De ce mănâncă copiii noştri pământ, tencuială sau caca?

Ne-am obişnuit să vedem cum bebeluşii bagă în gură obiecte necomestibile. Este o curiozitate naturală şi o modalitate de a cunoaşte mediul înconjurător. Pur şi simplu este în firea lucrurilor să-i vedem pe cei mici cum „gustă” nisipul din parc, spre disperarea părinţilor, a bunicilor şi a bonelor.

Copiii cu sindromul Pica, însă, merg dincolo de această explorare nevinovată a naturii. Între 10% şi 30% dintre copiii cu vârste cuprinse între 1 şi 6 ani suferă de această tulburare, caracterizată prin pofta persistentă (care poate dura o lună sau chiar mai mult) şi compulsivă de a gusta obiecte nealimentare.

Ce este Pica?

Cuvântul vine din forma latinească a coţofenei, pasăre recunoscută pentru apetitul său insaţiabil. Conform dexului, Pica este o aberaţie a gustului, manifestată prin tendinţa de a consuma obiecte necomestibile, dar poate fi şi un simptom în unele boli.

Pica este des întâlnită la oamenii cu varii dizabilităţi de dezvoltare, cum ar fi autismul sau retardarea mintală, şi la copiii cu vârste cuprinse între 2 şi 3 ani. Pica se manifestă şi la copiii care suferă o leziune cerebrală, provocându-le probleme în dezvoltare. Poate fi o problemă şi pentru unele femei însărcinate, precum şi pentru cei care suferă de epilepsie.

Oamenii care au sindromul Pica poftesc frecvent şi consumă obiecte nealimentare cum ar fi:

  • praf
  • argilă
  • vopsea
  • tencuială
  • cretă
  • detergent
  • bicarbonat de sodiu
  • zaţ
  • scrum de ţigară
  • chibrituri arse
  • mucuri de ţigară
  • materii fecale
  • gheaţă
  • lipici
  • păr
  • nasturi
  • hârtie
  • nisip
  • pastă de dinţi
  • săpun

Deşi consumul unora din aceste lucruri poate fi relativ inofensiv, Pica este considerată a fi o tulburare alimentară serioasă, care uneori poate avea consecinţe grave asupra sănătăţii, conducând, spre exemplu, la anemie feriprivă sau otrăvire.

Când să ne îngrijorăm?

Câteva amănunte care ar trebui să te alarmeze dacă le observi la copilul tău:

  • consumul repetitiv de obiecte nealimentare, în ciuda eforturilor de a-l restricţiona, cel puţin preţ de o lună;
  • comportament considerat neadecvat pentru vârsta sau gradul de dezvoltare al copilului (mai mare de 18 până la 24 de luni).

De ce mănâncă unii oameni obiecte nealimentare?

Cauzele tulburării Pica nu au fost stabilite, însă există situaţii şi circumstanţe care i-ar putea mări riscul apariţiei :

  • deficienţe nutriţionale, cum ar fi de fier sau zinc, ce pot declanşa anumite pofte (cu toate acestea, obiectele nealimentare poftite nu asigură plusul necesar de vitamine);
  • dietele – oamenii care ţin varii regimuri alimentare ar putea încerca să îşi potolească foamea ingerând substanţe nealimentare pentru a ajunge la senzaţia de saţietate;
  • malnutriţie, în special în ţările subdezvoltate, unde oamenii care suferă de Pica mănâncă adesea pământ sau argilă;
  • neglijenţa parentală, lipsa supravegherii sau privarea de mâncare – adesea întâlnite la copiii care trăiesc în sărăcie;
  • probleme de dezvoltare, cum ar fi retardarea mintală, autismul sau alte dizabilităţi, precum şi anomalii cerebrale;
  • probleme de sănătate mintală, cum ar fi tulburarea obsesiv compulsivă sau schizofrenia;
  • sarcina, însă a fost arătat că Pica în timpul sarcinii apare doar la femeile care au avut comportamente similare şi în copilărie sau înainte de sarcină, sau dacă au un istoric în familie.

Pofta de a consuma substanţe întâlnite în pământ, cum ar fi praful sau argila, este o formă de Pica, cunoscută sub numele de geofagie, şi care poate duce la deficienţe de fier.

Unii oameni martusrisesc că savurează gustul pământului şi că mănâncă zilnic (e ca un viciu similar cu fumatul).

Unele teorii din psihologie şi psihanaliză susţin că Pica ar fi un răspuns comportamental la stres sau un indicator cum că persoană în cauză ar avea o fixaţie orală (o linişteşte să aibă anumite obiecte în gură).

O altă explicaţie este că Pica este o practică culturală în anumite societăţi. Spre exemplu, sunt ţări în care oamenii cred că dacă măncâncă pământ se încarcă cu spirit magic.

Niciuna din teoriile de mai sus, însă, nu explică toate formele întâlnite de Pica. Un medic trebuie să trateze fiecare caz individual şi să încerce să înţeleagă ce anume provoacă această problemă.

Când să apelezi la un doctor

Dacă îţi suspectezi copilul de Pica, discută cu medicul tău.

Dacă micuţul a ingerat o substanţă nocivă, mergi de urgenţă la o cameră de gardă.

Un copil care continuă să mănânce obiecte nealimentare este expus la o serie de riscuri, precum:

  • saturnism (de la consumul de vopsea pe bază de plumb);
  • probleme intestinale (de la substanţe nedigerabile, cum ar fi păr, pânză, etc);
  • obstrucţie sau perforaţie intestinală (de la consumul de obiecte care ar putea fi depuse în intestine);
  • prejudicii dentare (de la consumul de substanţe dure care ar putea dăuna dinţilor);
  • infecţii parazitare (de la consumul de murdărie sau de fecale).

Urgenţele medicale şi moartea se pot produce dacă substanţa toxică râvnită este contaminată cu plumb sau mercur, sau dacă duce la blocarea intestinelor. Forma de Pica ce implică consum de plumb în timpul sarcinii poate fi asociată cu o creştere a nivelului de plumb atât la mamă, cât şi la făt.

Ce va face medicul?

Medicul joacă un rol important în gestionarea şi prevenirea comportamentelor legate de Pica. În sarcina lui cade şi să îi informeze pe copii şi pe părinţi despre substanţele alimentare acceptabile şi cele inacceptabile.

Medicul te poate ajuta inclusiv la găsirea metodelor de a restricţiona şi interzice obiectele nealimentare la care pofteşte copilul.

Unii copii necesită o atenţie specială, iar familiile în cauză ar putea avea nevoie să lucreze cu un psiholog.

În caz de nevoie, medicul poate efectua analize pentru anemie sau alte deficienţe nutriţionale. Un copil care a ingerat o substanţă potenţial dăunătoare, cum ar fi plumb, va fi testat pentru a i se verifica nivelul din organism, şi ar putea fi supus unui test pentru paraziţi. În unele cazuri, un RMN sau alte forme de investigaţii ar putea fi de ajutor în identificarea obiectului ingerat sau în determinarea concretă a problemelor intestinale.

Din fericire, Pica este o condiţie temporară, care se îmbunătăţeşte pe măsură ce copiii cresc. Pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală sau de dezvoltare, însă, Pica poate fi un motiv prelungit de îngrijorare.

În urma tratamentului, în cazul în care comportamentul copilului tău persistă mai mult de câteva săptămâni, în ciuda tuturor intervenţiilor, adresează-te medicului din nou pentru tratament suplimentar.

Ţine cont de faptul că răbdarea este cheia în tratarea acestei afecţiuni, mai ales pentru că poate trece destul de multă vreme până când să le treacă celor mici pofta de tencuială şi pământ.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație