acceptata. Copilul trebuie oprit cat mai curand cu putinta; il puteti duce in alt loc pana se calmeaza. Luati-l in brate, mangaiati-l. Vorbiti-i atunci ferm si clar despre cat de gresit este ceea ce a facut. Nu il pedepsi fizic, acest lucru ii va intari comportamentul! Nu il umili verbal! Chiar si iesindu-ti din fire in astfel de momente ii validezi lipsa de control. Asigura-l ca ii vei fi alaturi intotdeauna pana invata cum sa se poarte. Vorbiti impreuna despre ce a invatat din aceasta intamplare si incurajeaza-l sa isi ceara scuze. Ca forma de protectie fata de vina pe care o simte, copilul poate refuza sa isi ceara iertare. Nu il forta; da-i in schimb speranta ca va reusi sa se opreasca singur in viitor!

Situatii concrete

Copilul isi loveste colegii de gradinita – se poate traduce fie prin faptul ca nu a invatat inca sa isi exprime in mod adecvat sentimentele negative fata de o situatie concreta (i s-a luat jucaria, nu a fost acceptat la un joc, a fost pus sa stea cuminte pe scaun), fie vrea sa arate ca de acum este mare. Baietii vor sa isi demonstreze barbatia. In astfel de situatii mama ii poate spune ca este bine ca este puternic si baiat mare si sa il invete sa isi foloseasca in mod pozitiv forta si “virilitatea”; ii poate cere ajutorul sa care ceva greu sau sa repare ceva in casa, pe masura puterii lui, bineinteles. Specialistii sustin si ca un astfel de comportament in cazul unui baietel este semnul lipsei prezentei tatalui in viata copilului. Trebuie spus ca, avand baieti, tatii trebuie sa se implice mult mai devreme in viata lor decat in cazul fetitelor.

Copilul “face crize” dimineata – crizele de la micul dejun pot exprima teama ca nu isi va vedea parintii toata ziua. Asigura-l ca te vei gandi la el toata ziua, suna-l daca poti, si ca abia astepti sa va vedeti din nou dupa-amiaza. La intoarcerea acasa, petreceti ceva timp impreuna, in care sa va povestiti intamplari de peste zi, vreme in care rezervorul lui de iubire se va umple,    linistindu-l.

Copilul este “teroristul” locului de joaca – ca si in cazul agresivitatii de la gradinita, asigurati-va zilnic ca micutul invata sa isi exprime supararile. Lovitul, zgariatul – sunt comportamente de auto-afirmare, prin care el isi demonstreaza independenta. Este o faza foarte importanta in dezvoltarea lui emotionala si care are nevoie de intelegere si incurajare din partea parintilor.

Intră în conversație