Soluția mea pentru a-mi scăpa copiii de răul de mașină (P)

Veniți la noi de Paști anul acesta? Ca să ajungeți la timp, puteți pleca imediat după Crăciun!”- m-am săturat de câte ori am auzit gluma aceasta, sau variațiuni pe aceeași temă, în ultimii ani. Pentru că ambii copii au rău de mașină, drumul nostru de la București la rudele și prietenii care stau în nordul țării dura două sau chiar trei zile. Lucrul acesta nu ne-a oprit de la o astfel de aventură cu ocazia marilor sărbători din an, însă era atât de stresant și de obositor, încât ne întoarceam din vacanță mai obosiți decât am plecat.

Plecările noastre la drum cu doi copii cu rău de mașină se desfășurau în felul următor:

Pasul 1, bagajul: câte patru schimburi de haine în mașină, pentru fiecare dintre copii. Pungi de plastic, pungi de hârtie, șervețele umede, șervețele uscate și două bidoane cu apă cu care să curățăm preșurile dacă cei mici vomită. Acestora li se adăuga o soluție de curățare pentru tapițerie și câte două huse pentru fiecare scaun de mașină.

Pasul 2, planificarea: pentru că era un chin să ținem copiii în mașină suferinzi de rău de drum, ne cazam o noapte la Sinaia sau împrejurimi, iar următoarea noapte la Sighișoara. Orele de plecare erau planificate în funcție de cele de somn ale copiilor, însă acest lucru nu era o garanție că vor dormi.

Pasul 3, spălarea: cum ajungeam la destinație, începeam operațiunea de spălare a hainelor cu vomă. Nu detaliez, cine are această problemă știe exact cât e de plăcut să cureți un morman de haine urât mirositoare și cu tot felul de resturi de mâncare pe ele.

Pasul 4, relaxarea și petrecerea sărbătorilor.

Pasul 5, întoarcerea acasă, cu repetarea pașilor 1, 2 și 3.

Evident, vacanțele noastre lungi costau mult și implicau multe zile de concediu luate de la serviciu doar pentru drum. Mică fiind, am suferit și eu de rău de mașină, dar a trecut subit, așa cum a venit. La copiii mei, răul acesta s-a manifestat ciudat: uneori puteam merge o oră fără nicio problemă, alteori, drumul până la grădiniță și înapoi era un chin. Ce e cert este că vomitau clar atunci când erau în mașină străină, cu șofer străin, cu stil diferit de condus față de al meu și al tatălui lor. Și tot cert este faptul că am ”reușit” să stricăm niște amiciții din cauza răului lor de drum: ne-am întors din drum de la două botezuri, am refuzat să mergem la niște nunți și evenimente din afara orașului.

Dar nu am scris textul acesta ca să mă plâng, ci să vă spun că există și alte soluții decât aceea de a aștepta să treacă. Ceea ce am experimentat noi la ultimele două ieșiri la munte se numește Alinan Emetix, care conține ghimbir și vitamina B6, ambele foarte eficiente în combaterea răului de mișcare. Se administrează cu o jumătate de oră înainte de a pleca la drum și, în cazul în care călătoria e mai lungă, se poate relua după patru ore. În cazul nostru, a funcționat excelent: niciun episod de vomă nici la dus, nici la întors. E drept însă că am oprit oricum des, i-am scos pe cei mici la aer și la dezmorțit picioare, iar drumul a fost excelent.

Pentru vara aceasta am plănuit o vacanță în Grecia, am rezervat deja cazarea și am alocat doar patru zile pentru drum (dus și întors). Iar înainte de vacanța la mare, de Paști vom pleca din nou la prietenii din Maramureș. De data aceasta, fără nicio rezervare, ne orientăm pe drum. Am certitudinea că vom reuși, ajutați și de siropul de care vă povesteam, să ajungem la timp și să revenim acasă fără să ne prindă renii lui Moș Crăciun pe drum.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație