Tot ce trebuie să știi despre durerile de creștere

Ai un copil care se trezește noaptea și se plânge că îl dor picioarele? Bănuiești că este vorba de dureri de creștere, dar nu știi dacă nu cumva este ceva mai grav? Sau te gândeșți că este doar o strategie a celui mic de a lipsi de la grădiniță sau de la școală a doua zi? Haideți să aflăm împreună mai multe despre durerile de creștere.

Durerile de creştere sunt destul de frecvente în copilărie. În marea majoritate a cazurilor, aceste dureri nu sunt rezultatul unei boli şi nu necesită tratament medical. Aceste dureri, de obicei, dispar până dimineaţa. Ţine minte, că, deşi nu este vorba de ceva grav, copilul are nevoie de reasigurare, blandețe şi atenţie.

Durerile de creștere sunt ascuţite, pulsează în picioare și apar de obicei noaptea şi, uneori, după-amiaza târziu. Ocazional, durerile pot fi suficient de puternice pentru a trezi copilul din somn. Un procent de 25-40% dintre copiii între 3 şi 12 ani prezintă acest gen de dureri pe timpul nopţii.

Atunci când aceste dureri dispar dimineaţa – sau atunci când nu se manifestă în timpul zilei – este cel mai probabil vorba de dureri de creştere. De fapt, părinţii ar trebui să aibă în vedere faptul că, uneori, după-amiaza şi noaptea, muşchii copiilor dor ca rezultat al unei zile pline de activităţi fizice, ceva mai solicitante decât de obicei.

Durerile persistente la nivelul extremităţilor (de obicei la nivelul picioarelor), durerile însoţite de umflături sau sensibilitate crescută într-unul din membre, cu febră sau erupţii cutanate, şchiopătatul sau slăbiciunea – toate sunt semnele unei afecțiuni mai serioase și trebuie să discutați cât mai repede cu medicul pediatru.

În cazul în care copilul tău prezintă dureri tipice de creştere, o terapie simplă îl poate ajuta:

– Masează-i zona dureroasă până când durerea trece;

– Aplică-i un tampon cald pe zona respectivă;

– Ajută copilul să se întindă uşor şi flexează-i zona până trece durerea.

Acordă o atenţie sporită reacţiei copilului tău la masaj, la aplicarea tamponului cald şi la flexarea blândă a muşchilor. Durerile tipice de creştere nu sunt însoţite de sensibilitate, iar copilul trebuie asigurat şi liniştit de atingerea unui părinte.

Durerile tipice de creştere sunt dureri musculare, nu de încheieturi. Sensibilitatea excesivă la nivelul articulaţiilor sau reacţia dureroasă la o atingere, chiar şi blândă, necesită o vizită la medicul pediatru.

Durerile intense pot fi tratate cu analgezice eliberate şi fără reţetă. Ţine cont de faptul că nu ar trebui să oferi aspirină copiilor sub 12 ani. În schimb, aceştia ar putea lua ibuprofen sau paracetamol dacă durerea este severă.

Aceste dureri clasice de creştere sunt diferite de durerile asociate cu creşterea rapidă din perioada pubertăţii. Creşterea masivă a oaselor forțează tendoanele şi a musculatura, provocând tensiuni pe ataşamentele de pe anumite zone de creştere ale osului. Durerea şi umflarea pot interfera cu activităţile fizice. Inflamarea plăcilor de creştere poartă numele de apofiză. Cele mai frecvente zone afectate sunt genunchiul şi călcâiul, iar durerea poate fluctua pe parcursul celor doi-trei ani de creştere rapidă. Tratamentul include exerciţii de flexibilitate, aplicarea de gheaţă şi activităţi lejere în zilele dureroase.

Consulta medicul pediatru dacă:

– durerile de picioare sau braţe ale copilului sunt persistente sau cronice;  

– durerea este severă sau interferează cu activităţile normale ale copilului;

– copilul are articulaţiile umflate;

– durerea este asociată cu o anume rană;

– durerea este însoțită de febră;

– zona dureroasă prezintă roşeaţă sau iritaţii;

– copilul are dificultăţi la mers sau prezintă o slăbiciune la nivelul membrelor.

Medicul pediatru este în măsură să spună dacă durerile de membre indică alte afecțiuni, mai grave:

– Artrită juvenilă: prezintă simptome care includ şchiopătatul persistent, umflarea gleznelor, încheieturilor sau a altor articulaţii, letargie şi dureri de articulaţii.

– Boala Lyme (o boală indusă de căpuşe în timpul lunilor de vară; fii foarte atentă la muşcăturile de căpuşe).

– Bolile şi condiţiile rare, inclusiv lupus, sclerodermie, fibromialgie ș.a.

Din fericire, însă, cele mai multe dureri de creştere nu sunt grave, dispar repede şi pot fi ameliorate prin atingerea atentă şi blândă a părinţilor.

Tulburări de creştere frecvente

Când un copil creşte prea repede sau insuficient de repede, ar trebui consultat un medic pediatru. Majoritatea tulburărilor de creştere pot fi tratate dacă sunt detectate şi diagnosticate din timp.

Printre cele mai frecvente tulburări de creştere se numără:

– Creşterea prea rapidă. Creşterea rapidă a braţelor, picioarelor sau maxilarului poate indica o tumoare pe glanda pituitară (glanda responsabilă pentru reglementarea hormonilor de creştere); de regulă, astfel de tumori sunt tratabile cu hormoni sau prin intervenţie chirurgicală.

– Creşterea prea lentă. Problemele hormonale pot avea drept consecinţă nedezvoltarea la timp a copiilor. Aceste dezechilibre sunt detectabile prin analize de sânge şi pot fi tratate cu hormoni.

– Factorii genetici. Genetica parentală poate afecta curba de creştere a copilului şi ar trebui pusă în vedere medicilor care examinează copilul.

– Factorii comportamentali. Abuzul de alcool, de medicamente sau de droguri în timpul sarcinii poate afecta creşterea şi dezvoltarea copilului. Este esenţial ca medicul să fie informat de mamă cu privire la orice antecedente de abuz de substanţe în timpul sarcinii.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație