Testicule necoborâte: riscuri și tratament

Pe măsură ce un băieţel creşte în burtica mamei lui, testiculele i se formează în mod normal în abdomen, urmând să coboare în scrot la puţin timp înainte de naştere. În unele cazuri, însă, aceasta nu se întâmplă, iar copilul se naşte cu o condiţie numită criptorhidie, adică testicule necoborâte.

Criptorhidia este cea mai comună anormalitate genitală a băieţilor, afectând aproximativ 30% din bebeluşii născuţi prematur şi aproximativ 4% din cei născuţi la termen.

În aproximativ jumătate din cazuri, testiculele coboară în scrot până la șase luni. Dacă însă nu se întâmplă nici până atunci, este important ca micuţul să urmeze un tratament, întrucât această problemă poate să îi afecteze fertilitatea mai târziu sau să provoace alte complicaţii medicale.

Diagnosticarea

Medicii diagnostichează criptorhidia de obicei la naştere sau imediat după. În 7 din 10 cazuri, testiculele necoborâte pot fi localizate sau palpate la examinare de către un pediatru.

La 3 din 10 băieţi, testiculul se poate afla într-un loc unde să nu poată fi localizat sau palpat, şi să pară că ar fi dispărut. În unele din aceste cazuri, testiculul poate fi în interiorul abdomenului. Cu toate acestea, la unii băieţi cu un testicul ne-palpabil, acesta poate să nu fie prezent, deoarece există posibilitatea să fi dispărut în timp ce copilul se afla în uterul mamei.

La unii băieţi, testiculele pot părea uneori că s-ar afla în afara scrotului, ceea ce poate indica posibilitatea existenţei unui testicul necoborât. Unii din aceşti băieţii pot suferi de afecţiunea cunoscută sub numele de testicule retractile. În această situaţie, nu este nevoie de un tratament special, deoarece este o stare normală, care, însă, are nevoie de evaluarea unui medic pediatru pentru a nu fi confundată cu criptorhidia.

Tratament

Dacă testiculul unui bebeluş nu a coborât de la sine în primele 6 luni de viaţă, băiețelul ar trebui evaluat de un pediatru şi ar trebui să urmeze un tratament. Acesta implică, de obicei, repoziționarea chirurgicală a testiculului în scrot.

Tratamentul este necesar din mai multe motive:

  • Temperatura mai mare a corpului poate inhiba dezvoltarea normală a testiculului, fapt ce ar putea afecta producţia normală de spermă în testiculul necoborât, amănunt care, în viitor, ar putea duce la infertilitate.
  • Testiculul necoborât este supus unui risc mai mare de a forma o tumoare decât un testiculul coborât.
  • Testiculul necoborât pot fi mai vulnerabil la torsiuni testiculare.
  • Un scrot asimetric sau gol poate fi un motiv de ruşine şi jenă pentru copil.
  • Uneori, băieţii cu testicule necoborâte dezvoltă hernii inghinale.

Dacă se intervine chirurgical, este foarte posibil că medicii să efectueze o operaţie numită orhidopexie, ce presupune o mică tăietură în zona abdomenului şi aducerea testiculului în jos, în cazul în care scrotul este fixat. Medicii fac de obicei această intervenţie ambulatoriu, iar majoritatea băieţilor se recuperează complet în termen de o săptămână.

Majoritatea medicilor consideră că băieţii care au avut un singur testicul necoborât vor avea potenţial normal de fertilitate la maturitate, în timp ce aceia care au avut două testicule necoborâte pot fi mai puţin fertili la vârsta adultă.

Se recomandă ca toţi băieţii care au avut testicule necoborâte să fie supuşi în continuare examinărilor unui urolog, chiar şi la câţiva ani de la intervenţia chirurgicală.

Este important pentru toţi băieţii – chiar şi cei ale căror testicule au coborât corect – să înveţe cum să își examineze testiculele când sunt adolescenţi, astfel încât să poată detecta orice nodul sau umflătură ce ar putea indica probleme medicale.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație