„În România există o modă a administrării medicamentelor pentru tuse. Acesta nu se dau copiilor sub 2 ani”

Tusea completează tabloul răcelilor și gripelor, dar apare și în cazul astmului. Antibioticele sunt inutile în fazele inițiale, iar măsuri trebuie luate dar dacă perioada în care copilul tușește depășește trei-patru săptămâni. Antitusivele nu ar trebui date copiilor sub 2 ani

Primește cele mai utile articole de parenting direct la tine în Inbox

sau
Înscrie-te cu Facebook

Refrenul constant pe care îl aud de la bunici și mătuși când copiii răcesc, este ”Dă-i ceva pentru tuse!” După 14 ani de tratat tusea cu doi copii, după suspiciuni de astm și încercat cam tot ce există pe piață, m-am relaxat. De foarte multe ori aștept să văd cum trece de la sine. Mă limitez la miere și ceaiuri. Sunt însă situații în care tusea poate ascunde probleme de sănătate destul de complicate și greu de diagnosticat, de la astm la reflux gastroesofagian. Un scurt ghid despre tipurile de tuse și metodele de tratament cele mai eficiente în cele ce urmează.

Din 2008 exista in Statele Unite o entitate de supraveghere numita Pediatric Cough and Cold Safety Surveillance System (PCCSSS), care evalueza toate efectele adverse ale medicamentelor de tuse administrate copiilor. Regula generala este ca medicamentele pentru tuse nu ar trebui administrate sub 2 ani si cu prudenta maxima la copii sub 4 ani. Desi in Romania exista o adevarata moda cu administrarea siropurilor de tuse, aceasta practica este periculoasa. Tusea umeda la copilul mic este in general rezultatul unor mecanisme de aparare prin care pacientul incearca sa indeparteze secretiile din caile respiratorii. „Cand ploua pe parbriz dai drumul la stergatoare” zicea un coleg de-al meu, intr-o comparatie foarte plastica, povestește dr. Mihai Craiu, medic primar pediatru. Raportul recent al PCCSSS aduce rezultate oarecum optimiste, in sensul ca in 5 ani au aparut doar 3251 cazuri de efecte adverse, din care 99.4% nu au fost fatale. „Eu as comenta ca au exsistat totusi 20 de decese, din care marea majoritate la copii sub 2 ani (70%). Difenhidramina si dextrometorfanul au fost responsabile de marea majoritate a efectelor adverse notate (difenhidramina 58.2% si dextrometorfan 38.7%). Doua treimi din cazuri au aparut ca urmare a ingestiei accidentale de antitusiv si 13% din cauza unor erori de administrare. Principalul factor de risc identificat a fost existenta in casa a acestor medicatii si plasarea lor in locuri accesibile copiilor. „Mesajul meu este ca medicatia antitusiva ar trebui administrata DOAR la sfat medical, la acele cazuri care sunt suficient de grave ca sa justifice riscurile inerente. In general ar trebui sa se intample in spital si nu la domiciliu, recomandă conf. dr. Mihai Craiu, medic primar pediatru. 

O radiografie a tipurilor de tuse și măsurilor care se impun mai jos:

Seacă în gripă și răceli

Tusea este un act reflex declanşat de iritaţia mucoasei căilor respiratorii. De foarte multe ori, joacă un rol util şi nu este un simptom care trebuie neapărat tratat. Depinde de cauza care o declanşează. În sezonul rece, gripele şi răcelile (ambele sunt cauzate de viruşi) sunt principalele motive pentru care copilul tău poate tuşi. Febra mare (39-40 de grade C) şi tusea seacă, care poate persista şi câteva săptămâni, sunt semne care indică faptul că micuţul tău ar putea suferi de gripă. În răceli, în schimb, durata acceselor de tuse este mult mai scurtă.

Lichidele facilitează eliminarea secreţiilor

În astfel de situaţii, medicii nu recomandă administrarea imediată a antibioticelor. În primă fază se folosesc instilaţii nazale cu ser fiziologic. Cu o pipetă sau o seringă, fără ac, pune-i copilului în nas câţiva mililitri de ser sau apă de mare, preferabil seara înainte de culcare. Se completează totul cu ceaiuri calde, cu lămâie sau portocală. Lichidele (apă, ceai, supă, sucuri) păstrează faringele umed, evită îngroşarea secreţiilor şi facilitează eliminarea lor.

Tusea cronică nu înseamnă astm!

Lucrurile se complică atunci când tusea durează mai mult de trei săptămâni. Este un semn că tusea este cronică şi de foarte multe ori este dificil de diagnosticat. Tuşesc aşa mult copiii care au astm bronşic (frecvent se pune greşit acest diagnostic), dar şi cei cu reflux gastroesofagian (când există o legătură proastă între esofag şi stomac, conţinutul stomacului refluxează, întorcându-se în esofag). Copiii până într-un an suferă de regulă de malformaţii la nivelul aparatului respirator, în timp ce adolescenţii trec prin ceea ce se cheamă tuse psihogenă.

Cum decurge prima consultaţie

Prima consultaţie a unui copil care suferă de tuse cronică este esenţială. Medicul ar trebui să întrebe care este vârsta la care a debutat tusea, cum a apărut, factorii care o declanşează, caracterul tusei (uscată sau productivă), antecedentele personale ale copilului sau ale familiei, dacă se fumează sau nu în casă, eficacitatea tratamentelor prescrise anterior. Studii făcute la nivel internaţional despre cauzele care generează tusea cronică la copii arată că în 32 la sută dintre cazuri de vină este astmul bronşic, în 23 la sută bolile ORL (gen sinuzită), refluxul gastro-esofagian (în 15 la sută dintre situaţii), probleme cardiace (în 12 la sută). Tusea psihogenă (pe fond psihic) se manifestă la 10 la sută dintre copii, iar un corp străin în bronhii este vinovat doar în 1 la sută dintre situaţii. Până la vârsta de un an şi jumătate, cele mai frecvente cauze ale tusei sunt anomaliile cardiace şi refluxul gastro-esofagian, între un an şi jumătate şi 6 ani, două diagnostice sunt mai frecvente, respectiv sinuzita şi astmul bronşic, iar între 6 şi 16 ani intervine tusea pe fond psihic şi sinuzitele.

Tusea, astmul şi sinuzitele

În cazurile de astm, tusea este seacă, neproductivă, se declanşează la efort, la aer rece. Apare mai ales noaptea şi are variaţii sezoniere. Între 5-12 la sută din populaţia României suferă de o formă de astm, prevalenţa bolii fiind mai mare în zonele poluate. Astmul bronşic debutează cu crize de sufocare, manifestate în special noaptea, însoţite de un episod de tuse. După acest episod de tuse, care trezeşte copilul din somn, apare o senzaţie de greutate la nivelul toracelui şi un zgomot în piept (hârâit). Crizele pot fi declanşate de diferiţi factori alergici: praful de casă, polenul, escoliaţiile de la animale sau hrana pentru peşti. Astmul bronşic răspunde la tratamentul cu bronhodilatatoare, spre deosebire de celelalte afecţiuni manifestate şi prin tuse.

Sinuzita cronică a copilului poate fi de asemenea o cauză a tusei cronice. Frecvent în sinuzite apar şi obstrucţii nazale (copilul nu respiră bine pe nas şi are tendinţa de a respira pe gură) sau rinoree (scurgerea mucoasei nazale). Specialiştii afirmă că sinuzita cronică poate fi însoţită şi de dureri de cap, febră intermitentă, iritabilitate ori lipsa poftei de mâncare. Şi refluxul gastro-esofagian este una dintre principalele cauze ale tusei cronice la copii (în circa 15 la sută dintre cazuri). În astfel de situaţii, dacă tratamentul medicamentos, recomandat de specialişti gastro-enterologi, nu are efecte se poate încerca tratamentul chirurgical modern (celioscopie) sau clasic (prin tăietură).

Adolescenţii tuşesc pe fond psihic

Un tip speciala de tuse, manifestată mai ales în perioada pubertăţii, este cea care apare pe fond psihic (tuse psihogenă). Este seacă, nu jenează copilul, însă îi deranjează pe cei din jurul lui. Poate să apară între 25 până la 50 la sută din cazuri după o infecţie banală a căilor aeriene superioare. Un studiu realizat de specialiştii englezi a arătat spre exemplu că la copii şi adolescenţii între 6 şi 16 ani tusea psihogenă apare în 32 la sută dintre cazuri (durează mai mult de patru săptămâni, însă analizele nu indica nici o problemă). Terapiile comportamentale, descoperirea factorilor care o cauzează, relaxarea, exerciţiile respiratorii sunt câteva modalităţi prin care specialiştii tratează acest timp de tuse. Mulţi copii cu astfel de probleme prezintă şi diverse ticuri motorii.

Vaccinarea previne tusea convulsivă

Aşa zisa tuse măgărescă sau convulsivă este o boală infecţioasă cauzată de o bacterie numita „Bordetella pertussis”. Datorită vaccinării, boala se întâlneşte rar. Se manifestă prin accese de tuse spasmotică, epuizante, precedate de o inspiraţie şuierătoare. Între crize, copilul nu manifestă nici o jenă, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Medicamentele antitusive şi antibioticele sunt, în general, prescrise. Pentru a tuşi mai puţin, copilul trebui să înveţe să scuipe pentru a-şi degaja căile respratorii, ar trebui să bea şi să mănânce suficient pentru a evita deshidratarea şi slabirea organismului. Şi pentru că teama accentuează crizele, micuţul ar trebui şi calmant.

Recomandări



7% din prezentările la medic au drept cauză tusea

Tusea cronică (durează mai mult de trei săptămâni), care se repetă periodic, este un motiv frevent pentru care copiii ajung la medic. În jur de 7 la sută dintre prezentările la medic au drept cauză tusea. Studiile au arătat în jur de 2 la sută dintre copiii de doi ani tuşesc, la trei ani 16 la sută, iar la 6 ani în jur de 27 la sută dintre copii au cel puţin două episoade de tuse pe an. Frecvenţa descreşte spre 11 ani la 18 la sută.

Tipul de tuse poate sugera cauza :

-Productivă: boală a căilor respratorii, infecţie;

-Uscată, cu timbru metalic: tuse obişnuită, traheită;

-Paroxisitică: aspiraţie de corp străin, tuse convulsivă, fibroză chistică ;

-Nocturnă: sinuzită, boală a căilor respiratorii ;

-Matinală : fibroză chistică

-Sforăitul şi respraţia şuierătoare sugerează boli care ţin de ORL (otite, spre exemplu).

* De regulă, fumatul pasiv este un co-factor responsabil de apariţia tusei în numeroase boli, însă poate fi şi factorul principal responsabil de apariţia tusei cronice la copil. În plus, şi poluarea atmosferică poate agrava accesele de tuse care apar în diverse boli respiratorii şi nu numai.

* Toţi copiii care prezintă tuse cronică ar trebui să facă o radiografie toracică.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentIndemnizația pentru creșterea copilului ar putea fi plafonată la 8.000 de lei, iar perioada de stat acasă modificată
Articolul următorVocea ta. Mi-e milă de copiii cu tați pe post de mobilier!
Vreme de 15 ani am scris despre sănătate, în special în presa scrisă, în reviste lunare de sănătate și am coordonat echipe de jurnaliști. Din 2014, am derulat proiecte în diverse ONG-uri, tot în domeniul sănătătii în special și am început să scriu Freelancer: pentru site-uri din Marea Britanie – www.mosaicscience.com sau thecancerblog.net sau românești – www.totuldespremame.ro, www.historia.ro. Din 2003, am devenit mamă: mai întâi de fată - Iulia, apoi din 2007, și mamă de băiat - Ștefan. Experiențele trăite profesional, în anii petrecuți în presă, și personal, cu cei doi copii total diferiți ca personalitate, le transform din când în când în texte, pe care le public pe www.totuldespremame.ro sau pe https://getaroman.wordpress.com