Când copiii se lasă așteptați, iar părinții îi doresc cu ardoare, medicina modernă poate fi soluția care să îi aducă împreună. Vă invităm să citiți poveștile cu final fericit a două cupluri cu probleme de infertilitate, în care perseverența și priceperea medicilor au făcut posibile minuni!
Să îți tii în brațe copilul după 10 ani de așteptări este un dar neprețuit. Au trecut prin asta Alexandra si soțul ei, Mihai, ca și Mădălina și Gheorghe Vălean. Primii au acum o fetiță de aproape 2 ani, iar cei din urmă strâng în brațe un cuplu de gemeni – fetiță și băiat, de aproape 1 an. Până să ajungă aici, au trecut însă prin multe aventuri, pe care au fost de acord să le împărtășească, cu speranța că mai mulți români care trec prin trauma infertilității să învățe ce este de făcut atunci când copiii se lasă așteptați.
Trei sarcini pierdute și răspunsul clasic: „Mai încearcă!”
Alexandra și-a pus problema să facă copii pe când avea 32 de ani (acum are 44 de ani și o fetiță de aproape 2 ani), însă o problemă medicală de care nu știa nu i-a permis. „Rămâneam însărcinată, dar pierdeam sarcinile. Prima sarcină am pierdut-o pe la 8 săptămâni, iar medicul mi-a zis că este o întâmplare, să mai încerc. Am încercat din nou după un an și ceva, lăsând timp organismului să se refacă. S-a întâmplat la fel, am pierdut și a doua sarcină, tot pe la 8 săptămâni. Atunci am zis că este timpul să mă investighez suplimentar. Medicul mi-a recoltat din embrion probă genetică să vedem care era problema. Așa am ajuns la hematolog și am aflat că de fapt aveam trombofilie de care nu știam nici eu, nici părinții mei. Aveam chiar genele de la amândoi părinții, o formă ceva mai severă a bolii. A treia oară când am încercat, s-a întâmplat la fel – am pierdut sarcina. Medicii mi-au spus că nu necesită tratament problema mea medicală, că de fapt nu am boala ci doar genele, ceea ce nu era adevărat”.
„Mai aveam puțin și intram la menopauză…”
A fost momentul în care Alexandra a decis că ar trebui să găsească un medic specializat în infertilitate pentru că anii treceau, iar copilul mult dorit nu apărea. „Am început să caut cu atenție la cine m-aș putea duce și să am șansă de reușită din prima. Așa am aflat de clinica Genesis Athens, de dr Andreas Vythoulkas, așa am aflat de dr. Pantos, pe vremea aceea nu aveau clinica din România. Mai întâi am mers la Andreas, în România apoi în Grecia, la dr. Pantos. Între timp, nimeni nu îmi spusese că ar fi bine să îmi fac și o analiză numită AMH, să văd cum stau cu rezerva ovariană. Dr. Andreas Vythoulkas mi-a indicat-o și surpriza a fost că era 0,1, adică foarte, foarte mică, aproape pe ducă. Mai avem puțin și intram la menopauză… Văzând asta mi-am setat în creier că voi reuși din prima. Fac un FIV și ăla va fi. În cazul meu, FIV-ul nu era ca să rămân însărcinată căci rămâneam, ci ca să știu exact când rămân gravidă și de când ar trebui să îmi fac injecțiile cu Clexane. Pentru că la o sarcină pe cale naturală, nu știi exact momentul și dacă întârzii și tu nu începi să îți faci fix din a doua zi de la implantare, riști să o pierzi din nou”, mai povestește Alexandra.
Doi ani de drumuri București-Atena
Pentru că în cazul Alexandrei rezerva ovariană era redusă, asta însemna că și la stimulările ovariene hormonale producea foarte puțini foliculi, în cel mai fericit caz trei foliculi pe lună, în condițiile în care o femeie putea să aibă și 12 foliculi după o stimulare. „Așa că timp de 2 ani de zile am făcut naveta în Grecia pentru că la fiecare stimulare mă duceam cu foliculii pe care îi aveam să îi stochez ca să se facă numărul minim de 12 să pot face FIV. Asta pentru că din cei 12 după recongelare își mai pierd din calitate, sunt testați…”
A fost nevoie de 2 ani de drumuri făcute în Grecia pentru a reuși să ajungă la numărul optim de foliculi, însă Alexandra povestește că nu s-a dat bătută, fiind convinsă că îi va reuși primul FIV pe care îl va face. „Așa s-a și întâmplat. Au fost puși trei embrioni, doi au prins, inițial am avut gemeni, doar că unul a supraviețuit… În timpul sarcinii, partea grea a fost că a trebuit să fac injecții cu Clexane timp de 9 luni și inclusiv după ce am născut. Nu aveam voie să ratez injecția pentru că se putea forma un cheag și puteai compromite tot. Prin luna a 8-a, am făcut și diabet gestațional, a trebuit să fac și insulină. Totul a fost cu bine, fetița s-a născut cu greutatea normală, nici prea mică, nici prea mare, cum se întâmplă în diabet. A avut 2.730 grame. Happy end!”
La întrebarea ce ar recomanda cuplurilor din România care trec prin probleme asemănătoare, sfatul Alexandrei este ca atunci când au o îndoială să meargă la medici specializați în infertilitate, iar dacă primul răspuns nu îi satisface, să mai caute și alte păreri. „Mai bine cauți 2-3 păreri decât să stai să mai încerci, cum recomandă unii medici. De asemenea, este bine să căutați cea mai bună soluție care vi se potrivește pentru că nu întotdeauna FIV e cea mai buna soluție”.
„Trebuie să vorbim despre infertilitate, apare chiar dacă ai un stil de viață sănătos!”
Mădălina și Gheorghe Văleanu au un lucru în comun cu Alexandra, cam tot 10 ani le-a luat pentru a-și ține copiii în brațe. “La noi, cauzele de infertilitate erau la amândoi”, povestesc cei doi părinți. Au avut încredere în medici iar din prima încercare au dat lovitura: au gemeni, fată și băiat – Mihnea Ștefan și Raisa Maria. Sunt de altfel primul cuplu din România care a avut gemeni după deschiderea clinicii Genesis din România.
„Le transmit tuturor că trebuie să vorbim despre infertilitate, pentru că apare chiar dacă te străduiești să ai un stil de viață sănătos!”, este mesajul lui Gheorghe Văleanu, un tătic extrem de dedicat micuților lui.
