Ce facem când copilul este deshidratat

În condiţii normale, cu toţii pierdem zilnic o anumită cantitate de apă şi de săruri prin transpiraţie, lacrimi, urină şi scaun. Apa se evaporă prin piele şi părăseşte corpul sub formă de vapori atunci când respirăm. De obicei, apa pe care corpul nostru o pierde este înlocuită uşor cu apa pe care o bem sau cu apa pe care o conţin alimentele pe care le consumăm.

Uneori, însă, copiii pierd cantităţi mari de apă şi de săruri din organism atunci când au febră (se evaporă mai multă apă din organism atunci când avem temperatura ridicată), diaree, vomă sau când transpiră pentru că au o activitate fizică intensă. Atunci când nu înlocuiesc fluidele pe care le pierd, copiii se pot deshidrata.

Cum recunoaştem deshidratarea

Dacă copilul tău are febră, diaree, vomită sau transpiră destul de mult într-o zi călduroasă sau în timpul unei activităţi solicitante din punct de vedere fizic, fii pe fază pentru a depista primele semne ale deshidratării, printre care se numără:

  • gură uscată;
  • lacrimi puţine sau deloc;
  • lipsa urinei sau a scutecelor ude într-un interval de aproximativ 6-8 ore la un copil sub şase luni (sau doar o cantitate foarte mică de urină de un galben închis);
  • lipsa urinei timp de 12 ore la un copil mai mare (sau doar o cantitate foarte mică de urină de un galben închis);
  • piele uscată şi rece;
  • letargie sau iritabilitate;
  • oboseală sau ameţeală la un copil mai mare.

Cum prevenim deshidratarea

Cea mai bună modalitate de a preveni deshidratarea este să te asiguri că micuţul tău bea suficiente lichide atunci când este bolnav sau activ fizic.

Felul în care îl menţii hidratat pe cel mic depinde de la caz la caz. Spre exemplu, un copil cu amigdalele umflate se poate deshidrata pentru că pur şi simplu nu poate să bea sau să mănânce din cauză că îl doare gâtul. Trebuie să îi dai medicamente şi ceaiuri călduţe care să îi diminueaze durerea şi să îl şi hidrateze.

Nou-născuţii care năsucurile înfundate şi care întâmpină dificultăţi la supt se pot deshidrata, aşa că ai grijă să le desfunzi nasul cu batista sugarului.

Febra este un factor major ce conduce la deshidratare. Ea poate fi controlată prin tratament medicamentos şi băi călduţe.

Este important pentru copii să bea cât mai multe lichide atunci când au febră. Cei care practică diverse sporturi sau au activităţi solicitante din punct de vedere fizic ar trebui să bea chiar mai mult decât alţi copii, şi, pe cât posibil, chiar înainte de a-şi începe antrenamentele. Ar trebui, de asemenea, să bea la intervale regulate de timp (o dată la 20-30 de minute) atunci când fac efort, dar şi după ce îşi încheie activitatea. În mod ideal, practicile sportive şi competiţiile sunt organizate în timpul dimineţii sau târziu după-amiaza, pentru a evita caldura excesivă din miezul zilei.

Setea nu este un prim semn de deshidratare. Până în punctul în care copilului îi va fi sete, e posibil să fie deja deshidratat. De aceea copiii ar trebui să bea şi fără să le fie sete, şi să continue să consume lichide chiar şi după ce le trece setea.

Deshidratarea şi enterocolita

Copiii care suferă de o o dormă uşoară de enterocolită (manifestată prin greaţă, vărsături şi diaree) şi care nu sunt deshidrataţi ar trebui să continue să mănânce normal şi să fie încurajaţi să bea lichide în plus, pentru a compensa cantitatea de lichide pe care corpul o pierde. Studii recente au arătat că majoritatea copiilor cu probleme uşoare cu stomacul pot continua să aibă dieta specifică vârstei lor, chiar şi când sunt bolnavi, atâta timp cât consumă şi lichide.

Nou-născuţii cu diaree uşoară, care nu sunt deshidrataţi, ar trebui să primească în continuare lapte matern. Dacă sunt hrăniţi cu formulă, discută cu medicul despre tipul de formulă pe care ar trebui să îl primească.

Mâncărurile care sunt de obicei uşor de tolerat şi digerat de copiii cu o formă uşoară de enterocolită (care nu sunt deshidrataţi) sunt: carbohidraţi complecşi (cum ar fi orez, grâu, cartofi, pâine şi cereale), carne slabă, iaurt, fructe şi legume. De evitat sunt alimentele grase sau cele bogate în zaharuri simple (inclusiv sucurile şi băuturile răcoritoare). În cazul în care copilul are vărsături şi nu este deshidratat, oferă-i lichid în mod frecvent, dar în cantităţi mici.

Cum tratam deshidratarea

Este important pentru părinţi să înveţe să recunoască primele semne ale deshidratării şi să reacţioneze cât mai repede dacă acestea se agravează. Sugarii şi copiii mici ar trebui să fie supravegheaţi cu atenţie pentru că sunt mai predispuşi la deshidratare decât copiii mai mari sau adolescenţii.

Un copil mai mare, care este uşor deshidratat din cauza surmenajului, va fi, probabil, însetat şi ar trebui să i se permită să bea pe cât de mult îşi doreşte. Apa plată este cea mai bună opţiune pentru primele ore. După aceasta, copilul ar putea avea nevoie de băuturi care conţin zahăr şi electroliţi (săruri) sau alimente obişnuite. De asemenea, copilul ar trebui să se odihnească într-un mediu răcoros, umbrit, până când lichidul pierdut va fi înlocuit.

Rehidratarea

Copiii care sunt deshidrataţi din cauza vărsăturilor sau diareei cauzate de o anume boală (cum ar fi enterocolita) ar trebui să primească o soluţie care să conţină săruri de rehidratare. Aceasta este disponibilă în mai multe magazine alimentare şi farmacii, se eliberează fără prescripţie medicală, şi este special concepută pentru copiii deshidrataţi. Soluţia conţine combinaţia corectă de zahăr şi săruri menite să ajute la absorbţia intestinală a substanţelor de care are nevoie organismul.

Înlocuirea fluidelor pierdute este cunoscută sub numele de rehidratare şi se realizează prin înlocuirea lichidelor pierdute folosind o soluţie cu săruri de rehidratare timp de câteva ore. Începe procesul de rehidratare oferindu-i copilului tău una sau două linguriţe (5 sau 10 ml) de soluţie cu săruri de rehidratare la fiecare câteva minute, cu ajutorul unei linguriţe sau a unei seringi. Aceste mici cantităţi pot însuma aproximativ o cană (237 ml) pe oră.

Chiar şi copiii cu vărsături pot fi rehidrataţi cu succes în acest fel, deoarece înghiţiturile mici şi frecvente se absorb între episoadele de vomă. În plus, corectarea deshidratării răreşte de multe ori frecvenţa vărsăturilor. În cazul în care copilul se simte mai bine, îi poţi oferi gradual înghiţituri mai mari şi mai rare de lichide.

La sugari, alăptarea trebuie continuată, chiar şi în timpul procesului iniţial de rehidratare, cu excepţia cazului în care copilul vomita în mod repetat. Soluţia de rehidratare orală poate fi administrata între alăptări. Pentru copiii care sunt hrăniţi în mod normal cu formula sau care mănâncă alimente solide, alimentarea ar trebui să fie oprită în timpul rehidratării şi reluată de îndată ce copilul este capabil să reţină fluidele şi nu mai prezintă semne de deshidratare.

Alte lichide utilizate frecvent de către părinţi şi recomandate de medici în trecut nu mai sunt considerate adecvate pentru copiii deshidrataţi. Printre băuturile de evitat se numărăr apa, sucurile, berea de ghimbir, ceaiul, sucul de fructe, deserturile gelatinoase, supa de pui sau băuturile energizante. Acestea nu au o proporţie corectă de zahăr şi săruri şi pot agrava deshidratarea copilului.

Odată ce copilul este rehidratat, se poate relua o dietă normală, care ar trebui să includă carbohidraţi complecşi (orez, cartofi, pâine şi cereale), carne slabă, iaurt, fructe şi legume, precum şi o sursă de lapte (laptele matern sau formula pentru sugari şi, respectiv, laptele integral de vacă pentru copii mai mari). Asigură-te că eviţi alimentele grase sau bogate în zaharuri simple, cum ar fi sucurile şi băuturile răcoritoare. Reluarea unei diete adecvate vârstei este esenţială pentru asigurarea nutrienţilor de care are nevoie copilul tău.

Leacurile sau tratamentele băbeşti menite să rezolve deshidratarea nu sunt recomandate. De asemenea, dietele specifice care au fost frecvent recomandate în trecut sunt inutil de restrictive şi nu oferă cea mai bună nutriţie pentru un copil cu tractul intestinal în recuperare. De asemenea, medicamentele cumpărate după ureche pentru diaree sau vărsături nu sunt recomandate pentru copii, deoarece acestea pot avea efecte secundare periculoase. Lichidele potrivite sunt cheia tratamentului.

Unii copii deshidrataţi nu îşi revin atunci când le este administrată o soluţie de rehidratare orală, mai ales dacă au crize urâte şi frecvente de diaree sau vărsături. Copiii care nu pot înlocui pierderile de lichid din cauza vărsăturilor repetate, a dificultăţilor de înghiţire sau a episoadelor repetate de diaree ar putea avea nevoie să primească fluide pe cale intravenoasă în spital.

Dacă îţi tratezi copilul de deshidratare acasă şi observi că nu există nicio îmbunătăţire sau că starea se înrăutăţeşte, sună-ţi medicul imediat sau mergi cu cel mic la cea mai apropiată cameră de gardă.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație