Mamă de copil care nu răcește sau cum îți poți căli copilul (P)

N-am un copil bolnăvicios. În cei aproape opt ani de viață, am avut așa: un rotavirus,  varcielă și două viroze mari și late de care îmi amintesc. Au mai fost și altele, dar destul de ușoare, nimic notabil, nimic complicat. Mai mare bătaie de cap ne-au dat accidentele: că piciorul, că mâna, că ochiul și tot așa.

”Dar al tău e călit!”

Asta obișnuiam să aud de la prietene. În plină iarnă, când copiii lor erau la pat, cu febră, cu tuse și toate cele, al meu nu avea nimic. Sau poate că îi curgea un pic nasul, dar era ”călit”. Multe mămici mă întrebau cum de am reușit să-l călesc așa. Nu știam ce să le răspund, în primă fază. Nu era ceva la care să depun un efort, așa că nu mai conștientizam prea bine ce fac. În iarna în care au ajuns să fie, la un moment dat, foarte puțini în clasă, pentru că toți erau bolnavi pe la casele lor, am început și eu să mă gândesc serios la asta. Ce fac eu, până la urmă, că ceva trebuie că fac bine, totuși, undeva? Adică, da, ok, o fi el mai puternic, dar sunt și alți factori.

Copil care nu răcește. Imunitatea e ca norocul

Știți cum se spune despre noroc – că ți-l mai și faci. Ei bine, e valabil și pentru imunitate. Ea nu e un bun cu care te naști. La fel cum norocul vine ca urmare a ceea ce facem, a deciziilor pe care le luăm, imunitatea vine tot așa. O alimentație sănătoasă, respectarea numărului de ore de somn și menținerea unui echilibru în tot ceea ce faci cred că sunt cheia reușitei.
Copilului meu îi plac legumele și fructele. Nu există zi fără multe fructe și masă fără legume. Mai greu e iarna, când legumele lui favorite nu mai sunt pe piață, dar improvizăm: în loc de ridiche roșie trecem la albă sau neagră, trecem la ardeiul roșu de export, salata de sezon devine cea de varză, spre exemplu. Un lucru la care am ținut mereu și cred că e foarte important: somnul. Somnul e medicament curat pentru organism. O oră în plus de somn a fost motivul pentru care am ales școala de cartier, de lângă casă, astfel încât să nu pierdem ore în șir, în timpul școlii în trafic. Oricât de bună ar fi o școală, tot e nevoie de un creier odihnit.

Copil care nu răcește. Și mai e ceva!

Mai e ceva și, atât de mult ne-a intrat în rutină că nici nu-l mai percep ca pe ceva special. Copilul știe și îl ia singur, fără să mă mai implice pe mine. Mai e ”siropul”, așa îi zicem noi, în casă. Siropul acesta, pe numele lui adevărat PROIMMUNITY este ”siropul”, unicul și eternul. Copilul l-a luat cu plăcere din prima clipă. Am început să-i dau când avea câțiva ani, nici nu mai știu exact de când PROIMMUNITY a devenit ”siropul”. Acum a ajuns la vârsta la care ar putea să ia pastile, tot de la PROIMMUNITY, nu sirop, dar el rămâne, în continuare pe sirop. E plăcut la gust, ce-i drept, îl înțeleg. E natural, nu are coloranți, aromatizanți, conservanți sau îndulcitori sintetici, e un supliment alimentar care crește rezistența organismului la infecții, e antimicrobian și antiviral.

Așa că, da, e ”călit”, așa l-am călit, deci. De-asta zic că imunitatea e ca norocul, că ne-o mai și facem. Iar eu cred că așa o fac cel mai bine. Voi ce faceți pentru imunitatea celor mici? Cum îi ”căliți”?

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație