Pubertatea precoce – cauze şi simptome

pubertatea-precoce-totul-despre-mame

Care sunt semnele pubertăţii precoce şi, mai ales, de ce apare?

În urmă cu 150 de ani, fetele ajungeau la pubertate în jurul vârstei de 17 ani. Acum, vârsta a scăzut la 10,5 ani, iar cazurile de pubertate precoce se înmulţesc.

Pubertatea precoce apare atunci când un corpul unui copil începe să se transforme, trecând la particularităţile unui adult, înainte de vreme. Ce înseamnă însă acest „înainte de vreme”? Unii medici susţin că vârsta ar fi de 8 ani la fete şi 9 ani la băieţi. Există însă şi cercetări care arată că vârsta care ar trebui să fie luată acum în calcul este de doar 7 ani în cazul fetelor şi că acest lucru diferă inclusiv în funcţie de origine (la fetiţele afro-americane, pubertatea se instalează mai repede decât la cele albe).

Oricum ar fi, 7 sau 8 ani la fete şi 9 ani la băieţi, pubertatea precoce afectează din ce în ce mai mulţi copii de întreg globul. Multă lume crede că pubertatea precoce apare doar din cauza cărnii pline de hormoni pe care o mănâncă copiii. Dar există multe alte cauze.

Mecanismul instalării pubertăţii

Pentru a înţelege ce anume cauzează apariţia pubertăţii precoce, să vedem mai întâi ce declanşează pubertatea în mod normal.

În general, vârsta optimă la care începe pubertatea este de 10-11 ani la fete şi 11-12 ani la băieţi.

Întregul proces porneşte de la creier. Mai exact de la hipotalamus, care produce hormoni (GnRH) ce eliberează gonadotropină. Aceasta acţionează asupra glandei pituitare (hipofiza), care eliberează alţi doi hormoni: LH (lutropina) şi FSH (folitropina). Aceşti doi hormoni din urmă stimulează ovarele să producă estrogen (hormoni implicaţi în creşterea şi dezvoltarea caracteristicilor sexuale feminine), respectiv ca testiculele să producă testosteron (hormoni responsabili cu creşterea şi dezvoltarea caracteristicilor sexuale masculine). Astfel apar schimbările fizice specifice pubertăţii.

Motivul pentru care, la unii copii, întregul proces începe mult mai devreme decât la alţii depinde de tipul pubertăţii precoce: centrală sau periferică.

Pubertatea precoce centrală

În cazul acestui tip de pubertate, de obicei nu există cauze concrete care să fie responsabile de schimbările apărute. Procesul iniţierii pubertăţii urmează exact paşii descrişi mai sus, doar că se declanşează mai devreme.

Foarte rar, pubertatea precoce centrală este provocată de afecţiuni medicale precum o tumoră la nivelul sistemului nervos central, un defect congenital al creierului, un traumatism la nivel cranian sau o infecţie precum encefalita sau meningita. Alte cauze pot fi hipotiroidismul, hiperplazia adrenală congenitală sau sinfromul McCune-Albright.

Pubertatea precoce periferică

Pubertatea precoce periferică, numită şi pseudo-pubertate precoce, apare fără ca glanda pituitară să fie implicată în proces. În acest caz, simptomele dezvoltării pubertale sunt declanşate de producţia de estrogen şi testosteron din cauza unor probleme medicale locale (a ovarelor, testiculelor, glandelor adrenale sau a glandei tiroide). O altă cauză poate fi expunerea la surse externe de estrogen sau testosteron.

La fete, pubertatea precoce periferică poate fi produsă şi de o cistită ovariană sau de o tumoră ovariană. În cazul băieţilor, poate fi produsă inclusiv de o afecţiune rară, numită precocitate sexuală independentă de gonadotropină, care duce la producerea de testosteron între vârsta de 1 şi 4 ani.

Simptomele pubertăţii precoce

La fete, instalarea pubertăţii precoce poate fi indicată de dezvoltarea sânilor (telarha) şi dezvoltarea pilozității pubiene (pubarha). Apariţia primei menstruaţii (menarha) are loc de obicei la 2-3 ani de la apariţia acestor prime semne.

Printre simptomele pubertăţii precoce la băieţi se numără mărirea testiculelor şi a penisului, apariţia părului pubian şi facial, precum şi îngroşarea vocii.

Alte semne, comune la ambele sexe, sunt apariţia părului axial, a acneei şi a transpiraţiei urât mirositoare, specifice adultului.

Semnele te pot însă păcăli

Lucrurile nu sunt totuşi atât de simple. Faptul că unui copil îi creşte păr pubian la o vârstă relativ fragedă nu înseamnă neapărat că este vorba despre pubertate precoce. Academia Americană de Pediatrie atrage atenţia că trebuie făcută distincţia între pubertate precoce şi o altă afecţiune, numită adrenarha prematură. Aceasta din urmă apare înainte de vârsta de 6 ani şi se caracterizează tot prin apariţia părului pubian (la ambele sexe) şi, uneori, a celui axial, dar nu presupune şi dezvoltarea sexuală. Deci nu este vorba despre pubertate precoce şi, de obicei, nici nu necesită vreun tratament.

La fel, în cazul dezvoltării sânilor, poate fi vorba despre telarhă precoce. Aceasta este des întâlnită la fetiţele mai mici de 3 ani şi este cauzată de hormonii estrogeni proveniți de la mamă în primele luni.

Diagnosticarea

Pentru că pubertatea precoce poate să apară ca urmare a unor afecţiuni medicale serioase, diagnosticarea corectă este foarte importantă. Iar un simplu examen medical, însoţit de recomandarea de a nu-i mai da copilului carne sau lactate, nu sunt suficiente. Este nevoie de analize de sânge, pentru determinarea nivelului hormonilor sexuali din organism, sau de urină. De asemenea, medicul poate solicita şi o radiografie de pumn, pentru a determina vârsta osoasă.

Apoi, dacă diagnosticul este într-adevăr cel de pubertate precoce, va fi nevoie de alte examene imagistice, pentru a verifica prezenţa unor anomalii la nivelul altor organe, anomalii ce pot conduce la iniţierea pubertăţii mai devreme decât în mod normal.

Aceste analize suplimentare sunt extrem de importante mai ales în cazul băieţilor. Iar asta deoarece, la fetițe, cauza cea mai frecventă a pubertăţii precoce este idiopatică, adică independentă de alte boli ale organismului, și de natură benignă. În schimb, printre băieţi sunt mai frecvente cazurile de anomalii la nivelul sistemului nervos central, ca declanşator al pubertăţii precoce centrale.

Factori de risc

Există mai multe teorii care încearcă să explice de ce numărul cazurilor de pubertate precoce este în creştere. Până în prezent, a fost stabilită o legătură clară între această afecţiune şi indicele de masă corporală, în special în cazul fetelor. Grăsimea este un organ endocrin, iar copiii cu o greutate peste medie pot sintetiza estrogen în exces din această cauză. Astfel, cercetătorii au remarcat că, cu cât copiii aveau un indice de masă corporală mai mare în jurul vârstei de 3 ani, cu atât creştea riscul ca, mai târziu, să sufere de pubertate precoce.

De asemenea, printre factorii de risc se numără şi sexul copilului, deoarece fetele sunt mult mai predispuse pubertăţii precoce decât băieţii.

Afecţiunea are şi o componentă genetică, mai ales în cazul băieţilor, şi poate fi transmisă de la tată la fiu sau de la bunicul matern la fiu (caz în care mama nu va fi afectată).

Unele studii arată şi o legătură între nivelul scăzut de vitamina D din organism şi declanşarea prematură a pubertăţii.

Expunerea la hormoni şi substanţe chimice

Studiile mai arată că pubertatea precoce poate fi provocată şi de expunerea la hormoni sexuali, pesticide sau diverse substanţe chimice. Însă nu s-a putut stabili şi în ce măsură. Iar asta deoarece factorii externi sunt mai greu de studiat la oameni, fiind dificil să măsori efectele lor şi să cuantifici expunerea la aceştia (în timp şi cantitate). Astfel, este mai simplu să faci corelaţii între vârsta la care s-a declanşat pubertatea şi indicele de masă corporală, de exemplu, decât cu nivelul la care copilul a fost expus la substanţe chimice.

Totuşi, mai multe studii pe animale au arătat că substanţe precum ftalaţii, bisfenolul A (BPA), DDT, dioxina sau compuşii bifenili policloruraţi acţionează negativ asupra dezvoltării sistemului hormonal. Iar unii compuşi sunt cu atât mai periculoşi cu cât se regăsesc în numeroase produse, inclusiv în majoritatea recipienţilor de plastic şi biberoanelor pentru bebeluşi – cum este cazul BPA, sau în unele jucării – cum este cazul ftalaţilor.

Pe de altă parte, un studiu realizat în Danemarca a arătat că, printre fetiţele adoptate din ţări subdezvoltate, cazurile de pubertate precoce erau mai des întâlnite decât printre fetiţele native. Iar acest lucru a pus oarecum sub semnul întrebării legătura directă dintre pubertatea precoce şi acţiunea exogenă a unor substanţe chimice, având în vedere că mediul în care trăiau era acelaşi în cazul ambelor grupuri. Cu alte cuvinte, deşi nimeni nu a afirmat că expunerea la substanţe chimice nu poate declanşa pubertatea precoce, se pare că există alţi factori de risc mai mari. Mai mari, dar tot necunoscuţi.

O altă cauză a pubertăţii precoce care pare să fie pe buzele tuturor sunt hormonii de creştere din carnea de pasăre. Totuşi, în Uniunea Europeană este interzisă folosirea lor. Deci, cel puţin la nivel teoretic, nu aceasta ar trebui să fie cauza pentru care tot mai mulţi copii sunt diagnosticaţi cu pubertate precoce. Totuşi, nutriţioniştii atrag atenţia că, în general, copiii primesc mult prea multă carne, nu doar zilnic, ci chiar şi de mai multe ori pe zi.

Tratamentul pubertăţii precoce

Copiii diagnosticaţi cu pubertate precoce pot urma un tratament medicamentos, numit analog de GnRH. Acesta constă în administrarea lunară a unei injecţii care încetineşte dezvoltarea pubertală. După circa 16 luni de la încetarea tratamentului, dezvoltarea fiziologică se reia de la sine, de data aceasta la vârsta potrivită. Dacă, în schimb, pubertatea precoce este cauzată de o altă afecţiune, tratamentul va trebui să fie îndreptat spre aceasta.

La pubertate, cu 6 ani mai repede

Indiferent însă de cauze, cert este că vârsta pubertăţii a scăzut simţitor în ultimul secol şi pare să scadă în continuare. Potrivit unui studiu din 1997 condus de Marcia Herman-Giddens, în anii 1860 vârsta medie la care fetele ajungeau la pubertate era de 16,6 ani. În 1920, a scăzut la 14,6 ani. Până în 1980, ajunsese deja la 12,5 ani. Iar în 2010 era de 10,5 ani.

Complicaţii

Printre complicaţiile pubertăţii precoce se numără statura mică. Deşi la început cresc mai repede şi sunt mai înalţi decât alţii de aceeaşi vârstă, copiii cu pubertate precoce se opresc mai repede din creştere decât ar fi normal. Astfel, în lipsa tratamentului, copiii rămân mai scunzi decât media, iar unele statistici indică maxim 1,55 m pentru băieţi şi 1,50 m pentru fete.

Mai mult decât atât, instalarea pubertăţii precoce duce deseori la tulburări emoţionale serioase. De la probleme de socializare, dezinteres faţă de şcoală, prieteni sau activităţi care înainte le erau dragi copiilor, până la depresie şi consum de alcool sau droguri. Iar asta deoarece maturizarea lor psiho-emoţională este în discordanţă cu cea somatică, iar ei nu sunt încă pregătiţi să facă faţă modificărilor hormonale prin care trec. Copiii cu pubertate precoce se simt deseori stânjeniţi de corpul lor, complexaţi şi îşi construiesc o imagine de sine disproporţionată şi negativă.

De aceea, e important să-i vorbeşti copilului despre schimbările prin care trece corpul lui şi să-i explici că sunt normale, că şi prietenii lui vor trece prin aceleaşi etape, doar că puţin mai târziu. Nu râde şi nici nu face glume legate de acest aspect. Chiar dacă ţie ţi se par nevinovate, spuse mai mult în joacă, vorbele tale îl pot face să se simtă şi mai complexat.

De asemenea, ai grijă ce spui legat de propriul tău corp în faţa copilului. Dacă tu te plângi mereu de felul în care arăţi, îi vei transmite şi lui că aspectul fizic este cel mai important lucru şi exact la acest capitol întâmpină probleme copiii cu pubertate precoce.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație