Ambliopia la copii sau boala ochiului leneş

Ambliopia, cunoscută şi sub numele de ochiul leneş, este o tulburare de dezvoltare a vederii în care un ochi nu reuşeşte să obţină acuitatea vizuală normală, chiar şi cu ochelari de vedere sau lentile de contact. Această afecţiune debutează în perioada copilăriei şi, în cele mai multe cazuri, este afectat un singur ochi. Vezi mai jos cum se manifestă această boală, care sunt cauzele şi cum poate fi ea tratată, conform site-ului www.allaboutvision.com.

Ce este ambliopia?

În primii ani de viaţă se dezvoltă vederea stereoscopică – cu simţul profunzimii şi al distanţei, cu o bună acuitate vizuală şi un set paralel de globi oculari. Practic se formează vederea normală binoculară. Dacă ceva nu funcţionează bine, de exemplu un ochi se uită drept înainte, iar al doilea în altă direcţie, copilul se confruntă cu strabism.

Acest defect al ochiului poate duce la consecinţe grave. Una dintre ele este ambliopia, o complicaţie a strabismului, când acesta nu se tratează.

Boala constă într-o deteriorare durabilă a vederii copilului, ca urmare a reprimării imaginii oculare. Cum funcţionează? Ei bine, la oamenii sănătoşi, creierul controlează vederea la ambii ochi. În cazul pacienţilor cu ambliopie, creierul controlează doar vederea unui singur ochi. Deşi celălalt ochi este construit corect, creierul îl tratează ca fiind defect şi nu primeşte informaţiile provenite de la el, ceea ce înseamnă că opreşte vederea cu ochiul respectiv.

Simptomele ochiului leneş

Deoarece ambliopia este, de obicei, o problemă de dezvoltare a vederii infantile, simptomele afecţiunii pot fi greu de depistat. Cu toate acestea, o cauză comună a ambliopiei este strabismul. Deci, dacă observi că bebeluşul sau copilul tău se uită cu un ochi într-o parte şi cu al doilea în cealaltă parte sau dacă există o altă aliniere a ochilor, fă imediat o programare pentru un examen ocular – de preferinţă cu un optometrist sau oftalmolog specializat în vederea copiilor.

Un alt indiciu, care te poate duce cu gândul că cel mic ar putea avea ambliopie, este dacă micuţul plânge sau se agită când îi acoperi un ochi. Poţi încerca acest test simplu acasă, prin simpla acoperire şi descoperire a ochilor copilului (câte un ochi pe rând), atunci când acesta se uită la televizor, de exemplu, sau desenează.

Dacă copilul nu este deranjat atunci când primul ochi este acoperit, dar obiectează atunci când celălalt ochi este, acest lucru poate sugera că ultimul ochi, pe care l-ai acoperit este ochiul „bun”, şi că ochiul descoperit este ambliopic, provocând vederea înceţoşată. Dar un test simplu făcut acasă nu poate substitut o examinare oculară completă.

Atenţie! Dacă ochiul leneş nu este tratat din timp, defectul se poate adânci şi va rămâne pentru toată viaţă. Un caz extrem este pierderea totală a vederii la ochiul afectat.

Care sunt cauzele ambliopiei?

Există trei tipuri de ambliopie, în funcţie de cauza care stă la bază:

Ambliopia strabică. Strabismul este cea mai frecventă cauză a ambliopiei. Pentru a evita vederea dublă, cauzată de alinierea greşită a ochilor, creierul ignoră intrările vizuale de la ochiul nealiniat, ceea ce duce la ambliopie la acel ochi ( „ochi leneş“). Acest tip de ambliopie se numeşte ambliopie strabică.

Ambliopia refractivă. Uneori ambliopia este cauzată de erori de refracţie la cei doi ochi, în ciuda alinierii perfecte a ochilor. De exemplu, un ochi poate avea o miopie, în timp ce celălalt ochi să nu aibă. Sau un ochi poate avea un astigmatism semnificativ, iar celălalt ochi nu. În astfel de cazuri, creierul se bazează pe ochiul care are cea mai mică eroare de refracţie, celălalt ochi fiind nevoit să se adapteze prin vederea înceţoşată. Acest tip de ambliopie se numeşte ambliopie refractivă.

Ambliopia de deprivare. Aceasta apare atunci când o afecţiune, cum ar fi o cataractă congenitală,  împiedică intrarea luminii şi focalizarea acesteia în ochiul copilului. Tratamentul prompt al cataractei congenitale este necesar pentru a permite dezvoltarea normală a vederii.

Ambliopia: tratament

În unele cazuri de ambliopie refractivă, vederea normală poate fi obţinută pur şi simplu prin corectarea erorilor de refracţie la ambii ochi cu ochelari de vedere sau lentile de contact. De obicei, însă, este nevoie şi de amplasarea unui plasture pe ochiul „bun”, pentru a forţa creierul să acorde atenţie intrărilor vizuale din ochiul ambliopic şi să permită apariţia unei vederi normale în acest ochi.

Tratamentul ambliopiei strabice implică adesea intervenţia chirurgicală pentru a corecta strabismul ochiului, urmată de plasturi pe ochi şi de o formă de terapie vizuală (numită şi ortoptică) pentru a ajuta ambii ochi să lucreze împreună ca şi echipă. Purtarea plasturelui poate fi necesară în fiecare zi, pentru mai multe ore, sau chiar toată ziua şi poate continua timp de câteva săptămâni sau chiar luni.

Lentilele de contact protetice sunt mai costisitoare decât un plasture de ochi simplu şi necesită, în plus, un examen oftalmologic şi montare. Dar cu toate acestea, ele pot face minuni în cazurile dificile de tratament a ambliopiei, atunci când copilul îşi tot dă jos plasturele.

La unii copii se pot utiliza picăturile oftalmice cu atropină pentru a trata ambliopia, în locul folosirii plasturelui pentru ochi. O singură picătură este plasată zilnic în ochiul „bun” al copilului. Această substanţă estompează vederea în ochiul bun şi îl forţează pe cel mic să folosească mai mult ochiul cu ambliopie. Un avantaj al utilizării picăturilor cu atropină este faptul că nu necesită vigilenţă constantă pentru a te asigura că cel mic poartă plasturele.

Dar atropină are efecte secundare care trebuie luate în considerare: sensibilitatea la lumină (deoarece ochiul este în mod constant dilatat), înroşirea feţei şi posibilă paralizie a muşchiului ciliar, după utilizarea atropinei pe termen lung, care ar putea afecta adaptarea ochiului sau capacitatea de a schimba focalizarea.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație