Pro și contra: „Este o barbarie să faci decalotare forțată”- „Copilul riscă infecții în lipsa ei”

O tradiție românească ai cărei adepți sunt atât medici din generațiile vechi, cât și părinți, spune că, în primii ani de viață, băieților trebuie să li se facă decalotare forțată a prepuțului, dacă nu se întâmplă de la sine. Am analizat argumentele pro și contra

La începutul anului, Mihaela, o mămică din București, a mers cu băiețelul de 1 an și jumătate la controlul lunar făcut la una dintre clinicile private din Capitală, iar medicul pediatru, mai de modă veche, i-a spus că este cazul să îi facă și decalotarea prepuțului. „Înainte m-am documentat, nu prea am fost de acord, știu că se recomandă să fie lăsat în pace. Copilul nu avea o problemă care să impună intervenția acum, însă tatăl copilului și doctorița au zis să o facem că altfel nu se va curăța bine zona și că are risc de infecții”, ne-a povestit mămica, multumită că micuțul ei și-a revenit la câteva zile după intervenție și că doctorița „a avut mână ușoară”.

Ce spun studiile

Recomandarea unei astfel de operații ține de tradiția românească, dar era susținută și de cărțile de specialitate. „Imposibilitatea retractării prepuţului la majoritatea nou-născuţilor, sugarilor şi copiilor mici a fost considerată până nu de mult o indicaţie medicală pentru asistarea decalotării, fie prin decalotare forţată manuală precoce, profitând de imaturitatea ţesuturilor, fie prin decalotare instrumental”, potrivit unei cercetări asupra subiectului. Evoluţia naturală a prepuţului neretractabil, evaluată în special în ţările nordice sau Extremul Orient, unde circumcizia este excepţională, a evidenţiat procesul de decalotare spontană, care apare progresiv, cu mari variaţii individuale, încă din perioada intrauterină, continuând după naştere până la adolescenţă (într-un studiu efectuat în Danemarca, vârsta medie de decalotare spontană este de aproximativ 10 ani)”, arată aceeași cercetare. În tot acest timp, epiteliul intern al prepuţului, iniţial imatur şi strâns aderent de gland, ajunge să se matureze.

(Bibliografie 1- Thorvaldsen MA, Meyhoff H. Patologisk eller fysiologisk fimose? Ugeskr Læger 2005;167(17), Babu R, Harrison SK, Hutton KA. Ballooning of the foreskin and physiological phimosis: is there any objective evidence of obstructed voiding?).

Dr. Cătălin Cârstoveanu: „Nu este cazul să traumatizăm o generație pentru câteva cazuri”

Medicii români din generațiile mai tinere susțin aceeași idee: „Este o prostie, care ține de barbarie, să faci decalotare forțată. Are indicație la copii cu infecții urinare, însă făcută de un medic care se pricepe la asta, nu de asistente. Am văzut un astfel de caz în care copilul a ajuns la necroză. Decalotarea se face de la sine, sub efectul modificărilor hormonale prin care trec băieții, sunt rare cazurile în care este nevoie de intervenție. Nu este cazul să traumatizăm o generație de copii pentru aceste câteva cazuri”, este de părere dr. Cătălin Cârstoveanu, șeful secției de Terapie Intensivă Nou-Născuți de la Spitalul de Copii „Marie Curie”, din București.

De aceeși părere este și dr. Alexis Cochino, medic pediatru la IOMC Alfred Rusescu: „Conform ghidurilor internaționale actuale, decalotarea la băieți nu se recomandă. La noi se practică pe scară largă din tradiție, ca multe alte chestii pe care «așa le facem de 40 de ani…»”.

Recomandările Academiei Americane de Pediatrie pentru  îngrijirea intimă a băieților

Decalotarea forţată expune un epiteliu imatur, pe de o parte, şi traumatizat de procedură, pe de alta, favorizând în acest fel fimoza secundară, mult mai gravă. Acesta este motivul pentru care Academia Americană de Pediatrie recomandă ca prepuţul “să nu fie niciodată retractat cu forţa”, igiena organelor genitale ale băieţilor constând doar în spălare obişnuită.

Informațiile de mai jos au fost puse la punct de American Academy of Pediatrics pentru a explica părinților ce înseamnă retracția prepțului, smegma și cum trebui îngrijit un copil cu penisul necircumcis.

Ce este decalotarea?

La un moment dat, în primii ani de viață, prepuțul, care acoperă capul penisului, se va separa de gland. Unele prepuțuri se separă imediat după naștere sau chiar înainte, dar asta se întâmplă rar. Momentul e diferit pentru fiecare copil. Se poate întâmpla după câteva săptămâni, luni sau ani. După ce prepuțul se separă de gland, poate fi tras de pe gland, înapoi, spre abdomen. Se numește decalotare. Cei mai mulți băieți vor putea să își retragă prepuțul înainte de vârsta de cinci ani, dar unii nu vor putea să o facă până la vârsta adolescenței. Pe măsură ce un băiat își cunoaște corpul, probabil va descoperi cum să își retragă prepuțul singur. Dar decalotarea forțată nu ar trebui făcută. Până nu apare separarea, nu încercați să trageți prepuțul – mai ales la nou născuți. Forțarea dezlipirii prepuțului înainte de a fi pregătit poate răni sever penisul și poate cauza durere, sângerare și ulcerații.

Ce este smegma?

Când prepuțul se separă de gland, pielea începe să se descuameze. Pielea poate căpăta un aspect albicios, neregulat, ca niște mici perle, în interiorul prepuțului. Aceasta se numește smegmă.

Este nevoie de îngrijire specială?

Penisul nu necesită o atenție specială și poate fi menținut curat foarte ușor. Când băiețelul este mic, spălați-l regulat, în cadă, pe toate părțile corpului, inclusiv organele genitale. Spălați penisul cu apă caldă și săpun. Dacă prepuțul copilului este dezlipit și retractabil până la vârsta pubertății, puteți, ocazional, să decalotați glandul și să spălați ușor. Odată ce copilul începe pubertatea, ar trebui ca el singur să se decaloteze și să se spele în mod regulat. Ar trebui să devină o parte obișnuită a igienei corporale a copilului, așa cum este spălarea părului sau spălatul pe dinți. Învățați-vă copilul să își spele prepuțul în felul următor:

  • Decalotați cu grijă glandul (fara decalotare forțată).
  • Spălați glandul și partea interioara a pielii prepuțului cu săpun și apă caldă.
  • Trageți prepuțul înapoi pe capul penisului.

Când băiatul este mic, trebuie să vă asigurați că orificiul din prepuț este suficient de larg pentru a permite un jet de urină normal. Apelați la pediatru dacă:

  • Jetul de urină mai degrabă picură.
  • Bebelușul pare să aibă un disconfort la urinare.
  • Prepuțul se înroșește sau se inflamează.

Fimoza „adevărată” este foarte rară

Fimoza reală apare rar: unele statistici spun că doar 2 % dintre băieţei au o astfel de problemă. Specialiştii americani spun că „adevărata fimoză se defineşte ca prepuţ strâmt, neretractbil, care se distinge printr-un inel circular alb, sclerotic, al pielii la vârful prepuţului”. Numai dacă copilul face balonaşe în capătul glandului atunci când urinează poate fi o problemă. Situaţiile în care se impune operaţia sunt foarte rare.

Comandă ”Cartea bebelușului: tot ceea ce trebuie să știi despre copilul tău de la naștere și până la doi ani”, de Dr. Sears, care se concentrează asupra nevoilor de bază ale bebelușilor – alimentația, somnul, dezvoltarea, starea de sănătate și alinarea suferințelor. Aceasta este disponibilă AICI.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație