Informații despre mononucleoză, o boală contagioasă provocată de virusul Epstein-Barr, supranumită „boala sărutului”
Mononucleoza este o boală infecto-contagioasă care se transmite prin salivă. Până la vârsta de 40 de ani, această boală afectează peste 90% din populație, în aceeași măsură femei și bărbați.
Mononucleoza este o boală infecțioasă cauzată de unul dintre cele mai contagioase virusuri din tulpina celor herpetice: Epstein-Barr. Odată ce ajunge în organism, virusul se înmulțește la nivelul nazofaringelui afectând limfocitele B (globule albe).
Citește și: Durerile de creștere la copii – cum le depistăm și când ne îngrijorăm?
Cum se transmite mononucleoza?
Contactul uzual cu o persoană infectată nu este în măsură să transmită boala. Nici măcar un scurt sărut pe buze nu are capacitatea de a transmite virusul. Abia când apare schimbul de salivă riscul de contaminare este maxim, motiv pentru care mononucleoza este dupranumită și boala sărutului. De asemenea, utilizarea unor obiecte sanitare și tacâmuri de bucătărie comune (furculițe, linguri, periuțe de dinți) pot îmbolnăvi un alt copil de mononucleoză, iar băutul din același pahar sau sticlă reprezintă din nou un factor de risc crescut pentru răspândire.
Lacrimile, saliva și mucusul din ochi, nas și gât sunt purtătoare de Epstein-Barr la persoanele infectate și reprezintă o sursă de contaminare dacă un copil intră în contact cu ele.
Ce simptome are mononucleoza?
Aproximativ 50% din populație este purtătoare a virusului încă de dinainte de vârsta de cinci ani, copiii cu sistem imunitar foarte slăbit fiind cei mai expuși riscului. Odată ajuns în organism, virusul rămâne pe viață. Uneori nici nu apar simptome ale bolii, acesta rămânând în stare latentă. Alteori, pot trece luni de la contractarea virusului până când încep să apară primele manifestări. Boala se poate face de mai multe ori în timpul vieții.
Dr. Simona Pecec, medic specialist pediatru, ne spune că cele mai comune simptome ale mononucleozei sunt angina și extenuarea, indispoziția sau starea letargică. Însă mai pot apărea: febra (creștere până la 39-40 de grade Celsius, care poate ține pe termen lung); adenopatie (inflamarea ganglionilor limfatici); dureri de cap; splina inflamată și mărită.
Diagnosticarea bolii se face de obicei pe baza simptomatologiei, în special a trei dintre ele: febra, angină, adenopatie, aceasta fiind o triadă de simptome caracteristică bolii. Prezența lor concomitentă este suficientă pentru stabilirea diagnosticului, fără alte teste suplimentare.
Uneori se mai fac și analize care pot arăta splina sau ficatul mărite precum și modificări la nivelul hemoleucogramei.
Care este cel mai bun tratament pentru cei cu mononucleoză?
Din păcate, există foarte puține resurse terapeutice pentru tratarea afecțiunii. Mai degrabă acestea se concentrează pe ameliorarea simptomelor pentru că virusul nu poate fi „anulat”, el rămâne în corp chiar și după trecerea simptomelor, care pot continua săptămâni la rând, chiar și luni până la o recuperare completă.
Cel mai bun mod de recuperare este odihna și relaxarea timp de cel puțin o săptămână. De asemenea, medicația sub formă de analgezice și antiinflamatoare ajută la ameliorarea durerilor de gât și a febrei. Gargara cu sare sau tabletele de supt pot ajuta de asemenea la calmarea durerilor în gât.
Pentru că tot a venit vorba de dureri de gât, află mai multe despre „gâtul roșu” sau faringita la copii.
Dacă acest articol ți-a oferit informații pe placul tău, dă-ne like pe Facebook și vei citi și alte articole interesante!
