Intrarea în colectivitate – o provocare pentru cei mici şi cei mari

Pe măsură ce micuţul nostru se apropie de împlinirea a trei anişori, cei mai mulţi dintre noi luăm în considerare înscrierea lui la grădiniţă. Este o etapă firească în creşterea copilului, şi, deşi majoritatea mamelor au un prim sentiment de teamă, este bine să înţelegem că intrarea lui în colectivitate este doar în beneficiul celui mic.

Trecerea de la un mediu sigur şi cunoscut pe care casa îl reprezintă la un loc nou va fi o provocare din mai multe puncte de vedere atât pentru cei mici cât şi pentru cei mari. Pentru a face primii paşi spre acomodarea cu senzaţia de nou, găseşte timp pentru a merge în vizită cu micuţul la grădiniţă chiar dinainte de prima lui zi oficială, în care va fi nevoit să petreacă brusc cel puţin 5 ore alături de persoane necunoscute, într-un loc nou. Explică-i de ce se întâmplă schimbarea, spune-i despre activităţile şi jocurile pe care va avea ocazia să le înveţe acolo şi mai ales, esenţialul: faptul că îşi va putea face mulţi prieteni de vârsta lui.

Copiii au nevoie să ne simtă aproape în aceste momente întrucât ele marchează dobândirea treptată a independenţei. De aceea, trebuie să găsim atât răbdarea cât şi timpul necesar, să vorbim cu cei mici, să le explicăm ce se întâmplă, astfel încât să nu se simtă abandonaţi. Cu toate acestea, există şi situaţii în care copiii au nevoie de o perioadă mai mare de acomodare deoarece fie nu se pot obişnui cu ideea atât de repede, fie sunt foarte ataşaţi de noi. Posibil să plângă, să refuze să mănânce, să aibă un somn agitat sau chiar să inventeze diverse motive pentru care nu vor să meargă la grădiniţă. Tocmai pentru ca schimbarea şi „desprinderea de casă” să nu fie atât de bruşte, poţi încerca pentru început să îl înscrii la programul de 4 ore iar mai apoi la cel prelungit.

Totodată, intrarea într-un grup de copii, care au aceeaşi vârstă cu cea a puiului tău, înseamnă pentru el o mai mare predispoziţie la contactarea mult mai rapidă a virusurilor. Pentru a preveni acest lucru pe cât posibil, învaţă-l să se spele corect pe mânuţe atât înainte, cât şi după masă sau după ce se întoarce de la joacă. Obişnuieşte-l să îşi acopere gura atunci când tuşeşte, şi să nu stea în preajma unui coleg care are simptome de răceală. Dacă observi că a răcit, măsoară-i temperatura – o temperatură peste 38 de grade şi până în 38,5 grade, măsurată sub axilă, indică o stare febrilă medie. Printre medicamentele care ar putea ajuta, se pot numãra si cele cu efect antitermic. Ţine-l sub observaţie o perioadă şi nu îl duce la grădiniţă una-două zile până ce se va simţi mai bine.

Pe de altă parte, perioada grădiniţei, este pentru majoritatea copiilor şi perioada în care fac aşa-zisele „boli ale copilăriei” – varicelă, pojar sau pojărel. Bolile copilăriei pot fi contagioase, şi pot debuta cu erupţii la nivelul pielii. Mai mult decât atât, pojarul (rujeola) şi varicela (vărsatul de vânt) au ca simptom comun febra, care, în anumite cazuri, poate ajunge până la 400 C. Pentru un diagnostic corect este bine să consulţi întotdeauna medicul, care îţi va prescrie dupa caz şi tratamentul potrivit pentru bubiţele de pe corpul celui mic. De asemenea, în această perioadă nu va merge la grădiniţă până ce nu vor fi dispărut şi ultimele semne de boală astfel încât să nu îi expună şi pe ceilalţi copii.
Intrarea în colectivitate, cu provocări mai mari sau mai mici, este o etapă normală şi necesară, care apare, de cele mai multe ori, în viaţa copilului până la vârsta de 5 ani. Faptul că aparţine unui grup îl ajută pe cel mic să îşi contureze propria imagine de sine, propria identitate şi să dobândească încet-încet independenţă. Tot în această perioadă îşi va întări sistemul imunitar pentru viitor deşi răbdarea noastră, a părinţilor, va fi de multe ori încercată de virusuri care mai de care.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație