Legea Vaccinării obligatorii, adoptată de Guvern. De când se aplică

TOTUL DESPRE MAME

Legea Vaccinării obligatorii, adoptată de Guvern. Proiectul de Lege privind organizarea şi finanţarea activității de vaccinare a populaţiei în România, a fost adoptat de Guvern în ședința din 9 august 2017. Nu doar copiii trebuie imunizați pentru a fi acceptați în colectivități, ci și cadrele medicale.
Proiectul de act normativ instituie obligația vaccinării copiilor cu vaccinurile prevăzute în Calendarul Național de Vaccinare, precum și cu cele administrate în situații epidemiologice speciale întregii populații sau unor grupuri de populație.

Legea Vaccinării obligatorii, adoptată de Guvern. Categoriile de vaccinări obligatorii sunt:

  • vaccinările cuprinse în Calendarul Național de Vaccinare pentru copii;
  • vaccinările impuse de situații epidemiologice care implică vaccinarea ca măsură de intervenție în vederea limitării bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare;
  • vaccinările pentru personalul medico-sanitar din unitățile sanitare publice și private;
  • vaccinările pentru alt personal din unitățile publice și private care prin natura atribuțiilor sunt expuse suplimentar la boli infecțioase sau pot reprezenta surse de infecție care ar putea pune în pericol sănătatea publică, stabilite prin hotărâre de guvern.
  • Răspunderea privind prezentarea copilului la vaccinare revine părinților, reprezentantului legal sau, după caz, persoanei care se ocupă de creșterea și îngrijirea unui copil în baza unei măsuri de protecție specială.

În cazul vaccinării obligatorii, consimțământul pentru vaccinare se prezumă ca fiind dat, iar refuzul de vacccinare a copilului se face în scris.

La data înscrierii într-o colectivitate, instituția are obligația de a solicita prezentarea unei adeverințe, emisă de către medicul de familie care are în evidența sa persoana respectivă, care să ateste efectuarea, respectiv neefectuarea vaccinărilor obligatorii.

Antigenele vaccinale obligatorii la intrarea în colectivitate a copiilor sunt cele împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, rujeolei, rubeolei, oreionului, hepatitei B.

Statul român, prin Ministerul Sănătății, CNAS și ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie, finanțează și organizează activitatea de vaccinare în România.

De asemenea, proiectul de lege prevede înființarea și funcționarea unui Grup Tehnic de Coordonare a Activităților de Vaccinare (GTCAV), comisie consultativă a Ministerului Sănătății, cu rol în elaborarea Strategiei Naționale de Vaccinare și coordonarea activității de vaccinare la nivel național. Principala atribuție a acestui GTCAV este de analizare a politicilor de sănătate naționale și internaționale și recomandarea de politici naționale de imunizare optime.

Totodată, în cadrul Direcțiilor de Sănătate Publică județene și a municipiului București se vor înființa Comisiile județene de vaccinare, respectiv a municipiului București, ca structură fără personalitate juridică, în coordonarea GTCAV, cu rol în supravegherea activității de vaccinare la nivel județean, respectiv la nivelul municipiului București.

Regulamentul de organizare și funcționare a GTCAV, precum și a comisiilor judetene de vaccinare se aprobă prin Ordin al ministrului sănătății.

De asemenea, prin prezentul proiect de lege sunt stabilite clar atribuțiile și responsabilitățile tuturor actorilor implicați în procesul de realizare a activităților de vaccinare, instituții publice și societate civilă.

Legea Vaccinării obligatorii, adoptată de Guvern

Astfel, pentru responsabilizarea și asumarea atribuțiilor prevăzute în proiectul de act normativ, au fost stabilite sancțiuni corecte și echitabile pentru fiecare dintre actorii implicați în procesul de vaccinare:

  • instituții ale autorităților publice centrale și locale – Ministerul Sănătății, Institutul Național de Sănătate Publică, Direcțiil de Sănătate Publică județene și a municipiului București, instituții de învațământ, direcțiile generale de asistență socială și protecție a copilului;
  • furnizorii de servicii medicale de vaccinare;
  • părinții sau reprezentanții legali ai copiilor eligibili la vaccinare;
  • producatorii și distribuitorii de vaccinuri.
    Proiectul de lege creează cadrul legal necesar pentru intervenția eficientă a autorităților în situații epidemiologice speciale, prin reglementarea centrelor de vaccinare fixe sau mobile și prin constituirea de echipe de intervenție speciale.

De asemenea, actul normativ stabilește constituirea unui stoc de rezervă de vaccinuri și consumabile, cel puțin egal cu necesarul anual, cu termen de valabilitate minim 18 luni. Acest stoc va fi folosit în situații epidemiologice speciale sau în cazul înregistrării unor discontinuități de aprovizionare la nivelul producătorilor de vaccinuri.

Statul român, prin Ministerul Sănătății, își asumă asigurarea condițiilor pentru diagnosticul și tratamentul optim al oricăror reacții adverse ale vaccinării, precum și compensarea oricăror efecte de durată, dacă sunt dovedite relațiile de cauzalitate.

Totodată, Ministerul Sănătății și Ministerul Educației Naționale asigură pregătirea studenților facultăților de medicină, a medicilor rezidenți în specialitățile medicină de familie, pediatrie, boli infecțioase, epidemiologie, medicină de laborator, precum și a asistenților medicali, în însușirea noțiunilor de vaccinologie.

Normele de aplicare urmează a fi aprobate în termen de 12 luni de la data publicării legii în Monitorul Oficial.

Tot într-un interval de 12 luni de la publicare, furnizorii de servicii medicale de vaccinare care funcționează la respectiva dată au obligația de a se înregistra în RENV (Registrul Electronic Național de Vaccinări).

Actul normativ ar urma să intre în vigoare la data de 1 ianuarie 2018.

Proiectul de lege va fi transmis Parlamentului spre dezbatere și adoptare.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa