Oreion. Tot ce trebuie să știi despre această boală a copilăriei

Oreion copii
Citește acest ghid ca să afli tot ce trebuie să știi despre oreion.
Oreion copii
Citește acest ghid ca să afli tot ce trebuie să știi despre oreion.

Tot ce trebuie să știi despre oreion, de la simptome la tratament

Infecție virală acută, deosebit de contagioasă, boala cunoscută sub numele de oreion este foarte temut pentru că poate produce sechele importante, cea mai temută dinte ele fiind sterilitatea la băieți. Fără panică, se întâmplă în cazuri relativ rare!

Primește cele mai utile articole de parenting direct la tine în Inbox

sau
Înscrie-te cu Facebook

Iată informații complete despre oreion, de la simptome până la tratament:

Oreion – Cine este vinovat pentru apariția sa?

Vinovat de apariția de parotiditei epidemice, așa cum i se mai spune oreionului, este virusul urlian, paramixovirus ARN. Asemenea majorității confraților săi, și acest agent patogen se transmite pe cale aeriană și anume prin inhalarea picăturilor de se secreție nazofaringiană emise de un bolnav sau prin contactul cu obiectele de uz recent contaminate. Odată ajuns în mucoasa nazofaringiană, pătrunde în sânge (viremia primară), atinge apoi glandele parotide, principalele glande salivare, în care se multiplică. Urmează viremia secundară, în care are loc difuzarea în sistemului nervos central și în alte țesuturi glandulare (pancreas, gonade).

Când și pe cine atacă oreionul mai des

Virusul urlian apare mai ales iarna, dar și primăvara, adesea în epidemii, mai cu seamă în colectivitățile de copii (grădinițe sau școli). Receptivitatea față de acest virus este generală, maximă la copiii cu vârste cuprinse între 5 și 15 ani. Se pot îmbolnăvi cu ușurință și adolescenții sau adulții tineri neimunizați. Cât despre sugari, aceștia fac oreion doar în mod excepțional.

Oreion – Cât timp este contagios?

Virusul urlian se răspândește începând cu ultimele 2-3 zile de incubație (aceasta durează 11-21 zile, în medie 16-18 zile) și continuă s-o facă încă 7-9 zile după apariția simptomelor. Vestea proastă este că aproape o treime dintre cei infectați nu dezvoltă niciun fel simptom, constituind un vehicul excelent pentru virus.

Oreion – 7 simptome frecvente ale sale:

1. Febră de până la 39-40 de grade Celsius, însoțită de frisoane, care durează câteva zile.

2. Inflamarea glandelor salivare parotide, situate dedesubtul urechilor, de o parte și de alta a maxilarului inferior, determinând aspectul de „pară” al feței. Este un simptom considerat caracteristic pentru oreion, chiar dacă îl dezvoltă doar 30-40% din cei infectați și mai apare în cadrul altor afecțiuni.

3. Durere în timpul mestecatului și/sau vorbirii, la o ureche (uneori, poate fi afectată doar o glandă, iar durerea apare într-o singură parte), apoi la ambele.

4. Senzația de gură uscată, ca urmare a scăderii secreției salivare.

5. Dureri de cap (acestea se ameliorează odată ce boala bate în retragere, adică la 10-12 zile de la apariția durerilor de urechi).

6. Oboseală accentuată și indispoziție.

7. Dureri musculare și/sau articulare;

Oreion – Simptome rare:

Dacă oreionul apare la băieți, mai ales la tinerii adolescenți (după vârsta de 14 ani), un simptom adiacent durerilor și febrei este inflamarea unuia dintre testicule, însoțită de sensibilitate și temperatură locală, greață, vărsături, disconfort accentuat în zona abdomenului. Simptomul poartă numele de orhită și se manifestă aproximativ o săptămână. Câteodată pot fi afectate ambele testicule. În general, această evoluție apare de cele mai multe ori la băieții cu vârste mai mari de 14 ani, după pubertate. În cazul fetelor, corespondentul orhitei este ooforita (inflamația ovarelor), caracterizată de dureri în abdomenul inferior.

Oreion – Complicații posibile:

Oreionul ia în unele cazuri o formă neuromeningeană, evoluând în meningită seroasă sau encefalită. De asemenea, el poate afecta nervul auditiv, determinând hipoacuzie sau poate degenera în pancreatită (inflamație a pancreasului), care, potrivit unor studii medicale, se asociază cu diabetul zaharat juvenil.

O altă complicație a oreionului, poate cea mai cunoscută și temută, este atrofia testiculară – o consecință nefastă a orhitei. Pentru că testiculul este glanda care are rol principal în producerea spermatozoizilor, atrofia testiculară conduce la scăderea până la încetarea producției de spermatozoizi. Când orhita este bilaterală și e urmată de atrofia testiculară bilaterală, rezultatul este azoospermia (lipsa spermatozoizilor), adică infertilitatea. Atunci când afectarea este unilaterală, iar celălalt testiculul funcționează corespunzător, sunt șanse să apară doar o ușoară diminuare a numărului de spermatozoizi, fără risc de infertilitate.

Oreion – Cum se tratează:

Tratamentul este simptomatic și constă în administrarea preparatelor care combat febra și, în caz de dureri mari, a antiinflamatoarelor.

Mare atenție, copiilor nu trebuie să li se administreze aspirină! Consumul acestui medicament este contraindicat persoanelor mai tinere de 20 de ani, deoarece poate provoca o boală rară, dar gravă, numită sindromul Reye.

Este recomandată odihna la pat, care devine obligatorie în situația în care boala afectează testiculele. Pentru ameliorarea durerii glandulare, se aplică gheață sau comprese calde (se alege metoda care convine mai mult bolnavului). Cât despre regimul alimentar, acesta va exclude alimentele și lichidele acre, fiind compus, în general, din mâncăruri de consistență redusă, care să nu necesite mestecare (supe, piureuri etc).

Vaccinarea, singura metoda de prevenție

Vaccinul împotriva oreionului face parte din triplul vaccin ROR care mai cuprinde vaccinul antirubeolă și antirujeolă, introdus în schema națională de imunizare din România în 2004. El se administrează copiilor ptrintr-o singură injecție, intramuscular, la vârsta de peste un an (ideal până la 14 luni pentru un răspuns serologic eficient), urmând ca la 5 ani să se realizeze rapelul. Imunitatea obținută prin vaccinare este durabilă, comparabilă cu cea naturală, îmbolnăvirile fiind excepționale.

Foto: Mayo Foundation