Polipii și amigdalitele. Când se impune operația, când poate fi evitată

Popular, le spunem polipi și amigdalite. Când trebuie tratate doar cu medicamente, care sunt semnele care arată că micuţii au nevoie de operaţie? Sunt întrebări la care găsiți răspunsuri pe larg mai jos.

Imunitatea se poate întări după boală

În limbaj popular le spunem polipi, doctorii le spun fie adenoidită cronică, fie vegetaţii adenoide. Este o afecţiune frecventă până la vârsta pubertăţii, adică până la 13-15 ani. Polipii sunt, de fapt, un ţesut limfatic situat în spatele nasului (la nivelul rino-faringelui), un ţesut care este acolo în mod obişnuit şi care, până la pubertate, are un rol imunitar, ajutând la formarea anticorpilor. De aceea, fiecare episod de acutizare a polipilor dar şi a amigdalelor este un factor prin care un copil câştigă un plus de imunitate, până la un moment dat.

În prima copilărie, adică până la 12-13 ani, copilul poate avea trei sau patru episoade anuale de acutizare a bolii. Dacă un copil răceşte mult mai des de 3-4 ori pe an, sunt chiar copii care ajung să facă tratament cu antibiotice lunar sau la două luni, înseamnă că imunitatea lor, în loc să fie stimulată este, din contră, deprimată şi atunci trebuie luate măsuri. În astfel de situaţii, se pune problema intervenţiilor chirurgicale.

Semnele care trădează polipii:

* Copilul răceşte foarte des;

* Are în permanenţă secreţii în nas;

* Au o voce nazonată (vorbesc pe nas);

* Noaptea, sforăie şi respiră cu gura deschisă. Când polipii sunt foarte mari, respiraţia pe gură se manifestă şi ziua, iar copilul ajunge să stea tot timpul cu gura deschisă.

Pierderea auzului, un efect posibil

Vegetaţiile adenoide (polipii) pot determina complicaţii destul de serioase pentru copil. Cea mai întâlnită este aşa numita otită seroasă, copilul spune că nu mai aude bine sau părintele constată asta. O altă complicaţie, mai rară, dar posibilă, este etnoidita: copilul are frecvent dureri de cap şi se umflă în unghiul intern al orbitei.

Altă neplăcere poate fi infecţia respiratorie descendentă (medical numită laringo-traheo-bronşită). Adică copilul tuşeşte mai tot timpul. Din cauza respiraţiei deficitare, sunt copii care nu se mai pot concentra şi nu mai pot fi atenţi la şcoală. Asta pentru că nu se oxigenează suficient de bine creierul. În oricare dintre situaţiile descrise mai sus, trebuie să mergeţi cu copilul la medic cât mai repede.

Cum a decurs operația de polipi trăită pe pielea copilului meu

Dacă complicaţiile nu sunt majore, evitați operația

Tratamentul pe care medicul îl va prescrie depinde de modul în care polipii se manifestă la copilul tău. Nu se recomandă operarea imediată a polipilor, dacă complicaţiile nu sunt majore. Pentru un copil care doar răceşte frecvent, se poate încerca mai întâi un tratament medicamentos: un anti-inflamator, un anti-alergic şi diverse picături pentru nas, care au rolul de a micşora volumul vegetaţiilor.

Doar pentru copiii care sunt în iminenţa unei complicaţii se impune intervenţia chirurgicală cât mai rapidă. Este vorba de otite, însoţite de diminuarea auzului (cele mai frecvente) sau sinuzite (copilul se umflă şi are dureri în zona nasului). Şi în cazul în care copilul face des laringite subglotice, manifestate prin lipsa aerului, operaţia este obligatorie.

O intervenţie chirurgicală făcută la timp pentru operarea polipilor poate recupera perfect auzul copilului. O operaţie întârziată poate ridica probleme. Dacă scăderea de auz este mai veche de 3 luni, există posibilitatea de a nu mai putea fi recuperată doar prin operarea polipilor. În general, este nevoie să se intervină şi asupra timpanului, cu diverse tratamente destul de chinuitoare pentru copil (injecţii transtimpanale sau aerator transtimpanal).

Nu ne e frică de polipii nazali!

O operaţie, două operaţii

Operarea polipilor care implică complicaţii este indicat să se facă indiferent de vârstă, chiar cu riscul refacerii lor şi al necesităţii efectuării unei a doua intervenţii chirurgicale. Sunt mulți medici, dar și părinți, care refuză operarea polipilor, chiar dacă ei implică riscuri pentru copil, pe motiv că se refac. Dacă copilul are o vârstă mică atunci când este operat, 2-3 ani, atunci vegetaţiile se pot reface într-adevăr şi ar putea fi nevoie de încă o operaţie. Este însă mai bine să faceţi două operaţii, decât să lăsaţi copiii să ajungă la complicaţii severe.

O operaţie bine făcută, în condiţii de spitalizare nu prezintă riscuri majore, chiar dacă este vorba despre un copil mic. Singurul risc posibil este cel hemoragic, însă este extrem de rar şi apare ca un incident, nu neapărat ca o complicaţie a operaţiei. Astăzi, şi în spitalele româneşti, operaţiile de polipi se pot face cu anestezie generală, ceea ce înseamnă mai puţin stres atât pentru pacient, cât şi pentru medic. Şi dacă i se face anestezie locală, copilul nu ar trebui să rămână cu sechele, pentru că în acest tip de anestezii se dau medicamente care oferă amnezie postoperatorie (copilul nu-şi va mai aminti prin ce a trecut). Adenectomia (scoaterea polipilor) este cea mai simplă operaţie în ORL, durează puţin, iar recuperarea post operatorie este foarte rapidă, copilul putând pleca acasă în aceeaşi zi.

Amigdalele, păstrate până la pubertate

La copilul până la 12-13 ani, în general volumul amigdalelor palatine este mai mare. În medicina modernă se recomandă ca intervenţia chirurgicală asupra amigdalelor (numită amigdalectomie), să fie amânată până după vârsta pubertăţii, tocmai datorită rolului imunitar pe care îl au amigdalele.

Este absolut normal ca un copil  să facă două-trei pusee de amigdalită acută într-un an. Mai exact amigdalele se umflă, iar copilul are:

* Dureri intense în gât;

* Nu are poftă de mâncare;

* Face febră;

* La examenul clinic, medicul constată aspect de amigdalită acută eritematosă, adică roşeaţă în gât sau chiar puroi (depozite albicioase în jurul amigdalelor).

Operaţia de polipi scapă copilul şi de problemele cu amigdalita

Specialiştii susţin că dacă polipii sunt operaţi la timp, de multe ori efectul este extrem de benefic şi asupra evoluţiei amigdalitei. Există cazuri în care indicaţia de operare a amigdalelor se pune, însă, înainte de vârsta pubertăţii. Este vorba de aşa numita amigdalită cronică hipertrofică – amigdalele sunt mari şi cauzează dificultăţi de respiraţie şi de deglutiţie (mestecare) pentru copil. Operarea amigdalelor trebuie făcută şi dacă este vorba de amigdalita cronică focar de infecţie, depistată prin analize de sânge. În astfel de situaţii, se încearcă mai întâi un tratament medicamentos, cinci-zece zile cu antibiotic, după care se face moldaminizarea: copilului i se administrează un flacon de Moldamin (o penicilină retard), timp de 7 zile, în încercarea de a menține constantele biologice. Dacă acestea nu revin la normal după trei-şase luni de zile, atunci este obligatorie operaţia, pentru prevenirea unor complicaţii care pot fi de natură cardiacă, articulară sau renală.

Favorizate de alimentaţie şi poluare

Nu e obligatoriu ca toţi copiii să facă polipi sau să aibă nevoie de scoaterea amigdalelor. Complicaţiile ţin mult de condiţiile de mediu şi de mâncarea pe care o primeşte copilul. În Bucureşti, unde mediul este foarte poluat, iar copiii mănâncă mai nesănătos, multe produse de fast-food, țesutul limfatic se dezvoltă mai mult. Un copil care mănâncă echilibrat, natural, cu cât mai puţine prăjeli şi E-uri are şanse să sufere mai puţin din cauza polipilor şi a amigdalelor inflamate.

Util pentru părinţi

* Dacă polipii nu sunt operaţi la timp, copilul poate suferi tulburări de vorbire irecuperabile. Apare aşa numita rinofonie închisă (copilul vorbeşte pe nas).

* Orice copil poate fi operat de polipi şi amigdale. Medicul trebuie să fie însă corect în aprecierea indicaţiei: nici să nu se grăbească cu operaţia, nici să nu o amâne, dacă ea se impune. Pentru a fi siguri de decizia luată, părinţii pot consulta mai mulţi specialişti ORL.

* De principiu, ORL-iştii pot fi găsiţi în spitalele judeţene. Nu este obligatoriu ca operaţia de extirpare a polipilor şi amigdalelor să fie făcută de un specialist ORL de copii. Orice medic ORL o poate face.

Amigdalele şi polipii, topiţi fără sângerări

operatie polipi

În trecut, tehnica prin care se scoteau polipii era traumatizantă, pentru că nu se făcea anestezie.

Între timp, metodele s-au diversificat și se fac doar sub anestezie generală. Există chiar o tehnică care permite scoaterea amigdalelor şi a polipilor fără sângerări, în maximum 20 de minute.

Operaţia se face cu un electrod care topeşte ţesuturile amigdalelor sau polipii la o temperatură de 65 de grade.

Faţă de intervenţiile clasice, cu acest dispizitiv riscul de infecţie este foarte mic, iar perioada de recuperare a micuţilor este mai scurtă, de două-trei zile. Intervenţia este gratuită în Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu” din Bucureşti, printre puţinele unităţi medicale din ţară unde se poate face. Intervenția se face sub anestezie generală,  iar la două ore copilul poate consuma lichide şi alimente moi.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Intră în conversație