Encefalita, o boală din cauza căreia încă mai mor copiii

Ramona Dinescu
encefalita-totul-despre-mame

Encefalita este o inflamație a creierului cauzată cel mai adesea de un virus, lucru care se traduce prin creșterea în volum a acestui organ și obstrucționarea fluxului normal al sângelui

Simptomele encefalitei sunt asemănătoare cu cele ale meningitei, însă nu diferă cu mult de cele ale unei răceli, fapt ce îi determină pe unii părinți să nu trateze corespunzător copiii.

Encefalita este o afecțiune destul de rar întâlnită la noi, dar care încă mai face ravagii în țările slab dezvoltate. În urmă cu aproximativ cinci ani, în India au murit peste 4000 de copii în urma unei epidemii de encefalită, după ce înainte, encefalita japoneză a făcut ravagii peste tot prin lume. Și statisticile Americane arată faptul că o epidemie a virusului West Nile a stârnit îngrijorare deoarece se răspândea extrem de repede cu ajutorul țânțarilor și a afectat un număr foarte mare al populației ce s-a îmbolnăvit de encefalită.

Dacă este depistată la timp și tratată corespunzător, se vindecă în câteva săptămâni, iar riscul ca pacientul să rămână cu sechele neurologice este extrem de redus.

Cauze și tipuri de encefalită

De cele mai multe ori, encefalita apare ca o cauză a contactării unui virus, principalul vinovat fiind se pare virusul herpes simplex (cu diferitele sale tulpini). Deși acesta din urmă este cel mai întâlnit responsabil de instalarea unei encefalite, enterovirusurile sau virusurile provocate de artropode își pun și ele amprenta în această boală infecțioasă. Există și cazuri, mult mai rare, în care encefalita este generată de bacterii, paraziți sau alte microorganisme vii, precum și cazuri în care virusurile de oreion, varicelă sau rubeolă pot duce la această boală.

Specialiștii au stabilit că există două tipuri de encefalită:

–          Encefalita primară ce se instalează atunci când virusul atacă direct creierul, parțial sau total.

–          Encefalita secundară ce apare ca urmare a unei infecții instalate în altă zonă a corpului și care ajunge ulterior la creier.

Fiind în principal cauzată de virusuri, encefalita este contagioasă și se transmite asemenea oricărei răceli, prin strănut, tuse sau contact direct cu o persoană infectată.

Citește și: Dureri de cap la copii: cauze şi recomandări de la medicul neurolog

Simptome și tratament

Așa cum spuneam, complicația survine în depistarea corectă a simptomatologiei, deoarece simptomele acestei boli nu sunt cu mult diferite de cele ale unei gripe și, de multe ori părinții le pun pe seama unei răceli și tratează copilul acasă, fără a-l duce la spital. În plus, simptomele sunt diferite la un copil sub 2 ani față de cele întâlnite la un copil mai mare. Dezavantajul în cazul bebelușilor este acelea că aceștia nu știu să spună ce îi doare, în timp ce un copil de 4-5 ani poate afirma cu exactitate gravitatea durerilor de cap.

Medicii se bazează pe faptul că părinții bebelușilor sunt suficient de responsabili și în cazul apariției unuia dintre simptomele de mai jos, se vor prezenta de urgență cu copilul la camera de gardă:

–          Plâns necontrolat, fără nici o cauză aparentă;

–          Febră;

–          Oboseală;

–          Slăbiciune musculară;

–          Scăderea apetitului;

–          Umflarea fontanelelor;

–          Greață, vărsături;

–          Rigiditatea corporală.

În cazul copiilor de peste 2 ani, simptomele sunt următoarele:

–          Febră;

–          Oboseală;

–          Slăbiciune musculară;

–          Dureri de cap;

–          Dureri articulare.

În cazul în care, starea copilul se agravează și începe să prezinte unul dintre următoarele simptome, este obligatoriu de consultat un medic la secția de urgență:

–          Convulsii;

–          Vedere dublă;

–          Fotofobie;

–          Dureri severe de cap;

–          Halucinație;

–          Schimbări de personalitate;

–          Confuzie, agitație;

–          Pierderea simțului tactil;

–          Pierderea cunoștinței.

În cazurile mai puțin severe, encefalita se tratează simptomatic cu antiinflamatoare, odihnă și o hidratare corespunzătoare.

În cazurile grave, care sunt destul de rar întâlnite la copii, se recomandă spitalizarea și administrarea unor antivirale puternice, uneori anticonvulsive, asistență respiratorie sau administrare intravenoasă de fluide.

Citește și:
Roşu în gât: ce ascunde acest diagnostic?
Cum funcţionează sistemul imunitar al copiilor?
Ce lovituri sunt cu adevărat periculoase?

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa